Constiinta.---mai rapizi decat Lumina---NEUTRINO

Ce  este  CONSTIINTA ?
E....ceva  bun  si  rau  in  acelasi  timp...e extaz  si  agonie !
  Constiintza  este  un far  ce  lumineaza  drumul  ce  duce  la  LIBERTATE.
  Constiintza  e  GRAVITATZIE....este  caderea(atractzia) Ingerului ,sau a Zeului in conditzia  inferioara  de terrian.
  Recent  la  C.E.R.N.  Geneva,   fizicienii au  descoperit  ca  NEUTRINO,in  anumite  conditzii,  se  deplaseaza (indiferent  de  mediu),prin  pamant  cu  viteze  superioare  undei  electromagnetice  denumita LUMINA.
  Un  articol clar  in  blogul-----   http://www.scientia.ro/blogul-catalina-oana-curceanu/2404-viteza-luminii-si-neutrinii-de-la-cern-detalii-tehnice.html      ----  
Asta  imi  aminteste  de  cateva  vorbe  spuse  de  Nikola Tesla despre  teorial lui  si  despre  cea  a lui A.  Einstein.....Zambesc...zambesc  amar...Nikola  Tesla  are  dreptate,insa cele  mai  importante  descoperiri  ale  lui  sunt  ocultate.
Tesla  a  descoperit prin  anii 1930  particolele ce  azi  sunt  denumite  NEUTRINO,  si  a gasit  cateva  aplicatzii practice.
....''  Tesla measured the resonance of the Earth at 12 Hz, the Schumann resonance of the Earth is 7.8 Hz. Meyl shows how one can calculate the scalar wave of the Earth to be 1.54 times the speed of light and presents a model that ties the expansion of the earth to be the result of the earth`s absorption of neutrino energy.

The ramifications of this model are that neutrino energy can be tapped. He took this the next step and postulated that Zero Point Energy is neutrino power - energy from the field; available at anytime, and everywhere present. To show the place of neutrinos in conventional science, Meyl noted that the 2002 Nobel Physics prize was in regards to work on neutrinos.

He also quoted a 1898 New York Times statement by Tesla that establishes Tesla, the "father of free energy" as also the discoverer of the neutrino. Professor Konstantin Meyl has written numerous books and given lectures at universities in Germany. Presented at ExtraOrdinary Technology Conference 2004 at Salt Lake City in USA before astonished audience who were amazed at what they were seeing. 65 min. long. A must see for everyone.''

   http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:5Oc8yFr4548J:www.panacea-bocaf.org/teslaericdollard.htm+Tesla+Nikola+neutrino&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
  Sa  vedem.......
    Cum detectăm neutrinii?    (     http://www.scientia.ro/fizica/58-fizica-nucleara/169-povestea-particulei-neutrino.html    )          
  În Japonia, în localitatea Kamioka, se construieşte în 1998 un nou complex experimental, urmaşul mai vechiului Kamiokande. Complexul primeşte numele de SuperKamiokande. Cu un rezervor înalt de 40 de metri, conţinând 50 de mii de tone de apă ultrapură şi înconjurat de 11000 de tuburi fotomultiplicatoare, complexul propunea un nou design cu ajutorul căruia putea fi detectată direcţia din care veneau neutrinii. Teoretic, fluxul de neutrini ar fi trebuit să fie acelaşi din toate direcţiile, planeta nereprezentând un obstacol semnificat pentru aceste particule fantomă.

Masatoshi Koshiba. Coordonatorul complexului Kamiokande.
Credit: nobelprize.org

Numai că observaţiile experimentale au relevat faptul că neutrinii miuonici veniţi de deasupra complexului (practic cei formaţi în atmosfera de deasupra Japoniei) sunt în număr dublu faţă de cei care traversaseră întreg miezul planetei pentru a ajunge la complex (cei formaţi în urma reacţiilor radiaţiei cosmice cu atmosfera superioară din acea zonă a planetei diametral opusă Japoniei). Faptul că deficitul manifesta o dependenţă de direcţia din care veneau neutrinii a reprezentat dovada faptului că oscilaţiile neutrinice au loc. Neutronii miuonici veniţi din cealaltă parte a planetei erau mai puţini pentru că "avuseseră mai mult timp la dispoziţie să oscileze", transformându-se în alte tipuri.

Superkamiokande. Interiorul detectorului

Credit: wikimedia.org

Datele de la SuperKamiokande, coroborate cu cele obţinute în 1999 la Subdury National Observatory (SNO), Ontario, Canada au dovedit fără urmă de îndoială faptul că şi neutrinii electronici, cei proveniţi de la Soare, oscilează la rândul lor.

Care sunt implicaţiile noilor descoperiri? Care sunt paşii de urmat în fizica neutrinilor?

Rezultatele obţinute la Super-K şi SNO au două implicaţii majore: faptul că neutrinul are masă şi, în consecinţă, faptul că Modelul Standard este o descriere incompletă a naturii. O serie de alte experimente sunt acum în fază de proiect, experimente de la care se speră obţinerea unor răspunsuri complete cu privire la mecanismul oscilaţiei neutrinilor şi care pot oferi o serie de alte răspunsuri cu privire la Universul nostru.

Cea mai bună descriere teoretică a naturii pe care ştiinţa a oferit-o vreodată, Modelul Standard, trebuie revizuită. Deşi a fost dovedit faptul că neutrinii au masă, nu există decât estimări cu privire la ordinul de mărime al maselor celor 3 tipuri de neutrini. Se ştie în mod cert că masa neutrinilor este mult inferioară maselor tuturor celorlalte particule, dar ordinul de mărime este estimat cu un factor de incertitudine apropiat de 100. De pildă, masa neutrinului miuonic este estimată a fi undeva în intervalul (0.009-0.13)x10^-9 GeV/c². Şi mecanismul oscilaţiei neutrinilor este departe de a fi complet înţeles. De asemeni, cum am mai spus şi anterior, neutrinii e posibil să fie identici cu perechea lor de antimaterie, anti-neutrinii, dar nici acest fapt nu este complet lămurit.

Interiorul detectorului MiniBooNE de la Fermilab

Credit: wikimedia.org

Mai mult, ultimele date experimentale obţinute au dat naştere unor ipoteze foarte îndrăzneţe. Spre exemplu, rezultate foarte recente raportate la Fermilab folosind detectorul MiniBooNE sugerează existenţa unui al patrulea tip de neutrini, aşa-zis "sterili", care nu fac subiectul interacţiunii slabe, dar ar putea să participe într-un nou tip de interacţiune fundamentală, încă neidentificată.

Echipa de la Fermilab implicată în experimentul MiniBooNE a lansat apoi ipoteza că acest al patrulea tip de neutrini ar putea confirma, folosindu-se un montaj experimental îmbunătăţit, existenţa unor dimensiuni suplimentare, asemenea celor prezise de teoria stringurilor. Faza de design a unui nou experiment a fost deja aprobată, iar testele ar putea începe în 2011. Ipoteza ce urmează a fi testată este una extrem de interesantă şi complet neconvenţională. Se crede că acest al patrulea tip de neutrini este posibil să "ricoşeze" permanent între o dimensiune alternativă şi spaţiul nostru.
Şi la scară macroscopică descoperirea masei neutrinilor aduce implicaţii foarte profunde. Cum este cunoscut faptul că planetele, stelele şi galaxiile din Univers conţin în jur de 10 procente din masa estimată a acestuia, s-a născut întrebarea: pentru cât la sută din restul de 90% sunt responsabili neutrinii? Ce impact au aceştia la scară macrocosmică? Mulţi fizicieni susţin că efectul gravitaţional generat de suma maselor acestor particule infinitezimale dar găsite din abundenţă trebuie luat foarte serios în seamă, masa totală a neutrinilor putând avea efecte importante în ceea ce priveşte rata de expansiune a Universului. Fizica este la o răscruce acum şi se speră că viitorul va clarifica multe din necunoscutele prezentului.

Cum detectăm neutrinii? Radiaţia Cherenkov

Din cauza faptului că neutrinii interacţionează foarte rar cu alte particule, trebuie îndeplinite două condiţii: să existe o sursă care să genereze foarte mulţi neutrini şi să existe un rezervor care să interpună un volum foarte mare de material în calea neutrinilor. De asemenea, sunt necesare foarte multe echipamente de detecţie a reacţiilor generate de neutrini, practic tot rezervorul trebuie înconjurat de astfel de detectori. Cu cât există mai mult material în calea neutrinilor, cu atât vor creşte şansele ca aceştia să se ciocnească cu o particulă. Ca mecanisme de detecţie mai noi, diferite de cele pomenite anterior, un tip de detector modern foloseşte proprietăţile radiaţiei Cherenkov (cazul complexului SuperKamiokande).

Detectoarele moderne de neutrini folosesc apă, ulei sau chiar gheaţă pentru a putea profita de ciudatul fenomen cunoscut sub numele de "efect Cherenkov". Un neutrino care interacţionează cu un asemenea material dă naştere unei particule de mare energie, care se deplasează cu o viteză superioară vitezei luminii în acel material (desigur, nu mai mare decât viteza luminii în vid). Drept urmare apare un con de lumină cunoscut drept radiaţie Cherenkov, echivalentul optic al boom-ului sonic. Fotomultiplicatoarele detectează lumina Cherenkov şi astfel, folosindu-se informaţii înregistrate de fiecare fotomultiplicator, se pot estima direcţia de deplasare şi tipul fiecărui neutrino care interacţionează cu materia.

De obicei detectoarele se construiesc în subteran sau chiar sub apă, de exemplu în mine dezafectate şi bine conservate, deoarece roca din jurul minei nu opreşte neutrinii, dar reprezintă un scut perfect împotriva altor tipuri de particule energetice produse în atmosferă, care altfel ar putea influenţa şi modifica măsurătorile.

Raymond Davis, Jr. şi Masatoshi Koshiba primesc în 2002 Premiul Nobel

În anul 2002, Masatoshi Koshiba, liderul iniţiativelor succesive de la Kamioka, Japonia, şi Raymond Davis, Jr. au primit Premiul Nobel pentru fizică pentru contribuţiile lor de pionierat în domeniul astrofizicii, în mod special pentru detecţia neutrinilor cosmici. Cei doi au împărţit jumătate din premiu, cealaltă jumătate revenindu-i lui Riccardo Giacconi.  ''

  Unul  dintre  secretele de  la  C.E.R.N. Geneva pare  sa  fie utilizarea  ''energiei  libere''(insa  pentru  turma  de  terrieni  nimic  nu  e  liber, nimic  nu  e  gratuit,deci  banuiesc  ca  a  fost  regandita  strategia--o  alta  ''Noua  ordine  mondiala'')

 Mmmm!...CE  FRUMOS  SUNA  ASTA  ! :   Se crede că acest al patrulea tip de neutrini este posibil să "ricoşeze" permanent între o dimensiune alternativă şi spaţiul nostru.
 !