LIBERTATE si Atribute Solare (turul sitemului Solar)

Interpretari  ale  unor  ''lecturi''  date  de  Edgar  Cayce.
------------------
           Karma lui Adam

Înainte de a intra în miezul subiectului, aş vrea să spun că tot ceea ce am citit despre Christos în textele cayciene este exprimat cu un pro- fund respectşi o foarte mare iubire, aşa cum va vedea cititorul însuşi. Ori respectul impune respect, chiar dacă opiniile exprimate sînt diferite de ceea ce am învăţat noi la catehism.

Ideea lui Cayce este următoarea: pentru că reîncarnarea pare a fi o lege universală o lege fizică, o aplicare a teoriei evoluţiei, Christos nu a scăpat de această lege, trebuind să împărtăşească în întregime condiţia umană.

Nu ar fi scăpat nici de păcat în timpul primei Sale încarnări ca Adam. Numai ca Iisus, ultima Sa reîncarnare, El ar fi învins complet răul, păcatulşi moarteaşi ar fi lichidat astfel Karma lui Adam. Cayce face o distincţie între Entitatea Christ, încarnat succesiv în Adam, Melhisedec, Enoh, Zend (despre care am vorbit mai înainte), Iosua, Iosif etc.şi personalitatea istorică a lui Iisus. Asta nu vă aminteşte de aposto- lul Pavel vorbind despre Iisus Christos ca despre "Noul Adam"? De se- cole, vedem în asta o figură de stil, o comparaţie simbolică. Or, iată, Cayce afirmă că expresia trebuie luată ca atare.

Personal, cred că am greşi dacă am considera încarnările anterioare ale iui Iisus ca un detaliu secundar: mi se pare, dimpotrivă, că ele sînt un element important. Ele răspund la multe obiecţii care au fost făcute în  2209 1

cursul secolelor în privinţa lui Iisus. Nietzsche, între alţii, reproşa creşti- nilor că au drept model un om învins, executat ca un sclav... S-ar spune astăzi, unşomer, un marginal, un asocial. Este de înţelesşi decepţia lui Iudaşi a Apostolilor care aşteptau unşef politic "musculos". Dar dacă acceptăm versiunea lui Cayce, după care Iisus a fostşi Iosua, acest gene- ral, conducător triumfător, atît de puternic încît a oprit soareleşi a răsturnat zidurile "ciclopice" ale Ierihonului: sau acel om politic de ge- niu care a domnit asupra Egiptului ca Iosif... atunci, alta era situaţia! Ne putem gîndi că Christos, după aceste încarnări de strălucită reuşită soci- ală, militarăşi politică, nu mai avea nevoie să ia de la capăt, ca Iisus, această cursă spre onoruri!

Oamenii "bine" nu sînt miloşi: cei care n-au păcătuit niciodată n-au milă... Se vede în parabola fiului rătăcitor: vîrstnicul, care a rămas cu- minte acasă, se dovedeşte la sfîrşit un gelos frustrat. Ne putem întreba atunci: Iisus ar fi manifestat atîta bunătate dacă El ar fi fost întotdeauna perfect? Pentru a înţelege decăderea oamenilor, nu era necesar ca El s-o fi trăit primul ca Adam?
Iată deci aceste texte cayciene care-l privesc pe Iisus Christos.

EXPLICAŢI-NE, DOMNULE CAYCE, DIFERITELE ETAPE DE DEZVOLTARE SPIRITUALĂ (PRIN CARE TREBUIE SĂ TREACĂ OMUL) ÎNAINTE.ŞI DUPĂ REÎNCARNAREA PE PĂMÎNT.

Nu se poate ilustra mai bine decît a făcut-o Cel care a fost căutat ca exemplu pe Pămînt. Cînd, la început, Omul a sosit pe acest plan pe care-l numim Pămîntşi cînd acest suflet a devenit o fiinţă vie supusă legilor care guvernează planul terestru, Fiul Omului a venit aici ca pri- mul om... Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Cauzei primare, deci; s- a manifestat într-un corp material.

Nu era prima [...] manifestare a unui spirit pe Pămînt, ci primul om în carneşi oase, cu un corp perfect adaptat legilor planului terestru. (Lectura 5749-3).

CE ÎNSEMNAU CUVINTELE LUI PAVEL: "ODATĂ CU PRIMUL ADAM PĂCATUL A INTRAT ÎN LUME, ODATĂ CU ULTIMUL ADAM TOŢI VOR FI ÎNVIAŢI? (CORINTENI, XV-22)1?

Intrarea lui Adam în lume, la început, însemna că El trebuia să de- vină Mîntuitorul lumii, căci El fusese încredinţat grijii Sale: "Creşteţişi vă înmulţiţişi umpleţi pămîntulşi-l supuneţi", spune Geneza [...]. 2210 1

Astfel, ca Adam, Fiul lui Dumnezeu este capabil să readucă Lumea, Pămîntul, la această sursă din care a ieşit.Şi toată puterea Îi este dată pentru a fi păzitorul Pămîntului pe care El l-a stăpînit: căci El a devenit stăpînul egoului, morţii, infernului, al însuşi mormîntului, prin faptul că
Şi-a stăpînit complet Eul încarnat în trup. (Lectura 384-7).
Iată un comentariu grandios al celebrului verset din Geneză: "Su-
pune Pămîntul", invocat de creştinii puţin luminaţi ca să distrugă Natura
şi săucidă în ritm alert animalele... Natura care trebuie supusă, o spune
Cayce, este propria noastră natură egoistă...Şi nu mediul înconjurător
care n-are nimic cu noi!

Căci de la crearea lumii, El a pregătit căile venind aici,şi acolo,şi pretutindeni în existenţa oamenilor, astfel încît El cunoaşte fiecare is- pită care apare în faţa Omului, pe fiecare din căile urmate. Apoi, El vine ca Christos pe Pămînt, îndeplinind ceea ce face ca El să fie Calea.
Şi aceasta, pentru ca noi înşine să facem din noi, la rîndul nostru; calea

noastră prin El, pentru a ajunge cu curajul Fiului la tronul Bunătăţii, Mîntuiriişi Iertării,şi ca săştim că tot ce s-a înfăptuit a fost spălat, pu- rificat, prin ceea ce a suferit El. (Lectura 442-3).

VĂ ROG DOMNULE CAYCE, AŢI PUTEA SĂ SPUNEŢI PRINCIPALELE ÎNCARNĂRI ALE LUI CHRIST ÎN ISTORIA LUMII, DE LA ADAM ÎNCOACE?

La început ca Amilius; ca Adam; ca Melhisedec, ca Zend; ca Ur; ca Asaf, ca Iosua, [fiul lui Iosadac (Ezdra, III, 2), care a reconstruit Tem- plul Ierusalimului după exil], ca Iosif; ca Iisus. (Lectura 364-7).
În alte lecturi, Cayce va mai spune:

Mai întîi, la început, bineînţeles (a venit El); apoi ca Enoh, ca Melhisedec, în perfecţiune; apoi, pe Pămînt, ca Iosif, Iosua (fiul lui Navi, diferit de precedentul: este vorba aici de eroul "Cărţii lui Iosua", contemporanul lui Moise); Iosua, Iisus. (Lectura 5749-1).

[...] acel Iisus din Nazaret; acel Iosua din Ierusalim, acel Iosua din Sitin, acel Iosif de la Curtea Faraonului, acel Melhisedec care l-a binecuvîntat pe Abraham, acel Enoh careşi-e instruit poporul, acel Adam care a ascultat-o pe Eva. (Lectura 3054-4).

Aşa cum fiul Omului, încarnat în trupul lui Adam a adus păcatul, adică separarea de Dumnezeu, tot aşa, în ultimul Adam, Christ a adus unirea cu Dumnezeu. (Lectura 452-3).
[...] De unde necesitatea pentru Învăţător, (aşa-l numeşte deseori
Cayce pe Iisus), primul Adamşi ultimul Adam de a se manifesta în lumea materială pentru a arăta calea fiecărui sufletşi modul de a aborda toate problemele, toate etapele trebuinţelor umane, fizice, mentaleşi spirituale. (Lectura 22Q5-2).

El, această Conştiinţă a lui Christos (Christ consciousness), este acela de care se vorbeşte mai întîi cînd spune Dumnezeu: "Să se facă Lumină';şi s-a făcut Lumină.Şi această Lumină este manifestată în Christos. La început, ea s-a conştientizat fizic în Adam;şi ca Adam mu- rim toţişi ca ultimul Adam, adică Iisus devenind Christos, sîntem toţi înviaţi. Dar nu înaintea Lui: căci fiecare din noi îşi înfruntă propriul eu, egoul său, aşa cum El a făcut-o.Şi aceasta nu a fost cu putinţă într-o viaţă terestră decît atunci cînd El, Iisus, a devenit Christosşi a deschis calea. (Lectura 2879-1).

Astfel, Omul a intrat pe Pămînt ca Om, prin Spiritul Creatorului său, înţelegeţi, sub forma omului de carne: acela care, conform trupu- lui, moare, putrezeşte, se degradează, se transformă înţărînă, atunci cînd intră în condiţia materială. Spiritul este un dar al lui Dumnezeu, pentru a-l ajuta pe Om să fie unit cu El, atunci cînd Omul doreşte să aplice forţele creatoare la lumea fizică. Omul ca Adam (ca grup, nu ca individ) a intrat în lume (căci el a intrat pe pămînt în cinci locuri dife- rite în acelaşi timp, înţelegeţi?) într-un timp cînd omul nu voia să ur- meze căile Spiritului, ci era mai înclinat să-şi urmeze dorinţele cărnii. Ceea ce a adus păcatul în lume, căci Omul se depărta de faţa Creato- rului său, înţelegeţi? Atunci moartea a devenit partea Omului... (Lectura 900-227).
Comentariile teologice ale lui Cayce sînt adeseori punctate de "în-
ţelegeţi" (în engleză: "you see?"), care dincolo de tonul sfătos nu contri-
buie cu nimic la elucidarea subiectelor respective...
ŞI SPUNEŢI-NE DOMNULE CAYCE, CÎND A ŞTIUT IISUS CĂ
EL VA FI MÎNTUITORUL LUMII?
La căderea din Eden. (Lectura 2067-7).

Încearcă să cauţi, zi după zi, voinţa Tatălui, aşa cum a fost ea ma- nifestată în El (Iisus). Astfel poate ea să fie manifestată în tine. Căci El nu te va lăsa pradă tristeţii, ci va veni la tine, numai dacă vrei să-l pof- teşti. Ca în timpurile cînd, am văzut, El mergea cu oamenii pe Pămînt ca Învăţătorşi cînd El era în mijlocul lor. Sau cînd, ca Iosif, El i-a salvat pe ai săi care-l vînduseră ca sclav regatelor puternice de atunci. Sau cînd, ca preot din Salem (Melhisedec), El a mers cu oameniişi a vorbit cu ei in vremea cînd un trib mic a conştientizat menirea sa (aceea a lui2212 1

Abraham)1 sau cînd era Asafa sau Asaf [...]. Sau în acea grădină unde i- a apărut ispita... Adică primul Fiu preaiubit al Tatălui, care a venit ca Amilius în Atlantidaşi care a fost de acord să se lase purtat pe căile egoismului - (textul american spune: "the ways of selfishness"). În toate aceste etape ale dezvoltării Omului în decursul epocilor, au fost pe- rioade cînd El a venit pe Pămînt, mergîndşi vorbind cu oamenii. (Lec- tura 364-8).
Este nevoie de o explicaţie pentru a situa aceste personaje diferite
care, după Cayce, ar fi fost încarnările lui Christos.

- Amilius este desemnat în lecturi ca primul om perfect în formă fi- zică încarnat pe Pămînt. El ar fi apărut în Atlantidaşi s-ar fi proiectat apoi înAdam.
- Enoh, personaj misterios, este autorul presupus al unei minunate
cărţi profetice (publicată în limba franceză la Robert Laffont).

- Cît despre Melhisedec, sfătuitorul lui Abrahamşi "preot din Salem", teologii l-au considerat adesea ca o "faţă" a lui Christos. Acesta, spune Cayce:

S-a manifestat în Enoh, care a trebuit să scape de moarte. [...]Şi în Melhisedec [...] care a venit în lume materializîndu-se singur;2şi s-a dematerializat prin acelaşi proces. (Lectura 2072-4).
Altfel spus, nici născut, nici mort ca toată lumea!

Anumite fragmente din lecturi tardive ne lasă de asemenea să cre- dem că Hermes, arhitectul Marii Piramide, a fostşi el o încarnare ulte- rioară a lui Iisus. De ce nu ne spun lecturile mai mult? Mister... hermetic!
- Asaf sau Asafa, sau Affa ar fi fost profesorul de cînt al regelui Da-
vidşi autorul psalmilor.

- Iosia a fost Marele Preot în timpul captivităţii din Babilon. El ar fi scris sau rescris mai multe cărţi din Biblie. La reîntoarcerea din exil, el ar fi condus reconstruirea Templuluişi ar fi refăcut vechile liturghii după Tradiţia lui Moise. 2213 1

Nu insist asupra lui Iosuaşi Iosif, care sînt foarte cunoscuţi. Aţi re- marcat caşi mine asemănarea numelor: Iosua, Isaia, Iosif, Asaf, Iisus... care nu este, evident, o întîmplare. Parcurgînd "suitele de reîncarnări" date de Cayce, vedem foarte des de la o viaţă la alta că entitatea poartă aproape acelaşi nume. (Cf. mai departe lectura dată pentru Ruthşi Alec, doi foşti esenieni).
Lecturile fac o distincţie între Christos viuşi activ în toate timpurile
şi încarnarea sa temporară ca Iisus.