| Sunteţi invitat să vizualizaţi albumul foto al utilizatorului Dan Teleman: Movies
Mesaj de la Dan Teleman: These pictures were sent with Picasa, from Google. Try it out here: http://picasa.google.com/ Dacă aveţi probleme cu vizualizarea acestui e-mail, copiaţi acest link în browser-ul dvs.: https://picasaweb.google.com/lh/sredir?uname=104484773798993622334&target=ALBUM&id=5588705077890340817&authkey=Gv1sRgCInWi4r37ZXLrQE&invite=CJ7n2uIL&feat=email Pentru a distribui fotografiile dvs. sau pentru a primi notificări atunci când prietenii distribuie fotografii, creaţi-vă propriul cont gratuit de Picasa Web Albums.  |
duminică, 27 martie 2011
Invitaţie de vizualizare a albumului Picasa Web al utilizatorului Dan Teleman - Movies
vineri, 25 martie 2011
Deseneaza LUMINA !
dThelema
24 May 2010, 23:03
Ei!,...O. ...pai acesta este scopul ''reincarnarii'' pe pamant-----SA TE CONFRUNTZI CU TINE INSUTZI----Ideea asta este bine spusa in documentarul despre fizica quantica (gaura...sau vizuina de iepure)...stii,iti amintesti femeia aceea frumoasa ,blonda ,americanca ,,si care fuma pipa
Eu te pisez cu tot soiul de concepte ...si noi descoperiri din lumea stiintzifica, dar si din zona oculta,mistica...tocmai pentru ca sper sa valorizez talentul tau la desen. Trebui sa desenezi ! ACESTA ESTE SECDRETUL !...linistii tale interioare.-------------DESENE AZA!,...insa nu orice....Deseneaza LUMINA...deseneaza LIBERTATEA
Eu...acum.....am trecut la alt stadiu-----Il ''cert'' pe Iisus (Fiul Lui Dumnezeu),pentru ca si-A pus palma-n funt si a zburat in lumea cealalta fara sa rezolve o problema fundamentala aici pe pamant---Problema banului! -----Cu cca. 2000 de ani in urma a intrat in templul din Ierusalim si a inceput sa-l curatze de bani,de comerciantzi ..se schibatorii de bani..de preotzi ai lui Mamona---,insa nu si-a terminat treaba......Cei mai multzi crestini ''se roaga'' la Iisus cerandu-i ceva......sanatate,si din pacate bani ,sau belsug..etc.(Ii cer ceea ce El trebui sa purifice)...Eu..ca odiniuara Emil Cioran...eu Il ''cert''. Incerc sa intzeleg daca a fost vorba de neputintza din partea Lui,sau de lasitate,sau toata povestea aceasta religioasa este o crunt farsa pusa la cale de o ''elita'' de smecheri cu scopul de a domina Terra si vietzuitoarele de pe ea.
Sper ca nu a fost vorba doar de o banala demonstratzie de fachirism, si apoi de o .......parsiva manipulare a mesajului (da MESAJUL ESTE CEL MAI IMPORTANT!),pe care l-a transmis Iisus.
...
Si eu am mai multe de spus pe aceasta tema......Poate ca o sa scriu, poate ca o sa ma explic...poate....
.....
Conflictul tau interior...conflictul meu ''mistic'' arata semnele unor schimbari profunde ....ESTE NEVOIE SA SCHIMBAM PARADIGMA!......este nevoie sa ne transformam ,si sa ne armonizam cu Universul.
In aceasta decrepita paradigma in care vietzuim ai sentimentul ca esti ratat, ATUNCI ACESTA ESTE UN SEMN BUN!------TE VEI TRANSFORMA !
La revedere frate Saman!
Sa ai cat mai multe victorii! !
24 May 2010, 23:03
Ei!,...O. ...pai acesta este scopul ''reincarnarii'' pe pamant-----SA TE CONFRUNTZI CU TINE INSUTZI----Ideea asta este bine spusa in documentarul despre fizica quantica (gaura...sau vizuina de iepure)...stii,iti amintesti femeia aceea frumoasa ,blonda ,americanca ,,si care fuma pipa
Eu te pisez cu tot soiul de concepte ...si noi descoperiri din lumea stiintzifica, dar si din zona oculta,mistica...tocmai pentru ca sper sa valorizez talentul tau la desen. Trebui sa desenezi ! ACESTA ESTE SECDRETUL !...linistii tale interioare.-------------DESENE AZA!,...insa nu orice....Deseneaza LUMINA...deseneaza LIBERTATEA
Eu...acum.....am trecut la alt stadiu-----Il ''cert'' pe Iisus (Fiul Lui Dumnezeu),pentru ca si-A pus palma-n funt si a zburat in lumea cealalta fara sa rezolve o problema fundamentala aici pe pamant---Problema banului! -----Cu cca. 2000 de ani in urma a intrat in templul din Ierusalim si a inceput sa-l curatze de bani,de comerciantzi ..se schibatorii de bani..de preotzi ai lui Mamona---,insa nu si-a terminat treaba......Cei mai multzi crestini ''se roaga'' la Iisus cerandu-i ceva......sanatate,si din pacate bani ,sau belsug..etc.(Ii cer ceea ce El trebui sa purifice)...Eu..ca odiniuara Emil Cioran...eu Il ''cert''. Incerc sa intzeleg daca a fost vorba de neputintza din partea Lui,sau de lasitate,sau toata povestea aceasta religioasa este o crunt farsa pusa la cale de o ''elita'' de smecheri cu scopul de a domina Terra si vietzuitoarele de pe ea.
Sper ca nu a fost vorba doar de o banala demonstratzie de fachirism, si apoi de o .......parsiva manipulare a mesajului (da MESAJUL ESTE CEL MAI IMPORTANT!),pe care l-a transmis Iisus.
...
Si eu am mai multe de spus pe aceasta tema......Poate ca o sa scriu, poate ca o sa ma explic...poate....
.....
Conflictul tau interior...conflictul meu ''mistic'' arata semnele unor schimbari profunde ....ESTE NEVOIE SA SCHIMBAM PARADIGMA!......este nevoie sa ne transformam ,si sa ne armonizam cu Universul.
In aceasta decrepita paradigma in care vietzuim ai sentimentul ca esti ratat, ATUNCI ACESTA ESTE UN SEMN BUN!------TE VEI TRANSFORMA !
La revedere frate Saman!
Sa ai cat mai multe victorii! !
joi, 24 martie 2011
Cine esti ?...Cine sunt?
Cine esti ?...Cine sunt?
dThelema
2 Sep 2009, 12:04
...In visul meu.
Te-am asteptat sa te reintorci intr-o noapte,la fel de misterioasa cum ai plecat. Poate sa te reintorci dupa palaria aceea neagra cu boruri largi.Sau poate sa-mi dezvalui ochii.
Eu am sperat ca ve-i veni, intr-o noapte,imbracata intr-o eleganta rochie de matase rosie, ca vei veni pe saltelutza mea,asezata pe podea ,langa usa deschisa a balconului. Sa te asezi incetisori ,sa ma acoperi cu poalele rochiei de matase,sa ma trezesti usor,sa-mi lipesti obrazul de carliontzii aspri de pe pubisul tau si sa-mi spui ;PATRUNDE-MA IN ESENTZA DANE!
...Am zburat ca un vultur solitar,ca un albatros,peste intinderile apelor,si am zarit ,din aer, delfinele in jocul lor vesel.
Doar o rochie lunga din matase rosie aruncata peste mine,ma va linisti. O rochie purtata de o femeie patimasa.....
............
dThelema
10 Mar 2010, 10:49
http://www.youtube.com/watch?v=Z3Vu0P0V53k
Am un mic ragaz pentru a incerca sa raspund la intrebarea ;CINE ESTI? ,,CINE SUNT?......
....
TOTUL ESTE UN JOC! ! ----aici ,pe pamant.
Platon ne recomanda sa intzelegem OMUL ca fiind un spectator, ce priveste detasat ''scena vietzii terestre''. Si intr-un anume fel ,da jocului, o stralucire terapeutica......o alinare pentru SUFLETUL NEMURITOR, ''condamnat'' vremelnic sa experimenteze corporalitatea.
Iar jocul este mai frumos atunci cand apare in el si EROS..................DAIMONUL, fiintza intermediara ,intre Om si Zeu , personificare a dorintzei ,a iubirii, a nebunii iubirii... EROS ...si MAGIE!....Eros si personificari ale pasiunilor primitive...Eros si cele doua jocuri ale lui:
--jocul cu zarurile.
--jocul cu mingea
Socrate spune ca Erosul este nazuinta si nostalgia dupa Bine, Frumos si Adevar. Cine este deja īn posesia adevarului perfect, al Frumosului si al Binelui, cum sunt, de exemplu, zeii, acela nu cunoaste aceasta nazuinta caci se nazuieste doar spre ceea ca cineva nu are. Erosul nu este nici frumos, nici rau, nici bun. El nu este nici zeu nici om, dar este ceva de mijloc - un demon. El este ceva īntre muritor si nemuritor, īntre īntelepciune si lipsa de ratiune si de aceea este mereu animat de o anumita tendinta. Erosul este iubirea prototipului etern al Binelui, Frumosului si Adevarului, nostalgia si nazuinta spre ele si nicidecum posesia lor. Erosul este simbolul eficientei si al vesnicii cautari.
Totul este un JOC DIVIN!
Iar aici, la noi, MAYA, iluzia cosmica, formeaza decorul si figuratzia
Am citit unele dintre gandurile tale,(in clubul tau). si ale altora....... ASA ESTE AVETZI DREPTATE! ! !
..''Cineva spunea demult ca iubirea e un dar divin de care nu multi au parte, dar cu care multi se joaca, crezand ca au aflat-o. Nimeni nu vrea sa creada ca el, tocmai el a fost ocolit de scanteia divina in forma ei cea mai sublima, dar uita totusi ca sta in putinta noastra de a o recunoaste si de a lupta pentru ea.''
..''Ce ne facem, insa, daca iubirea intarzie sa apara iar noi ne hranim continuu cu imaginea distorsionata sau chiar falsa a unor iubiri inconjuratoare? Nu cadem astfel in pacatul jocului? Nu aducem la un stadiu primitiv tocmai sentimentul despre care noi credeam ca ne diferentiaza de ceilalti? Sau poate ca... asteptarea ne schimba.. slabeste glasul inimii si face loc himerelor alunecoase.''
CINE ESTI? CINE SUNT?
Ai intzeles f. bine despre ce este vorba, atunci cand ai ales fotografia acelui claun, cu nasul rosu, cu ochii incercanatzi,si cu expresia aceea malefica de pe chip. Fotografia acelui claun, langa cealalta fotografie, unde apare ,pe o culme arida, un soi de erou,o sabie, si un vultur.
ASA SUNT SI EU! .......Un ''erou'' in cautatre ''LEGENDEI PERSONALE'', dar sub masca se ascunde claunul
.........................
Am meditat mult la asta.
Aproape ca nu mai este nimic de spus.
Am zambit amar cand am citit si celelalte ganduri, ....
''Fiecare poveste de dragoste nascuta pe net isi are propria evolutie, mai mult sau mai putin spectaculoasa. Cei doi protagonisti sunt ori mai aproape, ori sunt despartiti de mari si tari, dar cadrul general devine cu adevarat incitant atunci cand cei doi sunt parti ale unor lumi diferite. In aceste povesti de dragoste virtuale, misterul isi are inca de la inceput locul lui bine determinat.
Cu el incepe totul si de cele mai multe ori finalul unei astfel de experiente este la fel... invaluit in mister. Incertitudinea si faptul de a nu fi sigur ca stie totul despre persoana care se afla la celalalt calculator dau nastere la senzatii la care nu se gandea ca ar putea fi experimentate. De la dragoste la indiferenta uneori, ba chiar la ura, de la un mod de a vedea lucrurile la altul, de la ideea ca suntem atat de mici in acesta lume, la ceea ca suntem creatorii si stapanii ei, de la tristetea ca nu ai alaturi in acel moment persoana care iti spune cuvintele acelea frumoase, la fericirea ca ai totusi ocazia de a vorbi cu ea... cam la aceste lucruri se reduc relatiile de dragoste virtuale...
Minciuni si adevaruri care nu se pot diferentia. Situatii in care barbatii uita ca dragostea cea importanta este cea pentru partenera reala si nu pentru cea care ii face sa vibreze inima tastand si “impartasindu-i” cele mai intime secrete si spunandu-i cuvintele cele mai dulci pe care le-a fost dat sa le auda vreodata, chiar daca el i-a spus ca are o relatie cu o alta femeie in viata reala...''
''Cred sau imi place sa cred, ca toti cei care scriu pe acest sait, au citit macar o carte in viata lor. Vreau sa spun ca si mie mi s-a intamplat sa ma indragostesc de un personaj din cartile citite. Era o iubire sublima, intensa, dar neimplinita. De fapt eu eram cee care iubea si nu personajul din carte. Internetul este ca o carte pe care o citesti, de aceea nu poate fi vorba de o iubire adevarata pe internet. Iubirea adevarata are nevoie de contact, nu numai de partea poietica, care este cea mai frumoasa.Eu cel putin sunt de acord cu ceea ce e scris in cartile de psihologie. Dragostea pe internet nu poate sa existe. Netul e un fel de nebunie. Nu poti sa cunosti pe cineva - in intregime - prin internet. Lipsesc ochii si vocea. Lipseste totul. Nu e decat o interpretare. Dupa parerea mea, majoritatea oameniilor au in capul lor o macheta de-a lor fiind perfecti pe care o imita constant. La un moment dat devine ca un reflex ,cred. Si internetul ,da adesea impresia ca persoana cu care comunici e perfecta, dar totul e o iluzie, dupa cum spun si manualele. Cand ajungi sa o cunosti in real, life - daca se ajunge la asta - iti dai seama ca persoana respectiva e diametral diferita de felul in care ti-ai imaginat-o. E diferenta dintre a citi o carte si a te uita la filmul care a fost realizat pe baza cartii. Anyways... that's what I think... De multe ori realitatea este cruda si dezamagitoare. Daca ai implinit varsta maturitatii cred ca ar fi cazul sa nu te mai indragostesti de himere.''
ESTE ADEVARAT! ! !............(ce este adevarul?)
Este adevarat ca atunci, la inceput , cand ne-am intalnit, in aceasta lume virtuala, mi-am propus sa ma joc, sa-mi exersez abilitatzile (insa n-am avut niciodata timpul necesar sa-mi dezvolt planurile......si intr-un anume fel este bine ca s-a petrecut asa).
Am intalnit o doamna frumoasa, care se prezenta cu tabloul unei fetitze blonde (multe semnificatzii aici), care in adolescentza citea E. Zola, care avea o preferintza pentru un anume roman despre un magician si despre o insula (reala si imaginara in acelasi timp), si m-am intrebat: POT EU OARE SA FAC A CRESTE IN SUFLETUL ACESTEI FEMEI O DRAGOSTE ,O PASIUNE,, ASA CA IN ADOLESCENTZA?......nu stiu,mi-am zis ,dar pot incerca.
Si am incercat
Daca initzial a fost o provocare, incet ,incet....personajul seducator, a fost sedus si a inceput sa traiasca ''in real'' aceasta ''piesa de teatru''....PASIUNE...NERABDARE...''FLUTURI IN STOMAC''...NOSTALGIE.... GELOZIE....DEZAMAGIRE....EXTAZ...VIS SI VISARE........
Fireste ca partea ratzionala din sufletul meu dadea o lupta titanica pentru a pastra un echilibru.................. nu a reusit de fiecare data asta
Este in tine un anume rafinament, o anume vraja, o atractzie fatza de care este greu sa te aperi. Este un amestec de feciorelnica puritate si de erotism dezlantzuit ,asemeni bacantelor lui Dionysos. ! ! !( )
EXTAZ SI AGONIE
Acest ''joc divin'' mi-a facut un mare bine. M-a facut sa intzeleg ganduri si dorintze ascunse in sufletul meu, ascunse pentru ca nu aveam curaj sa ma confrunt cu ele. Am intzeles cat sunt de fragil, cat sunt de naiv, si ca ......am o mare,o imensa nevoi de dragoste ,(de dragostea pe care mi-o imaginam,si pe care n-am intalnit-o niciodata).
In rest acest joc mi-a adus o mare suferintza. Iar daca eu te-am ranit,si te-am dezamagit,te rog iarta-ma!
Mi-a placut imaginatzia ta, si incercarile tale!
In setea mea de dragoste ma pulverizam, ma imprastiam,ma scindam in zeci de personaje, in dialoguri cu zeci de femei necunoscute. Iar tu ai facut la fel te-ai disociat ,si ai devenit ca un diamant cu zeci de fatzete, venind catre mine cu alte adrese ,cu alte chipuri, cu alte nume, incercand sa ma cunosti ,si incercand sa ma aduni, sa ma reunifici. ASA CA IN LEGENDA LUI ISIS SI OSIRIS
(poate ca ar trebui sa rescriu povestea din ''Visul Arianei'', sa abandonez ideile lui Epicur, si sa adaptez legenda egipteana)
Nu stiu daca am reusit sa te fac sa retraiesti o dragoste adolescentina. Ceea ce stiu sigur este.... ca eu m-am transformat....O terapie de un an care a avut roade!
Si fiindca in orice roman de succes marea dragostea este neimplinita, in viatza reala dragostea este CEL MAI FRUMOS VIS!
Nu ne ramane decat sa-i dam dreptate lui Platon.
La revedere!, dulce preoteasa a Zeitzei ISIS
http://www.youtube.com/watch?v=Z3Vu0P0V53k
dThelema
2 Sep 2009, 12:04
...In visul meu.
Te-am asteptat sa te reintorci intr-o noapte,la fel de misterioasa cum ai plecat. Poate sa te reintorci dupa palaria aceea neagra cu boruri largi.Sau poate sa-mi dezvalui ochii.
Eu am sperat ca ve-i veni, intr-o noapte,imbracata intr-o eleganta rochie de matase rosie, ca vei veni pe saltelutza mea,asezata pe podea ,langa usa deschisa a balconului. Sa te asezi incetisori ,sa ma acoperi cu poalele rochiei de matase,sa ma trezesti usor,sa-mi lipesti obrazul de carliontzii aspri de pe pubisul tau si sa-mi spui ;PATRUNDE-MA IN ESENTZA DANE!
...Am zburat ca un vultur solitar,ca un albatros,peste intinderile apelor,si am zarit ,din aer, delfinele in jocul lor vesel.
Doar o rochie lunga din matase rosie aruncata peste mine,ma va linisti. O rochie purtata de o femeie patimasa.....
............
dThelema
10 Mar 2010, 10:49
http://www.youtube.com/watch?v=Z3Vu0P0V53k
Am un mic ragaz pentru a incerca sa raspund la intrebarea ;CINE ESTI? ,,CINE SUNT?......
....
TOTUL ESTE UN JOC! ! ----aici ,pe pamant.
Platon ne recomanda sa intzelegem OMUL ca fiind un spectator, ce priveste detasat ''scena vietzii terestre''. Si intr-un anume fel ,da jocului, o stralucire terapeutica......o alinare pentru SUFLETUL NEMURITOR, ''condamnat'' vremelnic sa experimenteze corporalitatea.
Iar jocul este mai frumos atunci cand apare in el si EROS..................DAIMONUL, fiintza intermediara ,intre Om si Zeu , personificare a dorintzei ,a iubirii, a nebunii iubirii... EROS ...si MAGIE!....Eros si personificari ale pasiunilor primitive...Eros si cele doua jocuri ale lui:
--jocul cu zarurile.
--jocul cu mingea
Socrate spune ca Erosul este nazuinta si nostalgia dupa Bine, Frumos si Adevar. Cine este deja īn posesia adevarului perfect, al Frumosului si al Binelui, cum sunt, de exemplu, zeii, acela nu cunoaste aceasta nazuinta caci se nazuieste doar spre ceea ca cineva nu are. Erosul nu este nici frumos, nici rau, nici bun. El nu este nici zeu nici om, dar este ceva de mijloc - un demon. El este ceva īntre muritor si nemuritor, īntre īntelepciune si lipsa de ratiune si de aceea este mereu animat de o anumita tendinta. Erosul este iubirea prototipului etern al Binelui, Frumosului si Adevarului, nostalgia si nazuinta spre ele si nicidecum posesia lor. Erosul este simbolul eficientei si al vesnicii cautari.
Totul este un JOC DIVIN!
Iar aici, la noi, MAYA, iluzia cosmica, formeaza decorul si figuratzia
Am citit unele dintre gandurile tale,(in clubul tau). si ale altora....... ASA ESTE AVETZI DREPTATE! ! !
..''Cineva spunea demult ca iubirea e un dar divin de care nu multi au parte, dar cu care multi se joaca, crezand ca au aflat-o. Nimeni nu vrea sa creada ca el, tocmai el a fost ocolit de scanteia divina in forma ei cea mai sublima, dar uita totusi ca sta in putinta noastra de a o recunoaste si de a lupta pentru ea.''
..''Ce ne facem, insa, daca iubirea intarzie sa apara iar noi ne hranim continuu cu imaginea distorsionata sau chiar falsa a unor iubiri inconjuratoare? Nu cadem astfel in pacatul jocului? Nu aducem la un stadiu primitiv tocmai sentimentul despre care noi credeam ca ne diferentiaza de ceilalti? Sau poate ca... asteptarea ne schimba.. slabeste glasul inimii si face loc himerelor alunecoase.''
CINE ESTI? CINE SUNT?
Ai intzeles f. bine despre ce este vorba, atunci cand ai ales fotografia acelui claun, cu nasul rosu, cu ochii incercanatzi,si cu expresia aceea malefica de pe chip. Fotografia acelui claun, langa cealalta fotografie, unde apare ,pe o culme arida, un soi de erou,o sabie, si un vultur.
ASA SUNT SI EU! .......Un ''erou'' in cautatre ''LEGENDEI PERSONALE'', dar sub masca se ascunde claunul
.........................
Am meditat mult la asta.
Aproape ca nu mai este nimic de spus.
Am zambit amar cand am citit si celelalte ganduri, ....
''Fiecare poveste de dragoste nascuta pe net isi are propria evolutie, mai mult sau mai putin spectaculoasa. Cei doi protagonisti sunt ori mai aproape, ori sunt despartiti de mari si tari, dar cadrul general devine cu adevarat incitant atunci cand cei doi sunt parti ale unor lumi diferite. In aceste povesti de dragoste virtuale, misterul isi are inca de la inceput locul lui bine determinat.
Cu el incepe totul si de cele mai multe ori finalul unei astfel de experiente este la fel... invaluit in mister. Incertitudinea si faptul de a nu fi sigur ca stie totul despre persoana care se afla la celalalt calculator dau nastere la senzatii la care nu se gandea ca ar putea fi experimentate. De la dragoste la indiferenta uneori, ba chiar la ura, de la un mod de a vedea lucrurile la altul, de la ideea ca suntem atat de mici in acesta lume, la ceea ca suntem creatorii si stapanii ei, de la tristetea ca nu ai alaturi in acel moment persoana care iti spune cuvintele acelea frumoase, la fericirea ca ai totusi ocazia de a vorbi cu ea... cam la aceste lucruri se reduc relatiile de dragoste virtuale...
Minciuni si adevaruri care nu se pot diferentia. Situatii in care barbatii uita ca dragostea cea importanta este cea pentru partenera reala si nu pentru cea care ii face sa vibreze inima tastand si “impartasindu-i” cele mai intime secrete si spunandu-i cuvintele cele mai dulci pe care le-a fost dat sa le auda vreodata, chiar daca el i-a spus ca are o relatie cu o alta femeie in viata reala...''
''Cred sau imi place sa cred, ca toti cei care scriu pe acest sait, au citit macar o carte in viata lor. Vreau sa spun ca si mie mi s-a intamplat sa ma indragostesc de un personaj din cartile citite. Era o iubire sublima, intensa, dar neimplinita. De fapt eu eram cee care iubea si nu personajul din carte. Internetul este ca o carte pe care o citesti, de aceea nu poate fi vorba de o iubire adevarata pe internet. Iubirea adevarata are nevoie de contact, nu numai de partea poietica, care este cea mai frumoasa.Eu cel putin sunt de acord cu ceea ce e scris in cartile de psihologie. Dragostea pe internet nu poate sa existe. Netul e un fel de nebunie. Nu poti sa cunosti pe cineva - in intregime - prin internet. Lipsesc ochii si vocea. Lipseste totul. Nu e decat o interpretare. Dupa parerea mea, majoritatea oameniilor au in capul lor o macheta de-a lor fiind perfecti pe care o imita constant. La un moment dat devine ca un reflex ,cred. Si internetul ,da adesea impresia ca persoana cu care comunici e perfecta, dar totul e o iluzie, dupa cum spun si manualele. Cand ajungi sa o cunosti in real, life - daca se ajunge la asta - iti dai seama ca persoana respectiva e diametral diferita de felul in care ti-ai imaginat-o. E diferenta dintre a citi o carte si a te uita la filmul care a fost realizat pe baza cartii. Anyways... that's what I think... De multe ori realitatea este cruda si dezamagitoare. Daca ai implinit varsta maturitatii cred ca ar fi cazul sa nu te mai indragostesti de himere.''
ESTE ADEVARAT! ! !............(ce este adevarul?)
Este adevarat ca atunci, la inceput , cand ne-am intalnit, in aceasta lume virtuala, mi-am propus sa ma joc, sa-mi exersez abilitatzile (insa n-am avut niciodata timpul necesar sa-mi dezvolt planurile......si intr-un anume fel este bine ca s-a petrecut asa).
Am intalnit o doamna frumoasa, care se prezenta cu tabloul unei fetitze blonde (multe semnificatzii aici), care in adolescentza citea E. Zola, care avea o preferintza pentru un anume roman despre un magician si despre o insula (reala si imaginara in acelasi timp), si m-am intrebat: POT EU OARE SA FAC A CRESTE IN SUFLETUL ACESTEI FEMEI O DRAGOSTE ,O PASIUNE,, ASA CA IN ADOLESCENTZA?......nu stiu,mi-am zis ,dar pot incerca.
Si am incercat
Daca initzial a fost o provocare, incet ,incet....personajul seducator, a fost sedus si a inceput sa traiasca ''in real'' aceasta ''piesa de teatru''....PASIUNE...NERABDARE...''FLUTURI IN STOMAC''...NOSTALGIE.... GELOZIE....DEZAMAGIRE....EXTAZ...VIS SI VISARE........
Fireste ca partea ratzionala din sufletul meu dadea o lupta titanica pentru a pastra un echilibru.................. nu a reusit de fiecare data asta
Este in tine un anume rafinament, o anume vraja, o atractzie fatza de care este greu sa te aperi. Este un amestec de feciorelnica puritate si de erotism dezlantzuit ,asemeni bacantelor lui Dionysos. ! ! !( )
EXTAZ SI AGONIE
Acest ''joc divin'' mi-a facut un mare bine. M-a facut sa intzeleg ganduri si dorintze ascunse in sufletul meu, ascunse pentru ca nu aveam curaj sa ma confrunt cu ele. Am intzeles cat sunt de fragil, cat sunt de naiv, si ca ......am o mare,o imensa nevoi de dragoste ,(de dragostea pe care mi-o imaginam,si pe care n-am intalnit-o niciodata).
In rest acest joc mi-a adus o mare suferintza. Iar daca eu te-am ranit,si te-am dezamagit,te rog iarta-ma!
Mi-a placut imaginatzia ta, si incercarile tale!
In setea mea de dragoste ma pulverizam, ma imprastiam,ma scindam in zeci de personaje, in dialoguri cu zeci de femei necunoscute. Iar tu ai facut la fel te-ai disociat ,si ai devenit ca un diamant cu zeci de fatzete, venind catre mine cu alte adrese ,cu alte chipuri, cu alte nume, incercand sa ma cunosti ,si incercand sa ma aduni, sa ma reunifici. ASA CA IN LEGENDA LUI ISIS SI OSIRIS
(poate ca ar trebui sa rescriu povestea din ''Visul Arianei'', sa abandonez ideile lui Epicur, si sa adaptez legenda egipteana)
Nu stiu daca am reusit sa te fac sa retraiesti o dragoste adolescentina. Ceea ce stiu sigur este.... ca eu m-am transformat....O terapie de un an care a avut roade!
Si fiindca in orice roman de succes marea dragostea este neimplinita, in viatza reala dragostea este CEL MAI FRUMOS VIS!
Nu ne ramane decat sa-i dam dreptate lui Platon.
La revedere!, dulce preoteasa a Zeitzei ISIS
http://www.youtube.com/watch?v=Z3Vu0P0V53k
SAMANUL !
dThelema
16 Sep 2009, 10:14
M-AM APUCAT SA RECITESC ''NOAPTEA DE SANZAIENE''
....
Anul trecut ,pe la sfarsitul lui Decembrie,am inceput sa citesc pentru prima oara acest roman. Dupa ce l-am terminat am fost asa de emotzionat si de ravasit incat amintiri vechi au revenit cu fortza detrminandu-ma sa fac ceva important---------Trebuia sa rezolv o problema sentimentala din prima tineretze, ----------Asa am inceput sa caut pe net o anumita persoana. Si am gasit-o pe neogen....
Treburile nu au mers asa cum mi-am dorit si am vrut sa renuntz,insa inspirat de A. Einstein,care si-a promovat teoriile (la inceputuri),prin corespondentza ( a raspuns cu rabdare si politetze la toate scrisorile pe care le-a primit, fie ele de admiratie, sau batjocoritoare.Iar cele mai multe proveneau de la femei, bine intzeles), tot asa am inceput si eu sa construesc ceva pentru a face publica ideea mea despre OUL MATEMATIC
Si iata-ma acum unde am ajuns,datorita unui roman exceptzilonal,cum este cel a lui M. Eliade!
Da, vreau sa particip la clubul tau. Imi doresc sa scriu despre M Eliade din alta perspectiva--------- MIRCEA ELIADE SAMANUL-------Initziatul in mistere......
...
Si langa el as vrea sa adaug si alte nume importante cum ar fi;
--René Guénon
--Carlos Castaneda
--Gordon Wasson
--Terence McKenna
--Samael Aun Weor.
....persoane care au studiat si au experimentat samanismul.
Privita din acest unghi ,opera literara a lui Eliade reflecta toata lumina inteligentzii si frumusetzii ei
dThelema
27 Sep 2009, 11:47
Am de facut multe schimbari in viatza mea.-----
Ieri am terminat de recitit ''Noaptea de sanzaiene'' ,a lui M. Eliade-----,asa este si in viatza mea,o incercare de iesire din labirint.
............
dThelema
27 Sep 2009, 12:51
Dupa o daptamana fara net,am revenit la vechile mele preocupari.----meditatzie, hipnoza si ,inspecial autohipnoza,samanism si tehnici de samanizare.
In noaptea de martzi spre miercuri am trait unul dintre cele mai curioase fenomene-----DESI IMI VRIFIC DE FIECARE DATA M.P. -3,DACA SUNT ACUMULATORII INCARCATZI, s-a intamplat ca in sedintza de auto hipnoza din noaptea aceea sa se blocheze aparatul ,din lipsa de energie,tocmai la faza de iesire din starea de hipnoza,chiar la primul pas (iesirea eu o fac in 5 trepte)---asa ca am ramas intr-o stare intermediara----sedintza de autohipnoza era despre MAITHUNA ,sau transsubstantzializarea actului sexual dintr-un instict intr-un ritual----o problema la care lucrez de mai bine de un an, .--ti-am mai vorbit despre asta. Asa ca am ramas intr-o stare intermediara de hipnoza ,de transa samanica ,de luciditate ,si totusi de visare. Eram constient de unele lucruri care se petreceau cu mine,dar nu puteam face nimic. A fost o experientza EXTRAORDINARA!!!, un amestec de beatitudine si terifiant As vrea sa-ti povestesc mai multe ,dar mi-ar trebui cateva zile,si poate ca nici nu te intereseaza astfel de ''trairi'' in zona starilor modificate de constiintza.
In noaptea de vineri spre sambata,s-a petrecut un alt fat deosebit.Am avut un vis lucid ......trebuie sa spun ca inainte cu cateva zile eral f. nemultumit de starea mea si ma gandeam cu disperare la conditzia de ''saman'' occidental (adica un om din occident care trece in decursul vietzii prin toate formele de initziere,in vis,dar care nu are in viatza reala un mentor,un profesor,un guru,care sa-l indrume ,si sa-i arate ce trebuie sa mai faca,si cum sa procedeze mai departe). Si in disperare ceream ''gizilor''mei,pe cei care-i intalneam, si ii intalnesc deobicei in ''visul'' lucid,sa-mi arate ce sa fac. Chiar le reprosam cinismul lor de a ''folosi'' un om obisnuit,relativ normal,fara sa-l ajute mai apoi.
Si totusi in noaptea de vineri spre sambata ,unul dintre ghizi a venit in visul meu si mi-a aratat ce trebuie sa fac ,fireste la nivel simbolic (''gidul'' ,sau samanul, sau ingerul pazitor ,daca vrei sa-i spui asa ,vine in vis sub infatzisarea unei persoane apropiate si care traieste---este f. important acest aspect), era vorba despre un cos de nuiele in care se afla o vipera cu corn----am recunoscut-o imediat dupa forma capului----si am fost invatzat cum sa comunic cu ea(in vis sarpele are un rol benefic,insaeamna intzelepciune ,vindecare,echilibru,adaptare) .Recunosc ca desi eram constient ca sunt in stare de vis,si ca sarpele nu reprezinta un pericol ,totusi imi era teama.
...
Nu stiu de ce iti spun chestiile acestea.Sunt convins ca o sa ti se pare mult prea ciudate,si totusi vreau sa te anuntz asa ca ;STIU CE AM DE FACUT Ca este cineva care are grija de mine.
............
dThelema
27 Sep 2009, 13:03
Am uitat de preocuparile acestea .Timp de aproape 9 luni m-am gandit la dragoste,am compus poezii,schitze,povestioare mai mult sau mai pitzin erotice,mai mult sau mai putzin indraznetze ...si am iutat de matematica ,de filosofie,de magie....dar iata ca fara contactul care-l aveam prin retzeaua netului, am redevenit omul de alta data.
Sincer imi placea mult jocul acesta adolescentin,de-a dragostea virtuala---chia reusisem sa ma implic f.,f. mult ,sa traiesc cu intensitate sentimente de mult uitate---de iubire,de gelozie,de aventura alaturi de o femeie . Acum am redevenit cercetator,citesc f. mult si cand sunt deprimat blestem cu toata puterea capitalismul.
Ah! cat de mult dispretzuiesc timpurile in care suntem pedepsitzi sa le traim!!!!-----Cand visam la ''aventurile'' virtuale pe net ,uitam de realitatzile vietzii cotidiene.
............
dThelema
9 Oct 2009, 08:40
www.youtube.com/watch?v=HNX3JVFHAgo
.....
M-am gandit la propunerea ta despre clubul si despre o pagina cu M. Eliade ,vazut altfel si u\interpretat intr-o alta maniera.
Am recitit cateva nuvele, asa zis fantastice ,si am hotarat sa extrag citate semnificative (din punctul meu de vedere),care sa demonstreze calitatea de saman pe care a avut-o Eliade.Talentul lui de a vedea in timp si peste timp
..
Iata textul....pe care l-am postat defat ieri pe pagina mea.
(mai am cateva dar o sa le iau pe rand... )
...
''— Noi suntem o ţară mică, reluă Pantazi, cu o umbră de tristeţe în glas. Şi constituim, ca şi multe alte ţări, o societate mai mult sau mai puţin închisă. Asta e conjunctura istorică şi trebuie să ţinem seama de ea... S-au încercat, prin vecini, anumite modificări de structură, ceea ce occidentalii numesc „liberalizare". Ştii cu ce rezultat. Dar e greu de închipuit că această tendinţă către „liberalizare" poate fi radical anihilată. Pe de altă parte, e greu de închipuit că anumite supraputeri să nu încerce a profita de o asemenea tendinţă.
...
— Ce-ţi spun eu acum, repet, e o simplă ipoteză. Şi ţi-o spun d-tale pentru că ai înţeles lecţia lui von Braun: triumfă numai acela care vede departe. D-ta eşti tânăr, ai să vezi multe...
...
Anumite servicii ale unei supraputeri încearcă o experienţă şi, pentru motive pe care nu le cunoaştem, o încearcă la noi. Dar, pentru a evita o anumită interpretare eronată şi mai ales complicaţii diplomatice, mesagiile sunt cifrate într-un mod imposibil de descifrat la noi în ţară; mai mult, conţinutul acestor mesagii este, politiceşte, fără semnificaţie, adică, cel puţin deocamdată, este o simplă propagandă pacifistă.
...
Deocamdată să analizăm scopul experienţei: organizatorii încearcă să verifice în ce măsură se pot transmite — în lumea întreagă— anumite slogane, sau informaţii sau, eventual, mai târziu, instrucţiuni precise de ordin politic sau militar.
...
Important este un singur lucru: să existe o structură invariabilă şi uşor accesibilă, adică prezentă la orice longitudine sau latitudine. Cum bine ai ghicit d-ta, singura structură de acest fel este calendarul lunar
...
Cât timp există un calendar lunar, şi există supraputeri ori mijloace tehnice limitate la dispoziţie, difuzarea pe scară mondială a oricărei categorii de mesagii nu poate fi întreruptă. Deocamdată, adăugă zâmbind, se face propagandă pacifistă. Zevedei, bunăoară, habar n-are de cod, dar e convins că e vorba de mesagii religioase care anunţă Pacea universală. Căci trudindu-se să înţeleagă, cum spune el, unitatea fundamentală a celor două faze antagonice din viaţa lui — 15 ani de activitate politică şi 15 ani de meditaţie în puşcărie — a ajuns la concluzia că numai o împăcare universală, adică Pacea mondială, poate salva omenirea de o catastrofă. De când i-au căzut pentru întâia oară sub ochi exemplarele antedatate cu trei ani, e convins că o puternică misivă spirituală a început în mai multe
părţi ale lumii. Dar pentru că nu poate citi mesagiile, întreabă la răstimpuri, cum a făcut cu d-ta, în ce an suntem — sperând că într-o bună zi să întâlnească pe cineva care cunoaşte codul şi-i poate comunica mesagiile... Dacă îl întâlneşti, adăugă cu un zâmbet trist, să-i spui că a avut dreptate: majoritatea mesagiilor sunt extrase din Evanghelii, în primul rând Fericirile. — Fericirile? întrebă Pantelimon. Adică...? — Nu ai auzit niciodată de Fericirile proclamate de Isus? Fericiţi cei înfometaţi, căci se vor îndestula. Fericiţi cei ce plâng, căci vor fi mângâiaţi... Fericiţi iubitorii de pace..
...
Sunt opt Fericiri
...
— Spuneaţi ca au fost trimise mesagii şi în limba română, îndrăzni târziu Pantelimon să rupă tăcerea. — Numai unul singur, dar a fost trimis de mai multe ori: „Fericiţi cei săraci cu duhul căci a lor va fi împărăţia Cerurilor!"'
...
— Ai să înţelegi, poate, mai târziu, spuse. Au fost mulţi săraci cu duhul în toată lumea asta a noastră. Dar cel mai faimos tot Parsifal a rămas. Căci a fost singurul care a întrebat: unde se află potirul Sfântului Graal?... Halal de Graalul nostru!, continuă cu o voce obosită, depărtată. Halal de Graalul care ne-a fost nouă ursit să-l căutăm. Să-l căutăm şi să-l găsim!
...
...
Porto de Andraitx, august 1975.''
...
CE PARERE AI?!
................
16 Sep 2009, 10:14
M-AM APUCAT SA RECITESC ''NOAPTEA DE SANZAIENE''
....
Anul trecut ,pe la sfarsitul lui Decembrie,am inceput sa citesc pentru prima oara acest roman. Dupa ce l-am terminat am fost asa de emotzionat si de ravasit incat amintiri vechi au revenit cu fortza detrminandu-ma sa fac ceva important---------Trebuia sa rezolv o problema sentimentala din prima tineretze, ----------Asa am inceput sa caut pe net o anumita persoana. Si am gasit-o pe neogen....
Treburile nu au mers asa cum mi-am dorit si am vrut sa renuntz,insa inspirat de A. Einstein,care si-a promovat teoriile (la inceputuri),prin corespondentza ( a raspuns cu rabdare si politetze la toate scrisorile pe care le-a primit, fie ele de admiratie, sau batjocoritoare.Iar cele mai multe proveneau de la femei, bine intzeles), tot asa am inceput si eu sa construesc ceva pentru a face publica ideea mea despre OUL MATEMATIC
Si iata-ma acum unde am ajuns,datorita unui roman exceptzilonal,cum este cel a lui M. Eliade!
Da, vreau sa particip la clubul tau. Imi doresc sa scriu despre M Eliade din alta perspectiva--------- MIRCEA ELIADE SAMANUL-------Initziatul in mistere......
...
Si langa el as vrea sa adaug si alte nume importante cum ar fi;
--René Guénon
--Carlos Castaneda
--Gordon Wasson
--Terence McKenna
--Samael Aun Weor.
....persoane care au studiat si au experimentat samanismul.
Privita din acest unghi ,opera literara a lui Eliade reflecta toata lumina inteligentzii si frumusetzii ei
dThelema
27 Sep 2009, 11:47
Am de facut multe schimbari in viatza mea.-----
Ieri am terminat de recitit ''Noaptea de sanzaiene'' ,a lui M. Eliade-----,asa este si in viatza mea,o incercare de iesire din labirint.
............
dThelema
27 Sep 2009, 12:51
Dupa o daptamana fara net,am revenit la vechile mele preocupari.----meditatzie, hipnoza si ,inspecial autohipnoza,samanism si tehnici de samanizare.
In noaptea de martzi spre miercuri am trait unul dintre cele mai curioase fenomene-----DESI IMI VRIFIC DE FIECARE DATA M.P. -3,DACA SUNT ACUMULATORII INCARCATZI, s-a intamplat ca in sedintza de auto hipnoza din noaptea aceea sa se blocheze aparatul ,din lipsa de energie,tocmai la faza de iesire din starea de hipnoza,chiar la primul pas (iesirea eu o fac in 5 trepte)---asa ca am ramas intr-o stare intermediara----sedintza de autohipnoza era despre MAITHUNA ,sau transsubstantzializarea actului sexual dintr-un instict intr-un ritual----o problema la care lucrez de mai bine de un an, .--ti-am mai vorbit despre asta. Asa ca am ramas intr-o stare intermediara de hipnoza ,de transa samanica ,de luciditate ,si totusi de visare. Eram constient de unele lucruri care se petreceau cu mine,dar nu puteam face nimic. A fost o experientza EXTRAORDINARA!!!, un amestec de beatitudine si terifiant As vrea sa-ti povestesc mai multe ,dar mi-ar trebui cateva zile,si poate ca nici nu te intereseaza astfel de ''trairi'' in zona starilor modificate de constiintza.
In noaptea de vineri spre sambata,s-a petrecut un alt fat deosebit.Am avut un vis lucid ......trebuie sa spun ca inainte cu cateva zile eral f. nemultumit de starea mea si ma gandeam cu disperare la conditzia de ''saman'' occidental (adica un om din occident care trece in decursul vietzii prin toate formele de initziere,in vis,dar care nu are in viatza reala un mentor,un profesor,un guru,care sa-l indrume ,si sa-i arate ce trebuie sa mai faca,si cum sa procedeze mai departe). Si in disperare ceream ''gizilor''mei,pe cei care-i intalneam, si ii intalnesc deobicei in ''visul'' lucid,sa-mi arate ce sa fac. Chiar le reprosam cinismul lor de a ''folosi'' un om obisnuit,relativ normal,fara sa-l ajute mai apoi.
Si totusi in noaptea de vineri spre sambata ,unul dintre ghizi a venit in visul meu si mi-a aratat ce trebuie sa fac ,fireste la nivel simbolic (''gidul'' ,sau samanul, sau ingerul pazitor ,daca vrei sa-i spui asa ,vine in vis sub infatzisarea unei persoane apropiate si care traieste---este f. important acest aspect), era vorba despre un cos de nuiele in care se afla o vipera cu corn----am recunoscut-o imediat dupa forma capului----si am fost invatzat cum sa comunic cu ea(in vis sarpele are un rol benefic,insaeamna intzelepciune ,vindecare,echilibru,adaptare) .Recunosc ca desi eram constient ca sunt in stare de vis,si ca sarpele nu reprezinta un pericol ,totusi imi era teama.
...
Nu stiu de ce iti spun chestiile acestea.Sunt convins ca o sa ti se pare mult prea ciudate,si totusi vreau sa te anuntz asa ca ;STIU CE AM DE FACUT Ca este cineva care are grija de mine.
............
dThelema
27 Sep 2009, 13:03
Am uitat de preocuparile acestea .Timp de aproape 9 luni m-am gandit la dragoste,am compus poezii,schitze,povestioare mai mult sau mai pitzin erotice,mai mult sau mai putzin indraznetze ...si am iutat de matematica ,de filosofie,de magie....dar iata ca fara contactul care-l aveam prin retzeaua netului, am redevenit omul de alta data.
Sincer imi placea mult jocul acesta adolescentin,de-a dragostea virtuala---chia reusisem sa ma implic f.,f. mult ,sa traiesc cu intensitate sentimente de mult uitate---de iubire,de gelozie,de aventura alaturi de o femeie . Acum am redevenit cercetator,citesc f. mult si cand sunt deprimat blestem cu toata puterea capitalismul.
Ah! cat de mult dispretzuiesc timpurile in care suntem pedepsitzi sa le traim!!!!-----Cand visam la ''aventurile'' virtuale pe net ,uitam de realitatzile vietzii cotidiene.
............
dThelema
9 Oct 2009, 08:40
www.youtube.com/watch?v=HNX3JVFHAgo
.....
M-am gandit la propunerea ta despre clubul si despre o pagina cu M. Eliade ,vazut altfel si u\interpretat intr-o alta maniera.
Am recitit cateva nuvele, asa zis fantastice ,si am hotarat sa extrag citate semnificative (din punctul meu de vedere),care sa demonstreze calitatea de saman pe care a avut-o Eliade.Talentul lui de a vedea in timp si peste timp
..
Iata textul....pe care l-am postat defat ieri pe pagina mea.
(mai am cateva dar o sa le iau pe rand... )
...
''— Noi suntem o ţară mică, reluă Pantazi, cu o umbră de tristeţe în glas. Şi constituim, ca şi multe alte ţări, o societate mai mult sau mai puţin închisă. Asta e conjunctura istorică şi trebuie să ţinem seama de ea... S-au încercat, prin vecini, anumite modificări de structură, ceea ce occidentalii numesc „liberalizare". Ştii cu ce rezultat. Dar e greu de închipuit că această tendinţă către „liberalizare" poate fi radical anihilată. Pe de altă parte, e greu de închipuit că anumite supraputeri să nu încerce a profita de o asemenea tendinţă.
...
— Ce-ţi spun eu acum, repet, e o simplă ipoteză. Şi ţi-o spun d-tale pentru că ai înţeles lecţia lui von Braun: triumfă numai acela care vede departe. D-ta eşti tânăr, ai să vezi multe...
...
Anumite servicii ale unei supraputeri încearcă o experienţă şi, pentru motive pe care nu le cunoaştem, o încearcă la noi. Dar, pentru a evita o anumită interpretare eronată şi mai ales complicaţii diplomatice, mesagiile sunt cifrate într-un mod imposibil de descifrat la noi în ţară; mai mult, conţinutul acestor mesagii este, politiceşte, fără semnificaţie, adică, cel puţin deocamdată, este o simplă propagandă pacifistă.
...
Deocamdată să analizăm scopul experienţei: organizatorii încearcă să verifice în ce măsură se pot transmite — în lumea întreagă— anumite slogane, sau informaţii sau, eventual, mai târziu, instrucţiuni precise de ordin politic sau militar.
...
Important este un singur lucru: să existe o structură invariabilă şi uşor accesibilă, adică prezentă la orice longitudine sau latitudine. Cum bine ai ghicit d-ta, singura structură de acest fel este calendarul lunar
...
Cât timp există un calendar lunar, şi există supraputeri ori mijloace tehnice limitate la dispoziţie, difuzarea pe scară mondială a oricărei categorii de mesagii nu poate fi întreruptă. Deocamdată, adăugă zâmbind, se face propagandă pacifistă. Zevedei, bunăoară, habar n-are de cod, dar e convins că e vorba de mesagii religioase care anunţă Pacea universală. Căci trudindu-se să înţeleagă, cum spune el, unitatea fundamentală a celor două faze antagonice din viaţa lui — 15 ani de activitate politică şi 15 ani de meditaţie în puşcărie — a ajuns la concluzia că numai o împăcare universală, adică Pacea mondială, poate salva omenirea de o catastrofă. De când i-au căzut pentru întâia oară sub ochi exemplarele antedatate cu trei ani, e convins că o puternică misivă spirituală a început în mai multe
părţi ale lumii. Dar pentru că nu poate citi mesagiile, întreabă la răstimpuri, cum a făcut cu d-ta, în ce an suntem — sperând că într-o bună zi să întâlnească pe cineva care cunoaşte codul şi-i poate comunica mesagiile... Dacă îl întâlneşti, adăugă cu un zâmbet trist, să-i spui că a avut dreptate: majoritatea mesagiilor sunt extrase din Evanghelii, în primul rând Fericirile. — Fericirile? întrebă Pantelimon. Adică...? — Nu ai auzit niciodată de Fericirile proclamate de Isus? Fericiţi cei înfometaţi, căci se vor îndestula. Fericiţi cei ce plâng, căci vor fi mângâiaţi... Fericiţi iubitorii de pace..
...
Sunt opt Fericiri
...
— Spuneaţi ca au fost trimise mesagii şi în limba română, îndrăzni târziu Pantelimon să rupă tăcerea. — Numai unul singur, dar a fost trimis de mai multe ori: „Fericiţi cei săraci cu duhul căci a lor va fi împărăţia Cerurilor!"'
...
— Ai să înţelegi, poate, mai târziu, spuse. Au fost mulţi săraci cu duhul în toată lumea asta a noastră. Dar cel mai faimos tot Parsifal a rămas. Căci a fost singurul care a întrebat: unde se află potirul Sfântului Graal?... Halal de Graalul nostru!, continuă cu o voce obosită, depărtată. Halal de Graalul care ne-a fost nouă ursit să-l căutăm. Să-l căutăm şi să-l găsim!
...
...
Porto de Andraitx, august 1975.''
...
CE PARERE AI?!
................
Fluture--poveste foarte scurta
dThelema
3 Sep 2009, 14:34
O poveste antica chinezeasca spune ;--'''O data Zhou visa ca e un fluture, un fluture ce zbura pe deasupra pamantului. cat de tare se bucura, facand asa cum ii placea! si nu-si dadea deloc seama ca e Zhou. brusc, s-a trezit si si-a dat seama ca e Zhou. si de atunci n-a mai stiut daca e zhou care visase ca e un fluture sau un fluture care viseaza ca e Zhou. oricum, intre fluture si zhou exista o diferenta. .....
..fluturele ,asa ca pasarile ,au aripi pentru a zbura.
..Desi fluturele a fost inainte de metamorfoza lui,o omida care s-a hranit cu frunzele din lan si cu frunzele rozelor,fara sa le raneasca prea tare.Ba mai mult din frunzele acelea sunt ''construite'' aripile.
Si iata ca o pasare ,inghite fluturele,,insa nu-i nimic ---aripile pasarilor sunt construite din fluturi.
Frunzele, fluturii,pasarile sunt pe lume pentru A ZBURA!
...iar oamenii au datoria de a pune semintze in pamant pentru a creste alte roze,alti fluturi ,alte pasari,pentru indragostitzi sa-si arate sentimentele.
Putem sa le spunem acestor semintze de plante---SEMINTZELE ZBORULUI (?)!
......
dThelema
3 Sep 2009, 15:36
Of!, ce-ai vrea sa-ti raspund acum? In versuri cu rima alba sa te alint?.... Nici nu mai stiu ce spun....in pilde ,sau si mai complicat,in paradoxuri,sa-mi exprim gandirea. Sa fiu ca Shakespeare,sau ca lord Byron.,in poezie sa-ti transform furia.
3 Sep 2009, 14:34
O poveste antica chinezeasca spune ;--'''O data Zhou visa ca e un fluture, un fluture ce zbura pe deasupra pamantului. cat de tare se bucura, facand asa cum ii placea! si nu-si dadea deloc seama ca e Zhou. brusc, s-a trezit si si-a dat seama ca e Zhou. si de atunci n-a mai stiut daca e zhou care visase ca e un fluture sau un fluture care viseaza ca e Zhou. oricum, intre fluture si zhou exista o diferenta. .....
..fluturele ,asa ca pasarile ,au aripi pentru a zbura.
..Desi fluturele a fost inainte de metamorfoza lui,o omida care s-a hranit cu frunzele din lan si cu frunzele rozelor,fara sa le raneasca prea tare.Ba mai mult din frunzele acelea sunt ''construite'' aripile.
Si iata ca o pasare ,inghite fluturele,,insa nu-i nimic ---aripile pasarilor sunt construite din fluturi.
Frunzele, fluturii,pasarile sunt pe lume pentru A ZBURA!
...iar oamenii au datoria de a pune semintze in pamant pentru a creste alte roze,alti fluturi ,alte pasari,pentru indragostitzi sa-si arate sentimentele.
Putem sa le spunem acestor semintze de plante---SEMINTZELE ZBORULUI (?)!
......
dThelema
3 Sep 2009, 15:36
Of!, ce-ai vrea sa-ti raspund acum? In versuri cu rima alba sa te alint?.... Nici nu mai stiu ce spun....in pilde ,sau si mai complicat,in paradoxuri,sa-mi exprim gandirea. Sa fiu ca Shakespeare,sau ca lord Byron.,in poezie sa-ti transform furia.
miercuri, 23 martie 2011
Despre ''Erotica Reptiliana''
dThelema
2 Jul 2009, 19:05
Nu indraznesc sa le comentez ,acolo, sub fiecare imagine.
Simbolul fumului-----efemer----dar in ceea ce priveste contopirea----perfectiune (Tantra chiar)
Buzele frumoase ,rujate ,care rostesc......Stiu ce rostesc...dar voi folosi un alt cuvant; DESCOPERA-MA!
Si amantul rau care o leaga pe micuta balerina....O invalui in minciuna,ii rapeste libertatea.
Cine este amantul cel rau?
......
dThelema
2 Jul 2009, 19:08
Asta imi aduce aminte de Natan si David.
Voi cauta pasajul cu pricina
Da, iata-l:
1.Atunci a trimis Domnul pe Natan proorocul la David şi a venit acela la el şi i-a zis: "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac.
2.Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte,
3.Iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică.
4.Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".
5.Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a zis către Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;
6.Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă".
7.Atunci Natan a zis către David: "Tu eşti omul care a făcut aceasta. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel şi Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul,
8.Ţi-am dat casa domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău; ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.
9.Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.
10.Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi fie nevastă.
...............
dThelema
2 Jul 2009, 19:15
De ce? ......Asa este !;Sufletul este inchis! Are putina libertate doar in vis.
Dar in vis nu poate sa lege pe cineva la ochi.
..............
dThelema
3 Jul 2009, 18:02
Multumesc inca o data! ,
M-ai ajutat sa-mi regasesc pofta de a scrie.Am compus in aceste doua sau trei saptamani ,inspirat de tine,cateva schite,pe care le voi inregistra audio,si le voi atasa ,aici pe Neogen.M-am gandit mult la amorurile de alta data,la balurile mascate,la Venetia,la damele voalate,ascunse sub lungi pelerine.....de iubirile ascunse de ochii bisericii catolice.
Imi plac timpurile acelea.
Sunt un nostalgic,complet inadaptat la societatea occidentala moderna.
M-am gandit si la celebrul Cyrano de Bergerac,......si la Roxane.....(Cyrano, un poet-filosof, dar si un neintrecut spadasin, se indragosteste de frumoasa Roxane, pe care nu indrazneste s-o curteze. In schimb ii trimite acesteia scrisori patimase, ca din partea lui Christian, un tanar frumos, dar mai putin inzestrat cu spirit. Roxane se indragosteste de cel care ii scrie, fara sa-i cunoasca adevarata identitate.)
Imi place acest ;Cyrano de Bergerac,pot sa ma identific cu el. dar nu am gasit-o pe Roxane. Imi trebuie o muza. O clipa am crezut ca.........dar ai dreptate ,toate astea sunt jocuri copilaresti.
...............
dThelema
3 Jul 2009, 18:25
In ceea ce priveste libertatea ,asta cotidiana,pot sa-ti spun ,asa ca o spovedanie---'eliberatoare' Insa trebuie sa deschid o alta 'fereastra de dialog',pentru a o sterge imediat din memoria calculatorului. Dar poate ca nu vrei sa auzi asta?
.................
dThelema
4 Jul 2009, 18:42
Iubirea are trei componente; M=Magica(carnala),M=Mistica(su fletesca-emotionala),si M=Metafizica(intelectuala).Toa te trei sunt importante,toate trei trebuie sa fie in proportii corespunzatoare.Iar fiecare perioada din viata este stapanita de una din cele trei forme ale iubirii.
Insa pentru a intelege armonia dintre cei trei M.M.M.,trebuie o INITIERE.
Iubirea Magica (carnala),rupta de ansamblul celor trei,este pasionala,spectaculoasa,lubric a,etc.,etc,...dar tine putin,aproximativ 2ani.Apoi urmeaza suferinta.----sevrajul---dispa re hormonul specific,iar mesajul feromonului uman ,al iubirii,se modifica.Toti oamenii experimenteaza aceasta.Pasul urmator este sa se integreze cele trei forme ale iubirii.Si din nefericire ,abia la batranete intelegem ce este de facut,si cum se face.
Toate iubirile sunt frumoase.Si sa stii ca asi fi incantat sa aflu ca ai iesit la 'agata' barbati.Esti femeie si ai posibilitatea sa alegi.Si asi fi mai impresionat sa aflu ca esti o ,adevarata,'devoratoare de barbati'.----Un dialog cu o astfel de femeie este teribil de arzator
Astazi dupa ce am iesit de la scarbici,am intrat intr-un anticariat,asa ,la intamplare. Si am cumparat o carte scrisa de Mircea Handoga ,despre 'Pagini regasite ale lui M.Eliade.
(f.F.,interesanta). Este acolo un lung extras despre Mandragora (Matraguna) si Arborele Cosmic. Mandragora este o planta din familia solanacee,sora cu patlagelele,cartoful,sau tutunul...si cu maselarita...etc.Aceasta are proprietati remarcabile,dar trebuie folosita cu mare prudenta fiindca este deosebit de toxica. Insa ,cine stie s-o foloseasca,are mari ,si multe beneficii.Spre exemplu este o planta ce induce un super erotism. Vrajitoarele din evul mediu foloseau un amestec din matraguna si maselarita---seva plantei---'potiunea verde',si untura ,cu care se ungeau pe tot corpul.In special in zona vaginala (tunica vaginala are o deosebita proprietate de absortie),si calare pe coada maturii (asa a fost inventat dansul la bara ),incepeau calatoria spre lumea de dincolo.Este un procedeu samanic!!! REAL.
Si barbatii aveau un rol ,in acest ritual de magie erotica.Erau pur si simplu 'storsi' de lichidele seminale.
Vrajitoarele aveau nevoie de testosteron,de foarte mult testosteron(acest hormon este esential in fabricarea celorlalti hormoni din corp,de fabricarea anticorpilor,etc....),din doua motive;1 pentru propria protectie,2 sa-l ofere ca jertfa demonilor din lumile paralele.
Fireste ca barbatii habar nu aveau despre ce este vorba,si dupa ce erau folositi,erau alungati de la fata locului.
Am descris aici un tip de iubire magica si un ritual samanic practicat de femei.
Despre iubirea metafizica am vorbit ,un pic,ieri.----(M-am gandit si la celebrul Cyrano de Bergerac,......si la Roxane.....)
Vorbeste-mi tu despre iubirea mistica(emotionala-sufleteasca ),te rog
................
Este un super instinct!!!!!!!
Ai scris;am sa te dezamagesc...nu sunt "devoratoare de barbati"...dar as fi putut sa fiu..."devorata" .Ce invitatie!!!!!!----Orice cavaler va gandi;'nu vreau sa devorez,dar vreau s-o gust..'
Asta noapte am adormit cu acest gand.Cum trebuie' gustata' o femeie(?)...de la exterior,la interior,in esenta ei.De la gustul ,sipmlu(simtul gustului),pana la gustul estetic(artistic-contemplativ) .
Mi-a venit in memorie o imagine idilica cu doi indragostiti,pe o pajiste,asezati,in iarba, el cu capul in poalele amantei,cu ochii ,inchisi,visand,iar ea mangaindu-i parul.Este un fel de a 'gusta',femeia,clipa,viata
Vorbesti frumos despre iubire!..'.eu cred ca iubim...iubirea.'...spuneai tu.Poate ca de aici trebuie sa plecam toti ,si apoi sa-i dam o forma si un nume
..................
dThelema
5 Jul 2009, 20:31
Buna seara!
In lumea aceasta nimic nu este intamplator,cuvantul coincidenta este aproape lipsit de sens(doar in;coincidentia oppositorum,este perfect valabil).Toate ce se petrec au un sens,uneori manifest ,alte ori(sau de cele mai multe ori),un sens ascuns.Inalnirea noastra inseamna ceva!.Dar ce anume,inca nu stiu.
De doua zile ma gandesc sa recitesc ,exceptionala,nuvelea a lui M. Eliade,---Sarpele---ieri la anticariat,am tinut catre in mana,am rasfoit-o,eram pe punctul de a o cumpara,si ceva ,nu stiu ce ,ma determinat sa aman achizitia.In una din zilele urmatoare voi reciti 'Sarpele".
Sunt,acolo, in povestire,doua personaje care se aseamana mult cu noi doi ;Dorina si Andronic(un magician ,un saman....un calator in vis,si in vise). Este vorba de o insula. Este vorba de mister,de erotism,de angoasa,de iluzie ,de nevroze(daca e sa gandim in termeni freudieni). Voi reciti cartea si apoi iti voi scrie iar.
Dar pana atunci voi copia ultima parte a nuvelei,poate o sa ai rabdare s-o citesti,poate ca o sa treci in viteza,si te vei opri,ca din intamolar ,exact la un anume pasaj revelator.
Poate ,poate.........
Sa vedem cat de puternica esti
.............
Ajuns pe mal, Andronic îşi scutură apa de pe trup şi porni agale
spre inima insulei. Paşii lui lăsară câteva urme moi pe deasupra
mâlului bătut cu nisip, apoi iarba îi înghiţi cu totul. Andronic înainta
încet, fără grabă, rotindu-şi privirile pe deasupra arborilor, încercând
parcă să ghicească după tremurul frunzelor apropierea zorilor. Bătea
uşor vântul aici, în mijlocul apei, dar tânărul părea că nu simte adierea
rece pe umerii lui goi. Paserile începeau să se deştepte prin tufişuri, şi
ciripitul lor singur însufleţea insula. Andronic călca vrăjit de
singurătate, de văzduhul turburat parcă în aşteptarea unui mare miracol.
Pătrunse adânc printre arbori, acolo unde tufele creşteau umede, cu
frunzele mari, nedespicate. Mirosea a muşchi şi a scoarţă putredă, în
inima insulei. Crengile erau acum mai grele şi parcă boabele de rouă
le îndemnau spre pământ. Andronic trecea printre ele nepăsător la
scuturarea rouăi, nesimţind mângâierile aspre ale frunzelor, înainta tot
mai adânc în pădure, căutând parcă ceva bine ascuns, pe care se trudea
să-l descopere răscolind cu ochii tufele şi arborii, întâlni o movilă, pe
care crescuse numai un salcâm pipernicit şi câţiva roşcovi sălbateci, şi
o sui grăbind pasul. Ajuns în vârf, privi spre lac nedumerit. Câteva
clipe rămase nemişcat, răsuflând adânc, rar, ca în somn, apoi coborî pe
cealaltă parte şi se îndreptă spre apă.
Fără grabă, cu luare-aminte, îşi căuta un loc în iarbă, unde să se
poată întinde în voie. Îl găsi la capătul unei vâlcele. Ierburile creşteau
aici înalte şi moi; apa se prelingea printre ele ca dintr-un izvor obidit,
ce sta să sece dintr-un ceas la altul. Andronic încercă uşor, cu talpa
piciorului, până unde se întinde umezeala, apoi se tolăni fericit pe
iarbă, cu capul pe braţe. Rămase câtăva vreme aşa, fără să-i fie nici
frig, nici somn, cu privirile odihnite pe cer.
Dorina se trezi de-abia când barca se înfundă în mâl, oprindu-se cu
o zvâcnitură domoală. Începu să tremure, văzându-se deodată în
mijlocul lacului, departe de ţărm, în întunericul acela străveziu. Dar
tremura mai mult de vânt şi de singurătate decât de frică. O linişte
ciudată i se coborî în suflet o dată cu deşteptarea hotărâtoare. Parcă se
pregătea de o mare prefacere şi tării necunoscute izvorau înlăuntrul
fiinţei, vestindu-i trecerea într-un alt tărâm. Dorina sări din barcă şi
începu să cerceteze malurile insulei. Trebuia să-l găsească undeva.
Andronic nu minte; vorbele lui se adeveresc întotdeauna, el trebuie să
fie undeva, pe aproape, aşteptând-o...
Fata porni hotărâtă să înconjoare insula. Nu simţea sub talpa ei
goală asprimea firelor de iarbă, nici umezeala pământului. Oboseala
vâslirii nepricepute şi îndelungi îi pierise ca prin farmec îndată ce
pusese piciorul pe insulă. Ochii i se obişnuiseră demult cu întunerecul
străveziu al sfârşitului de noapte. Când începu să calce apăsat pe
pământ, nu mai simţi nici adierea vântului. Nu simţea decât o stranie,
ameţitoare şi nelămurită bucurie, pe care nu încerca să o pătrundă;
parcă trecerea lină din vis într-o insulă aievea, copleşită de ierburi şi
de copaci necunoscuţi, îi deschidea dintr-o dată o cale nouă,
dumnezeiască, pe care o putea de acum bate cu piciorul ei de femeie.
Toate lucrurile acestea pot fi aievea... Trupul ei depărtat şi necunoscut
se poate desfăta pe iarba udă în acest sfârşit de noapte. Nici o durere,
nici o teamă, nici o sfială, ci numai o copleşitoare, amară bucurie a
fiinţei ei adânci; ca şi cum s-ar fi trezit cu un alt suflet, niciodată
bănuit, şi într-un alt trup, mai fericit, mai dumnezeiesc...
Cu fiecare pas pe care îl făcea în jurul insulei, parcă şi mai puternic
creştea în tainele fiinţei ei tăria aceea neştiută, care îi înflorea carnea
şi sângele, schimbându-i răsuflarea, ritmul, mintea. Totul se putea
întâmpla acum. Paseri de aur, măiestre, s-ar fi putut desprinde din
ramurile acelea adormite şi ar fi putut-o chema pe nume. Trunchiurile
de copaci în orice clipă s-ar fi putut însufleţi, prefăcându-se în uriaşi şi
zmei. Pe sub pământ umblă pitici cu bărbi albe şi lighioanele vorbesc
între ele... Nimic n-ar fi speriat-o: nici o întâlnire, nici un miracol.
Chiar întunerecul acela care sta să dispară în fiece clipă, înghiţit de
pământ şi de ape, i se părea miraculos; parcă o taină până atunci
neînţeleasa aducea de undeva lumina, şi schimbarea aceasta a lumii
întregi i se părea, acum, înmărmuritoare.
Prin faţa ei, foarte aproape, zbură o pasere, luându-şi drumul spre
lac. Dorina o urmări cu ochii, şi răsuflarea i se înfierbântă o clipă.
Paserea trecu lin deasupra lui Andronic; ochii fetei îl descoperiră
întreg, deodată, aşa cum rămăsese tolănit în iarbă, cu privirile pe cer.
Grăbi pasul, îndreptându-se spre el. Încântarea fiinţei sale creştea, lină,
bogată, fără hotare.
― Am venit, iubitule! şopti Dorina apropiindu-se.
Andronic întoarse capul şi o privi zâmbind, fără să tresară.
― Te-aştept de la miezul nopţii, îi spuse el. Te-am căutat prin
pădure, te-am strigat...
Dorina începu să râdă. Îl privi încă o dată în ochi, apoi privirile ei
alunecară încet, fără teamă, fără sfială, de-a lungul trupului. „Ce
frumos e iubitul meu"...
― Ce-ai făcut până acum? o întrebă Andronic, înălţând puţin fruntea.
― Cred că am visat, şopti Dorina, căutându-şi un loc lângă el.
― Aşa sunteţi voi, vorbi tărăgănat Andronic. Înţelegeţi greu...
Dorina se aşeză foarte aproape şi rămase în capul oaselor, încercând
să-şi aşeze părul.
― Aşadar, asta e insula, spuse ea fericită, privind împrejur.
― Nu e aşa că n-are pereche de frumoasă ce e? întrebă Andronic.
Fata clătină din cap, închizând ochii. Un zâmbet de nefirească
încântare îi lumină faţa.
― Şi tu eşti frumoasă, adăugă Andronic, după ce o privi adânc,
silindu-se parcă să-şi pătrundă tot ce era neştiut şi viu în fiinţa ei. De
ce nu zvârli trenţele astea?
Îi arătă cu mâna cămaşa. Dorina se privi mirată, ca şi cum atunci
ar fi înţeles că este încă pe jumătate îmbrăcată.
― Ai dreptate, uitasem! şopti ea zâmbind.
Se ridică deodată şi ieşi, scuturându-se, din cămaşă. Rămăsese acum
goală, dar nici o sfială nu-i turbură ochii, nici o bătaie de sânge nu-i
îmbujora obrajii. Se privi o clipă, apoi se apropie de apă. Pulpele îi
erau stropite de glod, de nisip murdar, încet, pipăind parcă fundul
lacului cu piciorul, fata înainta în apă până îi trecu de pântec. Apoi
şovăi şi întoarse capul spre Andronic, care rămăsese pe mal,
urmărind-o cu privirile şi zâmbind.
― Mi-e teamă să merg mai departe, strigă ea înălţând braţul.
Andronic se ridică brusc şi intră şi el în apă. Călca dur, stropind cu
Zgomot. Se apropie în câteva clipe de Dorina.
― Nu ştii să înoţi? o întrebă el.
Fata dădu din cap întristându-se copilăreşte.
― Nu e nimic, te învăţ eu, o linişti Andronic. Dar nu trebuie să-ţi fie
frică... Ţine-te de mine...
Îi luă mâna şi o purtă lin, până ce apa îi lovi sânii. Andronic îşi
dădu drumul pe piept, iar braţul fetei rămase rezemat de spinarea lui.
Dorina îşi lăsă capul în apă, după ce încercase să râdă. Apa îi năvălise
în gură, în urechi, în nas şi toată apăsarea aceasta necunoscută o
desfăta, amuţind-o.
― Ţi-e frică? o întrebă o dată Andronic.
Dorina nu auzise. Se simţea plutind, purtata de un braţ puternic,
apăsată de atâtea forţe, încât se abandonase cu desăvârşire. Nu simţea
decât o dulce alunecare pe suprafaţa apei acesteia calde şi nemărginite.
Se miră aproape când, încercând să-şi lase picioarele jos, nu mai
întâlni pământul sub ea. Dar mirarea i se schimbă repede într-un
încântător sentiment de libertate şi forţă.
― Cum te simţi? o mai întrebă o dată Andronic, fără să capete
răspuns.
O aduse atunci, tot atât de lin, de sigur, la mal. Amândoi ieşiră din
apă râzând. Dorina îl privi în ochi şi se apropie caldă de el.
― N-a fost greu, şopti ea.
― Am să te învăţ să te urci şi prin copaci, îi spuse Andronic. Dar
trebuie să le ceri voie întâi. Sunt unii din ei bătrâni şi bolnavi şi îi
doare... Te-azvârlă atunci la pământ...
― Dar tu cum îi cunoşti pe cei bolnavi? îl întrebă Dorina.
― Îi auzi cum se vaită sau îi vezi cum plâng... Săracii... Cu ei e mai
greu...
Se aşezară amândoi pe un dâmb, deasupra vâlcelei. Andronic îşi
rezemă capul de genunchii ei. Fata începu să-i mângâie părul în
neştire.
― ...Şi cu florile e greu, adăugă Andronic. Ele sunt veşnic
îndrăgostite... Să le vezi cum plâng!...
Începu să râdă. Ridică ochii spre faţa Dorinei şi o privi adânc.
― Cum te cheamă pe tine? o întrebă.
― Dorina.
Andronic rămase câteva clipe pierdut în gânduri. Se silea parcă să-şi
aducă aminte unde mai auzise o dată numele acesta.
― Dar pe tine cum te cheamă? întrebă şoptind Dorina, mângâindu-i
fruntea.
Andronic zâmbi trist şi iar privirile sale se pierdură în gol. Dorina
îl aşteptă, răbdătoare, să se întoarcă.
― Te
dThelema
5 Jul 2009, 20:35
............Andronic zâmbi trist şi iar privirile sale se pierdură în gol. Dorina
îl aşteptă, răbdătoare, să se întoarcă.
― Te cheamă Sergiu, nu e aşa? stărui.
― Dacă vrei tu, răspunse zâmbind Andronic, privind-o în ochi,
mirat.
― Sergiu e un nume frumos, spuse Dorina. Dacă aş fi fost băiat,
mi-ar fi plăcut să mă numesc Sergiu... Ca tine, adăugă ea.
― Nu te mai gândi la asta, o întrerupse Andronic apucându-i braţul
şi mângâind-o. Tu nu eşti băiat, tu eşti fată...
― E rău să fii fată, vorbi Dorina.
Andronic începu să râdă, hohotind, îi strânse tare braţul, îi trecu
mâna prin păr.
― Dar dacă ai fi fost un biet licurici? o întrebă el, necăjind-o.
Tăcu deodată şi îi căută iarăşi ochii, parcă ar fi voit să vorbească
de-a dreptul fiinţei ei adânci, adevărate.
― Tu nu ştii ce înseamnă să fii om, adăugă el îngândurat. E atât de
bine...
Întinse braţele amândouă, ca două aripi şi-şi dădu capul pe spate.
― ...Să nu mori niciodată, spuse el privind cerul. Să fii ca steaua
ceea, frumoasă şi nemuritoare...
Arătă cu braţul Luceafărul de Dimineaţă. Dorina se cutremură.
― De ce ţi-e frică? o întrebă mirat Andronic.
― De moarte, şopti Dorina.
― Sunt şi acolo oameni, zâmbi Andronic. Pretutindeni sunt oameni...
― Tu ştii totul, nu e aşa? îl întrebă liniştită Dorina. Tot ce spui tu
e adevărat...
Andronic nu-i răspunse. Rămăsese cu privirile pierdute pe Luceafăr,
începeau să se ivească zorii. Pieriseră toate celelalte stele şi cerul se
făcuse alburiu.
― Unde stai tu? îl întrebă Dorina, ca să-l trezească.
― Acolo, arătă Andronic pădurea de la marginea lacului. Dar tu
unde stai?
Dorina se gândi câteva clipe, încerca să-şi aducă bine aminte, să nu
spună vreun lucru nelămurit, din vis.
― La Bucureşti, răspunse ea corect.
― Şi ce faci acolo?
Andronic zâmbise întrebând-o. Faţa îi era toată luminată, parcă
anevoie îşi stăpânea râsul.
― Trăiesc, răspunse Dorina încurcată.
Andronic începu să râdă, zguduit de o bucurie sălbatecă. Se ridică
şi cuprinse fata în braţe. Părea că poartă o ramură, într-atât de uşoară
îi era povara.
Continua să râdă, înălţând trupul fetei pe braţe, ridicându-l cât mai
sus, ca şi cum ar fi voit să-l arate cerului, pădurii, luminii care începea
să izvorască din toate părţile. Dorina se lipi de pieptul lui. Andronic
o mai săltă de câteva ori în braţe, apoi începu să alerge cu ea spre
inima insulei. Sărea peste mărăcini, peste gropi, într-o goană smintită,
călcând pe deasupra crengilor uscate, lovindu-se de buruieni înalte şi
scorţoase, biruind tufele cu ghimpi, scămoase, aromitoare.
Dorina închise ochii, speriată şi fericită. Simţea câteodată o
zgârietură fierbinte pe trup, dar nici o durere nu se putea asemăna cu
răsuflarea nouă, delirantă pe care o cunoştea acum viaţa ei. Auzea
sângele lui Andronic zvâcnind în piept, bătăile acelea de inimă tari,
asurzitoare. De la o vreme, nu mai simţi nimic, decât o plutire pe
aripile vântului, în gol. Aproape că-şi pierdu amintirea; nu cuteza să
deschidă ochii, să privească unde se află...
Când se trezi de-a binelea, era întinsă pe plaja din cealaltă parte a
insulei. Se zărea barca cu care venise, rămasă cu vârful înţepenit în
mâl. Andronic, lângă ea, o privea cu ochii sticlind, îmbujorat.
Broboane mari, limpezi de sudoare i se scurgeau pe trup. Pieptul i se
bătea puternic. Părul îi alunecase pe frunte, umed.
― Se face ziuă, îi spuse el îndată ce fata deschise ochii.
― ...Ce obosită sunt, şopti Dorina. Cum ai avut atâta putere?...
― Haide să vedem cum răsare soarele, îi spuse Andronic, uitând să-i
răspundă.
O ajută să se ridice şi o luă de mână. Fata călca leneşă lângă el fără
să mai simtă pământul. Buclele îi atârnau, despletite de goană, pe
umeri. Un braţ îi era însângerat.
― Să ne suim pe colină, vorbi Andronic.
Aproape o purtă în braţe până sus, deşi nu era decât o scurtă
ridicătură de pământ, îi găsi un loc bun de aşezat, şi o culcă încet, cu
multă băgare de seamă.
― Mie mi-e somn, iubitule, şopti Dorina, privindu-l şi rugându-l din
ochi.
― Să vedem întâi cum răsare soarele...
Se aşeză şi el lângă fată şi îi mângâie părul zâmbind.
― Ce frumoasă eşti când ţi-e somn, adăugă Andronic,
― Tu mă faci frumoasă, vorbi Dorina simplu. Când m-ai ales tu, nu
eram aşa....
― Erai urâtă atunci, zâmbi Andronic.
Tăcu, îngândurat, cu ochii aţintiţi spre răsărit. Cerul fusese sângeriu
acolo, şi apoi păli, aşteptând.
― Tu ai fost vreodată în soare? întrebă Dorina somnoroasă.
― Nu, până acolo e greu, răspunse Andronic fără să se întoarcă.
Dorina închise fericită ochii, îşi aşezase capul pe un braţ, iar cu
celălalt înlănţuise mijlocul lui Andronic.
― Să nu adormi, îi şopti el. E păcat...
― Mai e mult? întrebă şi mai ostenită Dorina.
― Pentru cine îl iubeşte nu e niciodată mult, spuse Andronic.
Dorina îşi muşcă buzele, hotărâtă, şi deschise ochii. I se păru că
totul s-a schimbat în jurul ei. Arborii erau trandafirii, ierburile sclipeau,
lacul era ca o oglindă de aur.
― Acuma... şopti înflăcărat Andronic.
Parcă mii de paseri începuseră să ciripească deodată. Dorina amuţi.
De unde veneau sunetele acestea fermecate, nemaiauzite, ţipetele
acestea înalte din văzduh, şoaptele acestea dulci şi neînţelese din iarbă,
dintre tufişuri? Au început oare, deodată, cu toate, sau nu le auzise
decât foarte turbure până acum?...
― Priveşte!...
Andronic se ridicase în genunchi, mirat, fericit, şi rămase aşa câteva
clipe. Ochiul de sânge al soarelui se deschidea foarte aproape de ei, pe
deasupra câmpiei. Dorina îl privea buimăcită, ca şi când acum ar fi
văzut pentru întâia oară răsăritul soarelui. I se lumină deodată un
înţeles adânc, simplu, pe care îl purtase atâta vreme fără să-l cerceteze.
I se păru că se trezeşte într-o altă viaţă, şi bucuria era atât de mare,
încât ochii i se împăienjeniră şi pleoapele căzură grele de somn.
Când Andronic îşi luă ochii de pe soare, o găsi alături de el,
dormind, cu faţa luminată de un zâmbet copilăresc. Tânărul îi puse
mâna în păr şi o mângâie, încercând s-o trezească. Dorina de-abia
deschise ochii.
― Lasă-mă, iubitule! şopti ea.
I se păru că faţa lui Andronic e cu desăvârşire schimbată. Un om
abătut, îngândurat, trist.
Dar nu mai avu putere să se mire şi adormi din nou, fericită, cu
mâna încleştată pe braţul lui.
― Şi mie mi-e somn, îi şopti el, apropiindu-şi faţa. N-o să ne mai
vedem până după apusul soarelui... Şi atunci, cine ştie...
O privi cum doarme lângă el, goală şi vie, neînchipuit de frumoasă
în neştiuta ei sinceritate. Apoi, ca şi cum ar fi vrut să alunge o vrajă,
Andronic suflă deasupra frunţii fetei, zâmbi prelung şi se culcă alături,
cu obrazul odihnit pe sânul ei.
Soarele aluneca blând, fierbinte, începuseră să roiască albinele şi
fluturii coloraţi de dimineaţă pluteau stingheri în văzduh. Un cuc se
auzea la răstimpuri pe deasupra apelor, venit tocmai din pădure.
Când barca ajunse ţărmul insulei, d-l Solomon cu Vladimir şi cu
Manuilă săriră grăbiţi, împleticindu-se în mâl. Toţi aveau feţele palide
de nesomn şi grijă. Vladimir începu să strige:
― Dorinaa!...
Dar n-au avut mult de căutat, înaintând pe mal, turburaţi,
temându-se unul de altul să-şi mărturisească gândurile, zăriră deodată
pe cei doi tineri, dormind goi, strânşi unul într-altul. Vladimir roşi şi-şi
muşcă buzele. Manuilă rămase un pas în urmă. Singur d-l Solomon
avu curajul să înainteze, tremurând.
Când se apropie de Dorina, îşi dădu seama că fata doarme adânc,
cu amândouă braţele adunate spre mijlocul robust al lui Andronic.
[1937]
.................
dThelema
11 Jul 2009, 09:51
Buna ziua !
...La inceput un pic trist dar apoi vesel.Inteleg...si eu doresc sa prelungesc misterul...din acest motiv nu voi intra pe messenger.
Si deoarece vorbesc de mister ,vreu sa povestesc intr-o inregistrare audio un vis ( un vis lucid----o tehnica de iesire din corp,pe care o experimentez de multi ani),despre mine.....Se facea ca eram intr-un motel,intr-un loc necunoscut.Faceam dus. Cand a intrat ,pe neasteptate o femeie cu o palarie mare ,ce-i acoperea jumatate din fata ,ne lasand sa se vada ochii-----O femeie asemanatoare cu cea din fotografia postata de tine (pe neogen ,la profilul tau)..........n-o sa scriu mai departe.....este mister dar pot spune ca senzatiile traite in vis au fost fabuloase....si ca spre disperarea mea,nu am reusit sa-i vad ochii ....MISTER.
IMI PLACE ACEST MISTER
Ai dreptate cand spui;....'prea multe intrebari pt. moment...
sa lasam lucrurile sa se aseze de la sine... '
....
dThelema
15 Jul 2009, 20:44
Cu cateva clipe in urma am terminat de citit SARPELE ,nuvele lui Eliade.Fascinant!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!
Am dorit sa fac o comparatie intre intamplarea din nuvela si visul meu lucid. Poate ca acum nu-mi dau bine seama,insa sunt cateva diferente semnificative. Voi transcrie visul ,il voi inregistra ,si il voi posta pe net.Sunt tare curios daca va atrage atentia cuiva
........
dThelema
16 Jul 2009, 20:22
....In special poza cu numarul 37...femeia cu palaria si cu buchetul de flori. In visul meu era ceva f.,f.,f., asemanator dar in loc de buchet erau petale de macies.
ESTE EXTREAORDINAR!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!! De unde ai stiut?!
2 Jul 2009, 19:05
Nu indraznesc sa le comentez ,acolo, sub fiecare imagine.
Simbolul fumului-----efemer----dar in ceea ce priveste contopirea----perfectiune (Tantra chiar)
Buzele frumoase ,rujate ,care rostesc......Stiu ce rostesc...dar voi folosi un alt cuvant; DESCOPERA-MA!
Si amantul rau care o leaga pe micuta balerina....O invalui in minciuna,ii rapeste libertatea.
Cine este amantul cel rau?
......
dThelema
2 Jul 2009, 19:08
Asta imi aduce aminte de Natan si David.
Voi cauta pasajul cu pricina
Da, iata-l:
1.Atunci a trimis Domnul pe Natan proorocul la David şi a venit acela la el şi i-a zis: "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac.
2.Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte,
3.Iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică.
4.Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".
5.Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a zis către Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;
6.Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă".
7.Atunci Natan a zis către David: "Tu eşti omul care a făcut aceasta. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel şi Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul,
8.Ţi-am dat casa domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău; ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.
9.Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.
10.Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi fie nevastă.
...............
dThelema
2 Jul 2009, 19:15
De ce? ......Asa este !;Sufletul este inchis! Are putina libertate doar in vis.
Dar in vis nu poate sa lege pe cineva la ochi.
..............
dThelema
3 Jul 2009, 18:02
Multumesc inca o data! ,
M-ai ajutat sa-mi regasesc pofta de a scrie.Am compus in aceste doua sau trei saptamani ,inspirat de tine,cateva schite,pe care le voi inregistra audio,si le voi atasa ,aici pe Neogen.M-am gandit mult la amorurile de alta data,la balurile mascate,la Venetia,la damele voalate,ascunse sub lungi pelerine.....de iubirile ascunse de ochii bisericii catolice.
Imi plac timpurile acelea.
Sunt un nostalgic,complet inadaptat la societatea occidentala moderna.
M-am gandit si la celebrul Cyrano de Bergerac,......si la Roxane.....(Cyrano, un poet-filosof, dar si un neintrecut spadasin, se indragosteste de frumoasa Roxane, pe care nu indrazneste s-o curteze. In schimb ii trimite acesteia scrisori patimase, ca din partea lui Christian, un tanar frumos, dar mai putin inzestrat cu spirit. Roxane se indragosteste de cel care ii scrie, fara sa-i cunoasca adevarata identitate.)
Imi place acest ;Cyrano de Bergerac,pot sa ma identific cu el. dar nu am gasit-o pe Roxane. Imi trebuie o muza. O clipa am crezut ca.........dar ai dreptate ,toate astea sunt jocuri copilaresti.
...............
dThelema
3 Jul 2009, 18:25
In ceea ce priveste libertatea ,asta cotidiana,pot sa-ti spun ,asa ca o spovedanie---'eliberatoare' Insa trebuie sa deschid o alta 'fereastra de dialog',pentru a o sterge imediat din memoria calculatorului. Dar poate ca nu vrei sa auzi asta?
.................
dThelema
4 Jul 2009, 18:42
Iubirea are trei componente; M=Magica(carnala),M=Mistica(su fletesca-emotionala),si M=Metafizica(intelectuala).Toa te trei sunt importante,toate trei trebuie sa fie in proportii corespunzatoare.Iar fiecare perioada din viata este stapanita de una din cele trei forme ale iubirii.
Insa pentru a intelege armonia dintre cei trei M.M.M.,trebuie o INITIERE.
Iubirea Magica (carnala),rupta de ansamblul celor trei,este pasionala,spectaculoasa,lubric a,etc.,etc,...dar tine putin,aproximativ 2ani.Apoi urmeaza suferinta.----sevrajul---dispa re hormonul specific,iar mesajul feromonului uman ,al iubirii,se modifica.Toti oamenii experimenteaza aceasta.Pasul urmator este sa se integreze cele trei forme ale iubirii.Si din nefericire ,abia la batranete intelegem ce este de facut,si cum se face.
Toate iubirile sunt frumoase.Si sa stii ca asi fi incantat sa aflu ca ai iesit la 'agata' barbati.Esti femeie si ai posibilitatea sa alegi.Si asi fi mai impresionat sa aflu ca esti o ,adevarata,'devoratoare de barbati'.----Un dialog cu o astfel de femeie este teribil de arzator
Astazi dupa ce am iesit de la scarbici,am intrat intr-un anticariat,asa ,la intamplare. Si am cumparat o carte scrisa de Mircea Handoga ,despre 'Pagini regasite ale lui M.Eliade.
(f.F.,interesanta). Este acolo un lung extras despre Mandragora (Matraguna) si Arborele Cosmic. Mandragora este o planta din familia solanacee,sora cu patlagelele,cartoful,sau tutunul...si cu maselarita...etc.Aceasta are proprietati remarcabile,dar trebuie folosita cu mare prudenta fiindca este deosebit de toxica. Insa ,cine stie s-o foloseasca,are mari ,si multe beneficii.Spre exemplu este o planta ce induce un super erotism. Vrajitoarele din evul mediu foloseau un amestec din matraguna si maselarita---seva plantei---'potiunea verde',si untura ,cu care se ungeau pe tot corpul.In special in zona vaginala (tunica vaginala are o deosebita proprietate de absortie),si calare pe coada maturii (asa a fost inventat dansul la bara ),incepeau calatoria spre lumea de dincolo.Este un procedeu samanic!!! REAL.
Si barbatii aveau un rol ,in acest ritual de magie erotica.Erau pur si simplu 'storsi' de lichidele seminale.
Vrajitoarele aveau nevoie de testosteron,de foarte mult testosteron(acest hormon este esential in fabricarea celorlalti hormoni din corp,de fabricarea anticorpilor,etc....),din doua motive;1 pentru propria protectie,2 sa-l ofere ca jertfa demonilor din lumile paralele.
Fireste ca barbatii habar nu aveau despre ce este vorba,si dupa ce erau folositi,erau alungati de la fata locului.
Am descris aici un tip de iubire magica si un ritual samanic practicat de femei.
Despre iubirea metafizica am vorbit ,un pic,ieri.----(M-am gandit si la celebrul Cyrano de Bergerac,......si la Roxane.....)
Vorbeste-mi tu despre iubirea mistica(emotionala-sufleteasca ),te rog
................
Este un super instinct!!!!!!!
Ai scris;am sa te dezamagesc...nu sunt "devoratoare de barbati"...dar as fi putut sa fiu..."devorata" .Ce invitatie!!!!!!----Orice cavaler va gandi;'nu vreau sa devorez,dar vreau s-o gust..'
Asta noapte am adormit cu acest gand.Cum trebuie' gustata' o femeie(?)...de la exterior,la interior,in esenta ei.De la gustul ,sipmlu(simtul gustului),pana la gustul estetic(artistic-contemplativ) .
Mi-a venit in memorie o imagine idilica cu doi indragostiti,pe o pajiste,asezati,in iarba, el cu capul in poalele amantei,cu ochii ,inchisi,visand,iar ea mangaindu-i parul.Este un fel de a 'gusta',femeia,clipa,viata
Vorbesti frumos despre iubire!..'.eu cred ca iubim...iubirea.'...spuneai tu.Poate ca de aici trebuie sa plecam toti ,si apoi sa-i dam o forma si un nume
..................
dThelema
5 Jul 2009, 20:31
Buna seara!
In lumea aceasta nimic nu este intamplator,cuvantul coincidenta este aproape lipsit de sens(doar in;coincidentia oppositorum,este perfect valabil).Toate ce se petrec au un sens,uneori manifest ,alte ori(sau de cele mai multe ori),un sens ascuns.Inalnirea noastra inseamna ceva!.Dar ce anume,inca nu stiu.
De doua zile ma gandesc sa recitesc ,exceptionala,nuvelea a lui M. Eliade,---Sarpele---ieri la anticariat,am tinut catre in mana,am rasfoit-o,eram pe punctul de a o cumpara,si ceva ,nu stiu ce ,ma determinat sa aman achizitia.In una din zilele urmatoare voi reciti 'Sarpele".
Sunt,acolo, in povestire,doua personaje care se aseamana mult cu noi doi ;Dorina si Andronic(un magician ,un saman....un calator in vis,si in vise). Este vorba de o insula. Este vorba de mister,de erotism,de angoasa,de iluzie ,de nevroze(daca e sa gandim in termeni freudieni). Voi reciti cartea si apoi iti voi scrie iar.
Dar pana atunci voi copia ultima parte a nuvelei,poate o sa ai rabdare s-o citesti,poate ca o sa treci in viteza,si te vei opri,ca din intamolar ,exact la un anume pasaj revelator.
Poate ,poate.........
Sa vedem cat de puternica esti
.............
Ajuns pe mal, Andronic îşi scutură apa de pe trup şi porni agale
spre inima insulei. Paşii lui lăsară câteva urme moi pe deasupra
mâlului bătut cu nisip, apoi iarba îi înghiţi cu totul. Andronic înainta
încet, fără grabă, rotindu-şi privirile pe deasupra arborilor, încercând
parcă să ghicească după tremurul frunzelor apropierea zorilor. Bătea
uşor vântul aici, în mijlocul apei, dar tânărul părea că nu simte adierea
rece pe umerii lui goi. Paserile începeau să se deştepte prin tufişuri, şi
ciripitul lor singur însufleţea insula. Andronic călca vrăjit de
singurătate, de văzduhul turburat parcă în aşteptarea unui mare miracol.
Pătrunse adânc printre arbori, acolo unde tufele creşteau umede, cu
frunzele mari, nedespicate. Mirosea a muşchi şi a scoarţă putredă, în
inima insulei. Crengile erau acum mai grele şi parcă boabele de rouă
le îndemnau spre pământ. Andronic trecea printre ele nepăsător la
scuturarea rouăi, nesimţind mângâierile aspre ale frunzelor, înainta tot
mai adânc în pădure, căutând parcă ceva bine ascuns, pe care se trudea
să-l descopere răscolind cu ochii tufele şi arborii, întâlni o movilă, pe
care crescuse numai un salcâm pipernicit şi câţiva roşcovi sălbateci, şi
o sui grăbind pasul. Ajuns în vârf, privi spre lac nedumerit. Câteva
clipe rămase nemişcat, răsuflând adânc, rar, ca în somn, apoi coborî pe
cealaltă parte şi se îndreptă spre apă.
Fără grabă, cu luare-aminte, îşi căuta un loc în iarbă, unde să se
poată întinde în voie. Îl găsi la capătul unei vâlcele. Ierburile creşteau
aici înalte şi moi; apa se prelingea printre ele ca dintr-un izvor obidit,
ce sta să sece dintr-un ceas la altul. Andronic încercă uşor, cu talpa
piciorului, până unde se întinde umezeala, apoi se tolăni fericit pe
iarbă, cu capul pe braţe. Rămase câtăva vreme aşa, fără să-i fie nici
frig, nici somn, cu privirile odihnite pe cer.
Dorina se trezi de-abia când barca se înfundă în mâl, oprindu-se cu
o zvâcnitură domoală. Începu să tremure, văzându-se deodată în
mijlocul lacului, departe de ţărm, în întunericul acela străveziu. Dar
tremura mai mult de vânt şi de singurătate decât de frică. O linişte
ciudată i se coborî în suflet o dată cu deşteptarea hotărâtoare. Parcă se
pregătea de o mare prefacere şi tării necunoscute izvorau înlăuntrul
fiinţei, vestindu-i trecerea într-un alt tărâm. Dorina sări din barcă şi
începu să cerceteze malurile insulei. Trebuia să-l găsească undeva.
Andronic nu minte; vorbele lui se adeveresc întotdeauna, el trebuie să
fie undeva, pe aproape, aşteptând-o...
Fata porni hotărâtă să înconjoare insula. Nu simţea sub talpa ei
goală asprimea firelor de iarbă, nici umezeala pământului. Oboseala
vâslirii nepricepute şi îndelungi îi pierise ca prin farmec îndată ce
pusese piciorul pe insulă. Ochii i se obişnuiseră demult cu întunerecul
străveziu al sfârşitului de noapte. Când începu să calce apăsat pe
pământ, nu mai simţi nici adierea vântului. Nu simţea decât o stranie,
ameţitoare şi nelămurită bucurie, pe care nu încerca să o pătrundă;
parcă trecerea lină din vis într-o insulă aievea, copleşită de ierburi şi
de copaci necunoscuţi, îi deschidea dintr-o dată o cale nouă,
dumnezeiască, pe care o putea de acum bate cu piciorul ei de femeie.
Toate lucrurile acestea pot fi aievea... Trupul ei depărtat şi necunoscut
se poate desfăta pe iarba udă în acest sfârşit de noapte. Nici o durere,
nici o teamă, nici o sfială, ci numai o copleşitoare, amară bucurie a
fiinţei ei adânci; ca şi cum s-ar fi trezit cu un alt suflet, niciodată
bănuit, şi într-un alt trup, mai fericit, mai dumnezeiesc...
Cu fiecare pas pe care îl făcea în jurul insulei, parcă şi mai puternic
creştea în tainele fiinţei ei tăria aceea neştiută, care îi înflorea carnea
şi sângele, schimbându-i răsuflarea, ritmul, mintea. Totul se putea
întâmpla acum. Paseri de aur, măiestre, s-ar fi putut desprinde din
ramurile acelea adormite şi ar fi putut-o chema pe nume. Trunchiurile
de copaci în orice clipă s-ar fi putut însufleţi, prefăcându-se în uriaşi şi
zmei. Pe sub pământ umblă pitici cu bărbi albe şi lighioanele vorbesc
între ele... Nimic n-ar fi speriat-o: nici o întâlnire, nici un miracol.
Chiar întunerecul acela care sta să dispară în fiece clipă, înghiţit de
pământ şi de ape, i se părea miraculos; parcă o taină până atunci
neînţeleasa aducea de undeva lumina, şi schimbarea aceasta a lumii
întregi i se părea, acum, înmărmuritoare.
Prin faţa ei, foarte aproape, zbură o pasere, luându-şi drumul spre
lac. Dorina o urmări cu ochii, şi răsuflarea i se înfierbântă o clipă.
Paserea trecu lin deasupra lui Andronic; ochii fetei îl descoperiră
întreg, deodată, aşa cum rămăsese tolănit în iarbă, cu privirile pe cer.
Grăbi pasul, îndreptându-se spre el. Încântarea fiinţei sale creştea, lină,
bogată, fără hotare.
― Am venit, iubitule! şopti Dorina apropiindu-se.
Andronic întoarse capul şi o privi zâmbind, fără să tresară.
― Te-aştept de la miezul nopţii, îi spuse el. Te-am căutat prin
pădure, te-am strigat...
Dorina începu să râdă. Îl privi încă o dată în ochi, apoi privirile ei
alunecară încet, fără teamă, fără sfială, de-a lungul trupului. „Ce
frumos e iubitul meu"...
― Ce-ai făcut până acum? o întrebă Andronic, înălţând puţin fruntea.
― Cred că am visat, şopti Dorina, căutându-şi un loc lângă el.
― Aşa sunteţi voi, vorbi tărăgănat Andronic. Înţelegeţi greu...
Dorina se aşeză foarte aproape şi rămase în capul oaselor, încercând
să-şi aşeze părul.
― Aşadar, asta e insula, spuse ea fericită, privind împrejur.
― Nu e aşa că n-are pereche de frumoasă ce e? întrebă Andronic.
Fata clătină din cap, închizând ochii. Un zâmbet de nefirească
încântare îi lumină faţa.
― Şi tu eşti frumoasă, adăugă Andronic, după ce o privi adânc,
silindu-se parcă să-şi pătrundă tot ce era neştiut şi viu în fiinţa ei. De
ce nu zvârli trenţele astea?
Îi arătă cu mâna cămaşa. Dorina se privi mirată, ca şi cum atunci
ar fi înţeles că este încă pe jumătate îmbrăcată.
― Ai dreptate, uitasem! şopti ea zâmbind.
Se ridică deodată şi ieşi, scuturându-se, din cămaşă. Rămăsese acum
goală, dar nici o sfială nu-i turbură ochii, nici o bătaie de sânge nu-i
îmbujora obrajii. Se privi o clipă, apoi se apropie de apă. Pulpele îi
erau stropite de glod, de nisip murdar, încet, pipăind parcă fundul
lacului cu piciorul, fata înainta în apă până îi trecu de pântec. Apoi
şovăi şi întoarse capul spre Andronic, care rămăsese pe mal,
urmărind-o cu privirile şi zâmbind.
― Mi-e teamă să merg mai departe, strigă ea înălţând braţul.
Andronic se ridică brusc şi intră şi el în apă. Călca dur, stropind cu
Zgomot. Se apropie în câteva clipe de Dorina.
― Nu ştii să înoţi? o întrebă el.
Fata dădu din cap întristându-se copilăreşte.
― Nu e nimic, te învăţ eu, o linişti Andronic. Dar nu trebuie să-ţi fie
frică... Ţine-te de mine...
Îi luă mâna şi o purtă lin, până ce apa îi lovi sânii. Andronic îşi
dădu drumul pe piept, iar braţul fetei rămase rezemat de spinarea lui.
Dorina îşi lăsă capul în apă, după ce încercase să râdă. Apa îi năvălise
în gură, în urechi, în nas şi toată apăsarea aceasta necunoscută o
desfăta, amuţind-o.
― Ţi-e frică? o întrebă o dată Andronic.
Dorina nu auzise. Se simţea plutind, purtata de un braţ puternic,
apăsată de atâtea forţe, încât se abandonase cu desăvârşire. Nu simţea
decât o dulce alunecare pe suprafaţa apei acesteia calde şi nemărginite.
Se miră aproape când, încercând să-şi lase picioarele jos, nu mai
întâlni pământul sub ea. Dar mirarea i se schimbă repede într-un
încântător sentiment de libertate şi forţă.
― Cum te simţi? o mai întrebă o dată Andronic, fără să capete
răspuns.
O aduse atunci, tot atât de lin, de sigur, la mal. Amândoi ieşiră din
apă râzând. Dorina îl privi în ochi şi se apropie caldă de el.
― N-a fost greu, şopti ea.
― Am să te învăţ să te urci şi prin copaci, îi spuse Andronic. Dar
trebuie să le ceri voie întâi. Sunt unii din ei bătrâni şi bolnavi şi îi
doare... Te-azvârlă atunci la pământ...
― Dar tu cum îi cunoşti pe cei bolnavi? îl întrebă Dorina.
― Îi auzi cum se vaită sau îi vezi cum plâng... Săracii... Cu ei e mai
greu...
Se aşezară amândoi pe un dâmb, deasupra vâlcelei. Andronic îşi
rezemă capul de genunchii ei. Fata începu să-i mângâie părul în
neştire.
― ...Şi cu florile e greu, adăugă Andronic. Ele sunt veşnic
îndrăgostite... Să le vezi cum plâng!...
Începu să râdă. Ridică ochii spre faţa Dorinei şi o privi adânc.
― Cum te cheamă pe tine? o întrebă.
― Dorina.
Andronic rămase câteva clipe pierdut în gânduri. Se silea parcă să-şi
aducă aminte unde mai auzise o dată numele acesta.
― Dar pe tine cum te cheamă? întrebă şoptind Dorina, mângâindu-i
fruntea.
Andronic zâmbi trist şi iar privirile sale se pierdură în gol. Dorina
îl aşteptă, răbdătoare, să se întoarcă.
― Te
dThelema
5 Jul 2009, 20:35
............Andronic zâmbi trist şi iar privirile sale se pierdură în gol. Dorina
îl aşteptă, răbdătoare, să se întoarcă.
― Te cheamă Sergiu, nu e aşa? stărui.
― Dacă vrei tu, răspunse zâmbind Andronic, privind-o în ochi,
mirat.
― Sergiu e un nume frumos, spuse Dorina. Dacă aş fi fost băiat,
mi-ar fi plăcut să mă numesc Sergiu... Ca tine, adăugă ea.
― Nu te mai gândi la asta, o întrerupse Andronic apucându-i braţul
şi mângâind-o. Tu nu eşti băiat, tu eşti fată...
― E rău să fii fată, vorbi Dorina.
Andronic începu să râdă, hohotind, îi strânse tare braţul, îi trecu
mâna prin păr.
― Dar dacă ai fi fost un biet licurici? o întrebă el, necăjind-o.
Tăcu deodată şi îi căută iarăşi ochii, parcă ar fi voit să vorbească
de-a dreptul fiinţei ei adânci, adevărate.
― Tu nu ştii ce înseamnă să fii om, adăugă el îngândurat. E atât de
bine...
Întinse braţele amândouă, ca două aripi şi-şi dădu capul pe spate.
― ...Să nu mori niciodată, spuse el privind cerul. Să fii ca steaua
ceea, frumoasă şi nemuritoare...
Arătă cu braţul Luceafărul de Dimineaţă. Dorina se cutremură.
― De ce ţi-e frică? o întrebă mirat Andronic.
― De moarte, şopti Dorina.
― Sunt şi acolo oameni, zâmbi Andronic. Pretutindeni sunt oameni...
― Tu ştii totul, nu e aşa? îl întrebă liniştită Dorina. Tot ce spui tu
e adevărat...
Andronic nu-i răspunse. Rămăsese cu privirile pierdute pe Luceafăr,
începeau să se ivească zorii. Pieriseră toate celelalte stele şi cerul se
făcuse alburiu.
― Unde stai tu? îl întrebă Dorina, ca să-l trezească.
― Acolo, arătă Andronic pădurea de la marginea lacului. Dar tu
unde stai?
Dorina se gândi câteva clipe, încerca să-şi aducă bine aminte, să nu
spună vreun lucru nelămurit, din vis.
― La Bucureşti, răspunse ea corect.
― Şi ce faci acolo?
Andronic zâmbise întrebând-o. Faţa îi era toată luminată, parcă
anevoie îşi stăpânea râsul.
― Trăiesc, răspunse Dorina încurcată.
Andronic începu să râdă, zguduit de o bucurie sălbatecă. Se ridică
şi cuprinse fata în braţe. Părea că poartă o ramură, într-atât de uşoară
îi era povara.
Continua să râdă, înălţând trupul fetei pe braţe, ridicându-l cât mai
sus, ca şi cum ar fi voit să-l arate cerului, pădurii, luminii care începea
să izvorască din toate părţile. Dorina se lipi de pieptul lui. Andronic
o mai săltă de câteva ori în braţe, apoi începu să alerge cu ea spre
inima insulei. Sărea peste mărăcini, peste gropi, într-o goană smintită,
călcând pe deasupra crengilor uscate, lovindu-se de buruieni înalte şi
scorţoase, biruind tufele cu ghimpi, scămoase, aromitoare.
Dorina închise ochii, speriată şi fericită. Simţea câteodată o
zgârietură fierbinte pe trup, dar nici o durere nu se putea asemăna cu
răsuflarea nouă, delirantă pe care o cunoştea acum viaţa ei. Auzea
sângele lui Andronic zvâcnind în piept, bătăile acelea de inimă tari,
asurzitoare. De la o vreme, nu mai simţi nimic, decât o plutire pe
aripile vântului, în gol. Aproape că-şi pierdu amintirea; nu cuteza să
deschidă ochii, să privească unde se află...
Când se trezi de-a binelea, era întinsă pe plaja din cealaltă parte a
insulei. Se zărea barca cu care venise, rămasă cu vârful înţepenit în
mâl. Andronic, lângă ea, o privea cu ochii sticlind, îmbujorat.
Broboane mari, limpezi de sudoare i se scurgeau pe trup. Pieptul i se
bătea puternic. Părul îi alunecase pe frunte, umed.
― Se face ziuă, îi spuse el îndată ce fata deschise ochii.
― ...Ce obosită sunt, şopti Dorina. Cum ai avut atâta putere?...
― Haide să vedem cum răsare soarele, îi spuse Andronic, uitând să-i
răspundă.
O ajută să se ridice şi o luă de mână. Fata călca leneşă lângă el fără
să mai simtă pământul. Buclele îi atârnau, despletite de goană, pe
umeri. Un braţ îi era însângerat.
― Să ne suim pe colină, vorbi Andronic.
Aproape o purtă în braţe până sus, deşi nu era decât o scurtă
ridicătură de pământ, îi găsi un loc bun de aşezat, şi o culcă încet, cu
multă băgare de seamă.
― Mie mi-e somn, iubitule, şopti Dorina, privindu-l şi rugându-l din
ochi.
― Să vedem întâi cum răsare soarele...
Se aşeză şi el lângă fată şi îi mângâie părul zâmbind.
― Ce frumoasă eşti când ţi-e somn, adăugă Andronic,
― Tu mă faci frumoasă, vorbi Dorina simplu. Când m-ai ales tu, nu
eram aşa....
― Erai urâtă atunci, zâmbi Andronic.
Tăcu, îngândurat, cu ochii aţintiţi spre răsărit. Cerul fusese sângeriu
acolo, şi apoi păli, aşteptând.
― Tu ai fost vreodată în soare? întrebă Dorina somnoroasă.
― Nu, până acolo e greu, răspunse Andronic fără să se întoarcă.
Dorina închise fericită ochii, îşi aşezase capul pe un braţ, iar cu
celălalt înlănţuise mijlocul lui Andronic.
― Să nu adormi, îi şopti el. E păcat...
― Mai e mult? întrebă şi mai ostenită Dorina.
― Pentru cine îl iubeşte nu e niciodată mult, spuse Andronic.
Dorina îşi muşcă buzele, hotărâtă, şi deschise ochii. I se păru că
totul s-a schimbat în jurul ei. Arborii erau trandafirii, ierburile sclipeau,
lacul era ca o oglindă de aur.
― Acuma... şopti înflăcărat Andronic.
Parcă mii de paseri începuseră să ciripească deodată. Dorina amuţi.
De unde veneau sunetele acestea fermecate, nemaiauzite, ţipetele
acestea înalte din văzduh, şoaptele acestea dulci şi neînţelese din iarbă,
dintre tufişuri? Au început oare, deodată, cu toate, sau nu le auzise
decât foarte turbure până acum?...
― Priveşte!...
Andronic se ridicase în genunchi, mirat, fericit, şi rămase aşa câteva
clipe. Ochiul de sânge al soarelui se deschidea foarte aproape de ei, pe
deasupra câmpiei. Dorina îl privea buimăcită, ca şi când acum ar fi
văzut pentru întâia oară răsăritul soarelui. I se lumină deodată un
înţeles adânc, simplu, pe care îl purtase atâta vreme fără să-l cerceteze.
I se păru că se trezeşte într-o altă viaţă, şi bucuria era atât de mare,
încât ochii i se împăienjeniră şi pleoapele căzură grele de somn.
Când Andronic îşi luă ochii de pe soare, o găsi alături de el,
dormind, cu faţa luminată de un zâmbet copilăresc. Tânărul îi puse
mâna în păr şi o mângâie, încercând s-o trezească. Dorina de-abia
deschise ochii.
― Lasă-mă, iubitule! şopti ea.
I se păru că faţa lui Andronic e cu desăvârşire schimbată. Un om
abătut, îngândurat, trist.
Dar nu mai avu putere să se mire şi adormi din nou, fericită, cu
mâna încleştată pe braţul lui.
― Şi mie mi-e somn, îi şopti el, apropiindu-şi faţa. N-o să ne mai
vedem până după apusul soarelui... Şi atunci, cine ştie...
O privi cum doarme lângă el, goală şi vie, neînchipuit de frumoasă
în neştiuta ei sinceritate. Apoi, ca şi cum ar fi vrut să alunge o vrajă,
Andronic suflă deasupra frunţii fetei, zâmbi prelung şi se culcă alături,
cu obrazul odihnit pe sânul ei.
Soarele aluneca blând, fierbinte, începuseră să roiască albinele şi
fluturii coloraţi de dimineaţă pluteau stingheri în văzduh. Un cuc se
auzea la răstimpuri pe deasupra apelor, venit tocmai din pădure.
Când barca ajunse ţărmul insulei, d-l Solomon cu Vladimir şi cu
Manuilă săriră grăbiţi, împleticindu-se în mâl. Toţi aveau feţele palide
de nesomn şi grijă. Vladimir începu să strige:
― Dorinaa!...
Dar n-au avut mult de căutat, înaintând pe mal, turburaţi,
temându-se unul de altul să-şi mărturisească gândurile, zăriră deodată
pe cei doi tineri, dormind goi, strânşi unul într-altul. Vladimir roşi şi-şi
muşcă buzele. Manuilă rămase un pas în urmă. Singur d-l Solomon
avu curajul să înainteze, tremurând.
Când se apropie de Dorina, îşi dădu seama că fata doarme adânc,
cu amândouă braţele adunate spre mijlocul robust al lui Andronic.
[1937]
.................
dThelema
11 Jul 2009, 09:51
Buna ziua !
...La inceput un pic trist dar apoi vesel.Inteleg...si eu doresc sa prelungesc misterul...din acest motiv nu voi intra pe messenger.
Si deoarece vorbesc de mister ,vreu sa povestesc intr-o inregistrare audio un vis ( un vis lucid----o tehnica de iesire din corp,pe care o experimentez de multi ani),despre mine.....Se facea ca eram intr-un motel,intr-un loc necunoscut.Faceam dus. Cand a intrat ,pe neasteptate o femeie cu o palarie mare ,ce-i acoperea jumatate din fata ,ne lasand sa se vada ochii-----O femeie asemanatoare cu cea din fotografia postata de tine (pe neogen ,la profilul tau)..........n-o sa scriu mai departe.....este mister dar pot spune ca senzatiile traite in vis au fost fabuloase....si ca spre disperarea mea,nu am reusit sa-i vad ochii ....MISTER.
IMI PLACE ACEST MISTER
Ai dreptate cand spui;....'prea multe intrebari pt. moment...
sa lasam lucrurile sa se aseze de la sine... '
....
dThelema
15 Jul 2009, 20:44
Cu cateva clipe in urma am terminat de citit SARPELE ,nuvele lui Eliade.Fascinant!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!
Am dorit sa fac o comparatie intre intamplarea din nuvela si visul meu lucid. Poate ca acum nu-mi dau bine seama,insa sunt cateva diferente semnificative. Voi transcrie visul ,il voi inregistra ,si il voi posta pe net.Sunt tare curios daca va atrage atentia cuiva
........
dThelema
16 Jul 2009, 20:22
....In special poza cu numarul 37...femeia cu palaria si cu buchetul de flori. In visul meu era ceva f.,f.,f., asemanator dar in loc de buchet erau petale de macies.
ESTE EXTREAORDINAR!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!! De unde ai stiut?!
Ipoteza ciudata---penajul este ''acumulator'' de energie electrica (?)
dThelema
28 Feb 2009, 23:32
Intrebare de mai sus are legatura cu o ipoteza legata de unele 'calitati' pe care le au penele...este curios..si totusi ,pasarile migratoare,strabat sute si mii de km.,uneori fara opriri,zi si noapte,in conditii meteorologice dificile,utilizind drept combustibil,citeva sute de grame de grasime.
Daca s-ar construi un aeromodel ,care sa aiba greutatea unei rate,de exemplu,si ar avea un rezervor de combustibil comparabil (in volum) ,cu grasimea pasarii cu pricina,sunt convins ca masinaria construit de om ,ar zbura,citeva zeci de kilometri. Atunci de unde poate proveni surplusul de energie? Fibra musculara ,pentru a se contracta si apoi pentru a se relaxa are nevoie de un impuls electric.De unde se aprovizioneaza pasarile migratoare cu ...electroni..? Convingerea mea este ca penele au proprietati deosebite de a atrage electronii din admosfera (datorita frecarii cu aerul..etc..pe principiul Feux de Saint-Elme ),si de a dirija aceasta incarcatura electrica spre muschii pectorali.
Fireste convingerea mea nu are nici o valoare in ochii omului de stiint,acesta doreste demonstratii----poate ca un studiu facut cu ajutorul tehnicii bioluminiscentei ,asupra penelor (in stare de repaos al pasarii,si in stare de miscare) ar putea arata modificarile energetice.
Poate ca intelegind constructia si functionarea penelor si nu numai,..si al firelor de par. se poate dezvolta un sistem de captare a energiei din spatiul inconjurator,pt, a inlocui combustibilii fosili.
Astfel legenda lui Samson,ar deveni realitate, iar podoabele 'indienilor 'americani ar deveni moda,si poate mai mult;normalitate.
Poate ca ce am scris aici este o prostie,insa ramine intrebarea cum reusesc pasarile migratoare sa strabata mii de kilometri consumind,doar citeva sute de grame de grasime?
28 Feb 2009, 23:32
Intrebare de mai sus are legatura cu o ipoteza legata de unele 'calitati' pe care le au penele...este curios..si totusi ,pasarile migratoare,strabat sute si mii de km.,uneori fara opriri,zi si noapte,in conditii meteorologice dificile,utilizind drept combustibil,citeva sute de grame de grasime.
Daca s-ar construi un aeromodel ,care sa aiba greutatea unei rate,de exemplu,si ar avea un rezervor de combustibil comparabil (in volum) ,cu grasimea pasarii cu pricina,sunt convins ca masinaria construit de om ,ar zbura,citeva zeci de kilometri. Atunci de unde poate proveni surplusul de energie? Fibra musculara ,pentru a se contracta si apoi pentru a se relaxa are nevoie de un impuls electric.De unde se aprovizioneaza pasarile migratoare cu ...electroni..? Convingerea mea este ca penele au proprietati deosebite de a atrage electronii din admosfera (datorita frecarii cu aerul..etc..pe principiul Feux de Saint-Elme ),si de a dirija aceasta incarcatura electrica spre muschii pectorali.
Fireste convingerea mea nu are nici o valoare in ochii omului de stiint,acesta doreste demonstratii----poate ca un studiu facut cu ajutorul tehnicii bioluminiscentei ,asupra penelor (in stare de repaos al pasarii,si in stare de miscare) ar putea arata modificarile energetice.
Poate ca intelegind constructia si functionarea penelor si nu numai,..si al firelor de par. se poate dezvolta un sistem de captare a energiei din spatiul inconjurator,pt, a inlocui combustibilii fosili.
Astfel legenda lui Samson,ar deveni realitate, iar podoabele 'indienilor 'americani ar deveni moda,si poate mai mult;normalitate.
Poate ca ce am scris aici este o prostie,insa ramine intrebarea cum reusesc pasarile migratoare sa strabata mii de kilometri consumind,doar citeva sute de grame de grasime?
marți, 22 martie 2011
Visul lui ADAM
dThelema
27 Feb 2011, 21:36
Vietzuim cu totzii in visul unei singure FIINTZE.....Crestinii o numesc ADAM......Visul...sau gandirea lui Adam este buna,sau poate gresita?-------Cum pot eu ca ''om virtual'' in gandirea lui Adam sa ma ELIBEREZ din visul lui ? ? ?!
CRESTINISMUL = INCULTURA ! (Cultura in sensul original grecesc al cuvantului)
Filmul ,451 grade Fahrenheit ------se ard toate cartzile si ramane una singura---Biblia---adica distrugem (anulam)toate manifestarile ganditoare a le lui Adam si ramane doar ''ghidul''...sau ''harta'' ce ne ajuta sa ne ELIBERAM din visul lui Adam.
Vezi ''Teologia mortzii Lui Dumnezeu''
..........
dThelema
27 Feb 2011, 21:39
In Filmul ,451 grade Fahrenheit nu ramane nici o carte.....am facut doar comparatzie cu efortul preotzimei de a distruge CULTURA ,si inlocuirea ei cu .......slugarnicia,spaima....i mpotentza ...etc...etc...
...........
dThelema
27 Feb 2011, 21:40
VISUL LUI ADAM---Asta este important ! ! 1...si noi oamenii....ce luptam cu ''Pacatul initzial'', fiindca suntem captivi in acest vis.....
..
27 Feb 2011, 21:36
Vietzuim cu totzii in visul unei singure FIINTZE.....Crestinii o numesc ADAM......Visul...sau gandirea lui Adam este buna,sau poate gresita?-------Cum pot eu ca ''om virtual'' in gandirea lui Adam sa ma ELIBEREZ din visul lui ? ? ?!
CRESTINISMUL = INCULTURA ! (Cultura in sensul original grecesc al cuvantului)
Filmul ,451 grade Fahrenheit ------se ard toate cartzile si ramane una singura---Biblia---adica distrugem (anulam)toate manifestarile ganditoare a le lui Adam si ramane doar ''ghidul''...sau ''harta'' ce ne ajuta sa ne ELIBERAM din visul lui Adam.
Vezi ''Teologia mortzii Lui Dumnezeu''
..........
dThelema
27 Feb 2011, 21:39
In Filmul ,451 grade Fahrenheit nu ramane nici o carte.....am facut doar comparatzie cu efortul preotzimei de a distruge CULTURA ,si inlocuirea ei cu .......slugarnicia,spaima....i mpotentza ...etc...etc...
...........
dThelema
27 Feb 2011, 21:40
VISUL LUI ADAM---Asta este important ! ! 1...si noi oamenii....ce luptam cu ''Pacatul initzial'', fiindca suntem captivi in acest vis.....
..
VISATORII
dThelema
13 Feb 2011, 00:40
''Chiar daca as umbla prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau: pentru ca tu esti cu mine; toiagul si nuiaua ta ma mangaie....''
..........
dThelema
13 Feb 2011, 02:42
nu este nevoie sa scriu o nuvel,o schitza...etc....purs si simplu o gandesc, la detalii, in finetze de dantelar....STIU CA TOATE GANDURILE MELE RAMAN IN MEMORIA COLECTIVE...SI CANDVA CINEVA SE VA APUCA SA SCRIE INSPIRAT (CEEA CE EU AM GANDIT CANVA)
În Egyptul antic oameni talentați în domeniul visului erau platiți sa viseze ,la propriu,pentru alte persoane CEL CE VISA PLASMUIA NOI CAI IN UNIVERS Asa s-a dezvoltat literatura comercială.Literatura sacra este opera comuna a Samanilor.
.............
dThelema
13 Feb 2011, 02:46
Am gândit mai demult o schița despre un visator modern care modifica prezentul si viitorul Terrei în funcție de stare lui de spirit.
.........
dThelema
13 Feb 2011, 03:01
Sunt ,de faPt,mai mulți ''visatori'',Aceștia nu trebuie nici treziți, și nici uciși,fiindca ar dispare o parte din ''Lume'' dar pot fi influențați a visa în ''favoarea'' unor grupuri ce au anume interese.''Visatorii'' reprezinta ''gasca cu oua de aur''pentu acesti oameni--politcieni,bancheri,etc,etc... Se nasc în jurl ''Visatorilor'' tot soiul de comloturi,de strategii, pentr ai controla----bunastare ,pacea depind de calitate viselor.
..........
dThelema
13 Feb 2011, 14:05
....Despre povestea ''Visatorului'',
Aceasta idee nu este noua, e chiar antica, am intalnit-o la Egypteni, dar am gasit-o intr-o forma interesanta la Mayasi, si la Incasi (''Visatorul'' era ales a fi ''regele'' virtual al tzarii timp de un an, era ingrijit, spalat, hranit cu cele mai bune alimente, i se ofereau virgine sau femei superbe...etc..etc, jocuri, distractzii-----insa....insa l-a sfarsitul anului era sacrificat pe altar in varful piramidei , iar inima ''regelui virtual'' era daruita Zeiilor ca ofranda insa si ca vehicol al gandurilor si emotziilor lui, (quantificarea gandurilor si emotziilor poporului)--deci inima lui era scrisoarea reala catre Divinitate------ESTE UN CULT AL FERTILITATZII !.(si bunastari pentru neamul lui).
In prezent ideea de ''visator'' apare ,deformata, pervertita,meschina uneori,,...acum avem presedinte,sau secretar de partid (adica cel ce pastreaza secretele haitei lui),pe de o parte, si formator de imagine in mass-media,sau formator de opinii in ziaristica, dar si in literatura.......si fireste intelectualul (patura intelectualilor). Acest ''visator'' platit de societate sa ''viseaz'' IN INTERESUL UNUI GRUP MIC DE OAMENI !
Un ''VISATOR'' veritabil nascut sa fie asa ,are o alta evolutzie,si o alta ''putere''. ''VISATORUL'' CREEAZA DRUMURI NOI...SI MAI MULT CHIAR----CREEAZA UNIVERSURI NOI, (in infinitatea de Universuri paralele ce exista in VISUL DUMNEZEULUI UNIC) !
In fiecare tzara este un asemenea ''VISATOR'' ! si.....dupa cum traieste el , asa traieste si tzara lui .!Poate fi gasit la marginea societatzii in mizerie, inconjurat de tradatori, si batjocoritori ,poate fi bolnav, si nebun------iar in tzara lui ,in fruntea tzarii lui sunt lacomi,tradatori, si batjocoritori, iar neamul lui este bolnav si inebunit de griji si mizerii.Sau ''VISATORUL'' este tzinut la loc de cinste, are o viatza decenta si pacea de a visa la arta,la armonie, la iubire...iar atunci la conducerea sunt oameni intzeleptzi, cumpatatzi, si poporul lui traieste in belsug si fericire.
Mi-am imaginat cum este ''VISATORUL'' din Romania.----trist,alienat,insa pe cale de a se destepta, si de as descoperi puterile---iar atunci devine crunt razbunator, hotarat sa indeparteze ''parazitzii'' ce colcaie in interiorul tzarii .Stie ca este suficient sa gandeasca,sa puna intrebari,sa astepte raspunsurile juste si ''realitatea'' din tzara lui se modifica.------Atunci parazitzii terrieni ingrozitzi incearca sa-l distruga pe ''VISATOR'', dar fortze nebanuite vin in ajutorul lui---Zeii ( ignoratzi de multzime si ''ucisi'' in cultele oficiale) il sprijina , toate spiritele naturii sunt de partea ''VISATORULUI''. Ceea ce nu stiu '' parazitzii terieni'' este ca ''VISATORUL'' a intzeles necesitatea ''SACRIFICIULUI''.
Moartea este ELIBERARE!. Indepartare ''vehicolului carnal'' ii usureaza misiunea,si timp de 49 de zile loveste eficient inima sistemului parazit terrian,modificandu-l radical.In a 50 zi trece in ''Lumea cealalta'' (pe partea opusa a ''benzii lui Mobius).
Parazitzii intzeleg in ultima clipa acest fapt si incearca sa-l anihileze pe ''Visator'' cu averi, cu bani, cu pofte de marire , si......si utilizeaza o ''arma redutabila'' (fiindca in miinile lor este doar o arma), anume CALATORIILE IN TIMP. Conflictul se desfasoara nu numai in spatziu,si in timpul istoric (liniar), ci IN TIMPUL COSMIC ( CICLIC).
Acum poveste capata si ea dimensiuni cosmice-----deoarece istoriile se rescriu....sunt batalii castigate de parazitzi (in anume perioade istorice) si lupte victorioase ale ''VISATORULUI''. Razboiul se apropie de sfarsit atunci cand ''VISATORUL'' reuseste sa-i adune pe ceilaltzi ''Visatori'' ,din toate timpurile si din toate locurile, formand o armata redutabila.
.............
..............
dThelema
23 Feb 2011, 23:12
Un vis.....un ''vis lucid'',
Se aseamana cu romanul lui Henryk Sienkiewicz ,''Quo vadis '' (chiar si la marime....),
Intr-o anume tzara de pe glob,un puternic bancher doreste sa devina presedinte....si fireste este ales ,in mod democratic. Are in jur o camarila de lingai, ce-i satisfac toate poftele.Dictatorul este un amestec de personalitatzi---un Caligula....un Dracula....un Hitler...un Stalin...etc...etc...---mai multzi, nu-i mai amintesc. Acest malefic melanj il face ingrozitor si de temut pentru anturaj,insa in public ''gratzie'' unei perfecte propagande apare ca un erou grec,sau ca un semi-zeu.Stapaneste totul in tzara lui,de la finantze,la mass-media,la politzie,judecatorie,educatzie ...economie....totul...totul.. .Controleaza totul, cu ajutorul unei sofisticate retzele de spionaj, umana, si tehnologica--- totul---practic fiecare om din imparatzia lui este monitorizat,inclus intr-o baza de date, si exploatat eficient.
Dictatorul are un exacerbat instinct sexual,bestial...patologic,si in orgiile organizate pentru el in fiecare noapte,sunt sacrificate pe altarul poftelor lui femei (cele mai frumoase din lume),fete (virgine),fetitze..etc..etc..
Din cauza numeroaselor abuzuri alimentare si ...consumului de droguri....dictatorul sufera repetate atacuri de cord, insa are o echipa de medici cardiologi ultraspecializatzi...care au in permanentza cateva inimi prelevate de la oameni tineri (oameni ucisi doar in acest scop) si este ''reparat''....hormonat...cu cei mai buni hormoni recoltatzi de la bebeluisi (nou nascutzi ,pana in opt zile)......
....Dictatorul are si un grup de paznici redutabili,iar cele cateva tentative de asasinat au fost magistral dejucate.Nimeni si nimic nu-l mai poate inlatura din varful piramidei. A devenit aproape ''nemuritor''...si totusi undeva un mic grup se hotaraste sa elibereze tzara de acest monstru. In centrul grupului este o femeie matura, candva amanta favorita a dictatorului, care are rolul de ai decora spatziile unde se desfasoara orgiile (este un soi de Potemkin feminin). Femeia are un bait,un adolescent,al carui tata a fost ucis din ordinul dictatorului.Acest baiat a fost educat ,inca din pruncie, intr-un spatziu discret,intr-un laborator special al securitatzii dictatorului,sa devina,....telepat.....si se dovedeste a fi un talent de exceptzie....insa mai este un element foarte important....ESTE COMPATIBIL CU DICTATORUL....deci inima adolescentului este prelevata la un moment dat pentru a salva viatza ''presedintelui''.
Contrar tuturor regulilor corpul baiatului nu este ars,ci conectat la o inima artificiala, facut sa traiasca si sa gandeasca....SA GANDEASCA.....SA COMUNICE TELEPATIC CU PROPRIA INIMA CE FUSESE DEJA GREFAT IN CORPUL DICTATORULUI.......
..... Urmeaza teribila lupta intre personalitatea viciata a presedintelui si personalitatea adolescentului...DOUA CREIERE ,DOUA VIETZI, CE AU IN COMUN O INIMA.------ESTE O LUPT GREA.....FOARTE GREA ! !... Insa incet ,in cet, cu fiecare clipa ,mintea baiatului pune stapanire pe cea dictatorului. Apoi este anihilata camarila, distrusa masinaria de spionaj, sunt inlocuitzi oamenii coruptzi din punctele cheie ale societatzii cu altzii---normali,responsabili. Insa in ultima clipa catziva membrii din guvernul bolnav al presedintelui isi dau seama despre ce este vorba si fiindca nu gasesc corpul baiatului, decit sa-l ucida pe dictator ca sa-si salveze ei proprietatzile,, si pozitziile dominante.
Acum se ''naste'' o noua lupta----paradoxala----pentru salvarea presedintelui....in fapt PENTRU RECUPERAREA INIMII BAIATULUI, pentru a fi repusa in locul ei.
------------
dThelema
23 Feb 2011, 23:14
...........[Din acest moment visul mei devine ambigu se desparte in doua, prima parte cea naturala ,arata cum dictatorul este ucis, si in acelasi timp inima baiatului sacrificata-----ELIBERAREA IMPLICA UN SACRIFICIU AL EROULUI----Mama si fiul accepta aceasta constientzi fiind de necesitatea sacrficiului.
Iar partea a doua ,eu,--cel ce viseaza lucid----dorea ca inima adolescentului sa fie salvata si toata povestea sa se termine fericit. Sau cel putzin sa se gaseasca un donator (din cauza unui accident real) care sa inlocuiasca inima baiatului...sau sa se inventeze o inima artificiala...etc..etc...]
...............
dThelema
23 Feb 2011, 23:34
La inceput eram spectator...spre final m-am implicat in firul povestii.
Dupa mai bine de un an incep sa cred ca asemenea povesti pot fi intalnite in cotidian...sau ....ca vor fi cotidiane in viitorul apropiat.
.....
dThelema
23 Feb 2011, 23:36
Impresionanta este asemanarea cu Henryk Sienkiewicz ,''Quo vadis ''
...........
13 Feb 2011, 00:40
''Chiar daca as umbla prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau: pentru ca tu esti cu mine; toiagul si nuiaua ta ma mangaie....''
..........
dThelema
13 Feb 2011, 02:42
nu este nevoie sa scriu o nuvel,o schitza...etc....purs si simplu o gandesc, la detalii, in finetze de dantelar....STIU CA TOATE GANDURILE MELE RAMAN IN MEMORIA COLECTIVE...SI CANDVA CINEVA SE VA APUCA SA SCRIE INSPIRAT (CEEA CE EU AM GANDIT CANVA)
În Egyptul antic oameni talentați în domeniul visului erau platiți sa viseze ,la propriu,pentru alte persoane CEL CE VISA PLASMUIA NOI CAI IN UNIVERS Asa s-a dezvoltat literatura comercială.Literatura sacra este opera comuna a Samanilor.
.............
dThelema
13 Feb 2011, 02:46
Am gândit mai demult o schița despre un visator modern care modifica prezentul si viitorul Terrei în funcție de stare lui de spirit.
.........
dThelema
13 Feb 2011, 03:01
Sunt ,de faPt,mai mulți ''visatori'',Aceștia nu trebuie nici treziți, și nici uciși,fiindca ar dispare o parte din ''Lume'' dar pot fi influențați a visa în ''favoarea'' unor grupuri ce au anume interese.''Visatorii'' reprezinta ''gasca cu oua de aur''pentu acesti oameni--politcieni,bancheri,etc,etc... Se nasc în jurl ''Visatorilor'' tot soiul de comloturi,de strategii, pentr ai controla----bunastare ,pacea depind de calitate viselor.
..........
dThelema
13 Feb 2011, 14:05
....Despre povestea ''Visatorului'',
Aceasta idee nu este noua, e chiar antica, am intalnit-o la Egypteni, dar am gasit-o intr-o forma interesanta la Mayasi, si la Incasi (''Visatorul'' era ales a fi ''regele'' virtual al tzarii timp de un an, era ingrijit, spalat, hranit cu cele mai bune alimente, i se ofereau virgine sau femei superbe...etc..etc, jocuri, distractzii-----insa....insa l-a sfarsitul anului era sacrificat pe altar in varful piramidei , iar inima ''regelui virtual'' era daruita Zeiilor ca ofranda insa si ca vehicol al gandurilor si emotziilor lui, (quantificarea gandurilor si emotziilor poporului)--deci inima lui era scrisoarea reala catre Divinitate------ESTE UN CULT AL FERTILITATZII !.(si bunastari pentru neamul lui).
In prezent ideea de ''visator'' apare ,deformata, pervertita,meschina uneori,,...acum avem presedinte,sau secretar de partid (adica cel ce pastreaza secretele haitei lui),pe de o parte, si formator de imagine in mass-media,sau formator de opinii in ziaristica, dar si in literatura.......si fireste intelectualul (patura intelectualilor). Acest ''visator'' platit de societate sa ''viseaz'' IN INTERESUL UNUI GRUP MIC DE OAMENI !
Un ''VISATOR'' veritabil nascut sa fie asa ,are o alta evolutzie,si o alta ''putere''. ''VISATORUL'' CREEAZA DRUMURI NOI...SI MAI MULT CHIAR----CREEAZA UNIVERSURI NOI, (in infinitatea de Universuri paralele ce exista in VISUL DUMNEZEULUI UNIC) !
In fiecare tzara este un asemenea ''VISATOR'' ! si.....dupa cum traieste el , asa traieste si tzara lui .!Poate fi gasit la marginea societatzii in mizerie, inconjurat de tradatori, si batjocoritori ,poate fi bolnav, si nebun------iar in tzara lui ,in fruntea tzarii lui sunt lacomi,tradatori, si batjocoritori, iar neamul lui este bolnav si inebunit de griji si mizerii.Sau ''VISATORUL'' este tzinut la loc de cinste, are o viatza decenta si pacea de a visa la arta,la armonie, la iubire...iar atunci la conducerea sunt oameni intzeleptzi, cumpatatzi, si poporul lui traieste in belsug si fericire.
Mi-am imaginat cum este ''VISATORUL'' din Romania.----trist,alienat,insa pe cale de a se destepta, si de as descoperi puterile---iar atunci devine crunt razbunator, hotarat sa indeparteze ''parazitzii'' ce colcaie in interiorul tzarii .Stie ca este suficient sa gandeasca,sa puna intrebari,sa astepte raspunsurile juste si ''realitatea'' din tzara lui se modifica.------Atunci parazitzii terrieni ingrozitzi incearca sa-l distruga pe ''VISATOR'', dar fortze nebanuite vin in ajutorul lui---Zeii ( ignoratzi de multzime si ''ucisi'' in cultele oficiale) il sprijina , toate spiritele naturii sunt de partea ''VISATORULUI''. Ceea ce nu stiu '' parazitzii terieni'' este ca ''VISATORUL'' a intzeles necesitatea ''SACRIFICIULUI''.
Moartea este ELIBERARE!. Indepartare ''vehicolului carnal'' ii usureaza misiunea,si timp de 49 de zile loveste eficient inima sistemului parazit terrian,modificandu-l radical.In a 50 zi trece in ''Lumea cealalta'' (pe partea opusa a ''benzii lui Mobius).
Parazitzii intzeleg in ultima clipa acest fapt si incearca sa-l anihileze pe ''Visator'' cu averi, cu bani, cu pofte de marire , si......si utilizeaza o ''arma redutabila'' (fiindca in miinile lor este doar o arma), anume CALATORIILE IN TIMP. Conflictul se desfasoara nu numai in spatziu,si in timpul istoric (liniar), ci IN TIMPUL COSMIC ( CICLIC).
Acum poveste capata si ea dimensiuni cosmice-----deoarece istoriile se rescriu....sunt batalii castigate de parazitzi (in anume perioade istorice) si lupte victorioase ale ''VISATORULUI''. Razboiul se apropie de sfarsit atunci cand ''VISATORUL'' reuseste sa-i adune pe ceilaltzi ''Visatori'' ,din toate timpurile si din toate locurile, formand o armata redutabila.
.............
..............
dThelema
23 Feb 2011, 23:12
Un vis.....un ''vis lucid'',
Se aseamana cu romanul lui Henryk Sienkiewicz ,''Quo vadis '' (chiar si la marime....),
Intr-o anume tzara de pe glob,un puternic bancher doreste sa devina presedinte....si fireste este ales ,in mod democratic. Are in jur o camarila de lingai, ce-i satisfac toate poftele.Dictatorul este un amestec de personalitatzi---un Caligula....un Dracula....un Hitler...un Stalin...etc...etc...---mai multzi, nu-i mai amintesc. Acest malefic melanj il face ingrozitor si de temut pentru anturaj,insa in public ''gratzie'' unei perfecte propagande apare ca un erou grec,sau ca un semi-zeu.Stapaneste totul in tzara lui,de la finantze,la mass-media,la politzie,judecatorie,educatzie ...economie....totul...totul.. .Controleaza totul, cu ajutorul unei sofisticate retzele de spionaj, umana, si tehnologica--- totul---practic fiecare om din imparatzia lui este monitorizat,inclus intr-o baza de date, si exploatat eficient.
Dictatorul are un exacerbat instinct sexual,bestial...patologic,si in orgiile organizate pentru el in fiecare noapte,sunt sacrificate pe altarul poftelor lui femei (cele mai frumoase din lume),fete (virgine),fetitze..etc..etc..
Din cauza numeroaselor abuzuri alimentare si ...consumului de droguri....dictatorul sufera repetate atacuri de cord, insa are o echipa de medici cardiologi ultraspecializatzi...care au in permanentza cateva inimi prelevate de la oameni tineri (oameni ucisi doar in acest scop) si este ''reparat''....hormonat...cu cei mai buni hormoni recoltatzi de la bebeluisi (nou nascutzi ,pana in opt zile)......
....Dictatorul are si un grup de paznici redutabili,iar cele cateva tentative de asasinat au fost magistral dejucate.Nimeni si nimic nu-l mai poate inlatura din varful piramidei. A devenit aproape ''nemuritor''...si totusi undeva un mic grup se hotaraste sa elibereze tzara de acest monstru. In centrul grupului este o femeie matura, candva amanta favorita a dictatorului, care are rolul de ai decora spatziile unde se desfasoara orgiile (este un soi de Potemkin feminin). Femeia are un bait,un adolescent,al carui tata a fost ucis din ordinul dictatorului.Acest baiat a fost educat ,inca din pruncie, intr-un spatziu discret,intr-un laborator special al securitatzii dictatorului,sa devina,....telepat.....si se dovedeste a fi un talent de exceptzie....insa mai este un element foarte important....ESTE COMPATIBIL CU DICTATORUL....deci inima adolescentului este prelevata la un moment dat pentru a salva viatza ''presedintelui''.
Contrar tuturor regulilor corpul baiatului nu este ars,ci conectat la o inima artificiala, facut sa traiasca si sa gandeasca....SA GANDEASCA.....SA COMUNICE TELEPATIC CU PROPRIA INIMA CE FUSESE DEJA GREFAT IN CORPUL DICTATORULUI.......
..... Urmeaza teribila lupta intre personalitatea viciata a presedintelui si personalitatea adolescentului...DOUA CREIERE ,DOUA VIETZI, CE AU IN COMUN O INIMA.------ESTE O LUPT GREA.....FOARTE GREA ! !... Insa incet ,in cet, cu fiecare clipa ,mintea baiatului pune stapanire pe cea dictatorului. Apoi este anihilata camarila, distrusa masinaria de spionaj, sunt inlocuitzi oamenii coruptzi din punctele cheie ale societatzii cu altzii---normali,responsabili. Insa in ultima clipa catziva membrii din guvernul bolnav al presedintelui isi dau seama despre ce este vorba si fiindca nu gasesc corpul baiatului, decit sa-l ucida pe dictator ca sa-si salveze ei proprietatzile,, si pozitziile dominante.
Acum se ''naste'' o noua lupta----paradoxala----pentru salvarea presedintelui....in fapt PENTRU RECUPERAREA INIMII BAIATULUI, pentru a fi repusa in locul ei.
------------
dThelema
23 Feb 2011, 23:14
...........[Din acest moment visul mei devine ambigu se desparte in doua, prima parte cea naturala ,arata cum dictatorul este ucis, si in acelasi timp inima baiatului sacrificata-----ELIBERAREA IMPLICA UN SACRIFICIU AL EROULUI----Mama si fiul accepta aceasta constientzi fiind de necesitatea sacrficiului.
Iar partea a doua ,eu,--cel ce viseaza lucid----dorea ca inima adolescentului sa fie salvata si toata povestea sa se termine fericit. Sau cel putzin sa se gaseasca un donator (din cauza unui accident real) care sa inlocuiasca inima baiatului...sau sa se inventeze o inima artificiala...etc..etc...]
...............
dThelema
23 Feb 2011, 23:34
La inceput eram spectator...spre final m-am implicat in firul povestii.
Dupa mai bine de un an incep sa cred ca asemenea povesti pot fi intalnite in cotidian...sau ....ca vor fi cotidiane in viitorul apropiat.
.....
dThelema
23 Feb 2011, 23:36
Impresionanta este asemanarea cu Henryk Sienkiewicz ,''Quo vadis ''
...........
Sensul Vietii
dThelema
11 Feb 2011, 21:35
Voiam sa scriu despre Iov, - uitasem de Iov,---dar mi-am reamintit si am descoperit ceva, cu ajutorul personajelor lui André Malraux [oamenii lui Malraux cauta mereu SENSUL VIETZII....cauta...cauta...cauta...uneori par sa-l gaseasca..uneori se inseala..]
Iov,om al Lui Dumnezeu, pe de o parte, si personajele lui André Malraux, pe de alta, apoi intrebarea ta-------''Cu Dumnezeu te lupti tu, ... ? Am vrut sa pun virgula dupa "tu" si sa adaug numele tau - dar pur si simplu n-am putut, am avut o tresarire, de parca rostindu-l - scriindu-l - as fi comis un ... sacrilegiu'' ......si un anume fragment dintr-un articol scris de M. Eliade in 1933 (chiar asa se numeste ''1933'', un articol pe care-l repet mereu poate ca l-ai citit deja ;-----''Si iata de ce ,in loc de a medita asupra conditiei umane ca sa intalnesti blestemata ei limitare--astazi ajungi la aceeasi intelegere ,observand pur si simplu viata sociala din jurul tau. In loc de a relua ,in spirit ,gestul lui Prometeu-- astazi ti-e suficient sa-ti pastrezi sensibilitatea si cinstea intacta ,pentru a suferi tot atat de mult ,tot atat de indelung.''
------------------
Articolul intreg este.........
.....''----------------------------
Cred ca timpurile pe care le traim acum ne silesc sa experimentam un alt sentiment al trgismului existentei decat sentimentele clasice.Inainte de tragicul cosmic ,de tragicul conditiei noastre cosmice--rezultat din ignoranta cu care suntem blestemati sa ramanem pana la moarte ,de limitarea puterilor si intelegerii noastre ,de lipsa oricarui criteriu absolut care ar putea justifica decisiv actele noastre --inainte de acest tragism ,spun,experimentam un sentiment tragic al vietii sociale.Traim atatea mizerie,experimentam cu totii atatea lasitati si abdicari (un om cu adevarat cinstit ,in sensul clasic al cuvantului,ar trebui in zilele noastre ori sa asasineze,ori sa se sinucida;refuzand prin acest gest de curaj sa ia parte la contemporaneitate);ne vedem siliti in fiecare zi sa asistam la atatea ticalosii,la atata suferinta nedreapta:intelegem in fiecare zi ca suntem neputinciosi sa alinam suferintele acestea ,ca orice am face suntem si ramanem neputinciosi __incat ajungem fiecare sa realizam conditia trgica a existentei noastre sociale .Si,dupa cum ,alta data ,rezistenta in fata destinului tragic al omului(faptura sortita ignorantei ,mortii,limitarii)implica resemnarea definitiva sau nadejdie infinita__astazi suntem siliti sa ne resemnam sau sa nadajduim chiar impotriva nadejdii:dar atitudinile acestea nu le luam fata de conditia eterna ,cosmica,a omului ,ci fata de conditia lui temporala,istorica; fata de intristatul ceas social care ne-a fost ursit sa-l traim..........
.... Exista astazi in lume o suferinta meschina ,cotidiana,inferioara;o suferinta biologica ,nu una umana si spirituala. Tragismul acesta de fiecare zi pe care il traim cu totii nici nu ne ajuta, cel putin, sa ne adancim sufletul nostru, sa-l conducem spre mantuire. Un Faust, un Sf.Augustin ,un Pascal, un Karamazoff--nu mai sunt contemporanii nostri in spirit. Noi suntem ursiti sa intelegem neputinta noastra umana,limlta vointei noastre,nedreptatea predestinata acestei Lumi --auzind cum altii au miliarde ,iar altii mor de foame ,asistand cum cele mai curajoase porniri sunt inecate in ticalosia sfarsiturilor, stiind cum totul se cumpara,totul se vinde. Este o asteptare trista pretutindeni in lume. O asteptare a intregii vieti colective nelinistita ,chinuita. CE MIRACOL VA SPARGE ZIDUL DE NOROI CARE NE SUFOCA? Incepi sa disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol....
Si iata de ce ,in loc de a medita asupra conditiei umane ca sa intalnesti blestemata ei limitare--astazi ajungi la aceeasi intelegere ,observand pur si simplu viata sociala din jurul tau. In loc de a relua ,in spirit ,gestul lui Prometeu-- astazi ti-e suficient sa-ti pastrezi sensibilitatea si cinstea intacta ,pentru a suferi tot atat de mult ,tot atat de indelung. Cazurile "clasice" ale tragismului--astazi se intalnesc pe toate drumurile. Dar nu marete, nu eroice, ci pur si simplu meschine, mizere , romanesti .Romanii care au izbutit sa se refuze o mie de ani sentimentului tragic al existentei--intalnesc astazi ,pentru intaia oara,un adversar eficace intelepciunii lor. Sa vedem......
.....
dThelema
11 Feb 2011, 21:52
Deci amestecam Iov, personaj de la Malraux, ''eu'' (Dan din Thelema)...Prometeu...si construim in minte o schitza, sau o nuvela....ce are ca tema; ''Cum sa dam sens vietzii noastre''?
Cum?...Cum dam sens vietzuiirii omului in prezent ?....Raspuns :
IL PROVOCAM LA LUPTA PE DUMNEZEU! ...fiindca asa, viatza cu toate chinurile ,si durerile ei capata un sens------Incercarile vietzii sunt lectziile predate de Creatorul nostru ! Lectziile Maestrului pentru a deveni ...pentru a transcede....pentru a invinge TIMPUL
Altfel ,''Cazurile "clasice" ale tragismului--[astazi se intalnesc pe toate drumurile. Dar nu marete, nu eroice, ci pur si simplu meschine, mizere , romanesti .]...altfel cazurile clasice ale ''tragismului'' devin INSUPORTABILE, daca ele sunt generate doar de pofta de ban,de avere, de proprietate,...de ''democratzie''
....
dThelema
11 Feb 2011, 23:16
Revin la Iov si la SFINTENIE...cred ca orice om incepe a se sfintzi ,din clipa in care înțelege senificația cuvâlui LIBERTATE
....
dThelema
11 Feb 2011, 23:26
Care este numele Lui Dumnezeu? http://www.youtube.com/watch?v=Z-8De9_wi0E
LIBERTATE ( Liberté : Paul Eluard)
Pe albul primelor caiete,
Pe-ntâia bancă de şcolar,
Pe arbori, pe zăpezi, pe prunduri
Scriu numele tău.
Pe orice pagină citită,
Pe toate filele curate,
Pe piatră, sânge şi pe zgură
Scriu numele tău.
Pe chipuri zugrăvite-n aur,
Pe armele de luptători
Şi pe a regilor coroană
Scriu numele tău.
Îl scriu pe jungle, pe deşerturi,
Pe cuiburi, floare de drobiţă,
Pe leagănul prunciei mele
Scriu numele tău.
Pe vraja nopţilor de taină,
Pe pâinea zilelor cea albă,
Pe-a primăverilor nuntire
Scriu numele tău.
Pe sfârtecatul meu azur,
Pe soare, iezer, mucegai,
Pe lac, pe luna veghetoare
Scriu numele tău.
Pe câmpuri şi pe orizont,
Pe zborul păsărilor toate,
Pe moara umbrelor tăcute
Scriu numele tău.
Pe adierea aurorei,
Pe valul mării, pe corăbii,
Pe culmea muntelui zănatec
Scriu numele tău.
Pe a nourilor spumă,
Pe greu geamăt de furtună,
Pe ploaia searbădă şi deasă
Scriu numele tău.
Pe jocuri, forme sclipitoare,
Pe-al clopotelor curcubeu,
Pe încarnatul adevăr
Scriu numele tău.
Pe cărărui neadormite,
Pe drumuri lungi la nesfârşit,
Pe pieţele clocotitoare
Scriu numele tău.
Pe lampa care se aprinde,
Pe lămpile care se sting,
Pe casele trăirii mele
Scriu numele tău.
Pe fructul despicat în două
Al vetrei şi-al oglinzii mele,
Pe scoica patului pustie
Scriu numele tău.
Pe câinele meu blând şi lacom,
Pe stângăcia labei sale
Şi pe urechile-i ciulite
Scriu numele tău.
Pe trambulina porţii mele,
Pe casnicele lucruri simple,
Pe focul binecuvântat
Scriu numele tău.
Pe ritmul trupurilor calde,
Pe fruntea bunilor prieteni,
Pe fiecare mână-ntinsă
Scriu numele tău.
Pe uimitoarele vitraje,
Pe buzele ce mă aşteaptă,
Şi sus, mai sus, peste tăcere
Scriu numele tău.
Pe dărâmatele-mi refugii,
Pe-al farurilor mele scrum,
Pe zidul dezolării mele
Scriu numele tău.
Şi pe absenţa fără tângă,
Pe muta goală-nsingurare,
Pe pasul morţii urcător
Scriu numele tău.
Pe sănătatea revenită,
Pe dispărutele primejdii,
Pe goala de-amintiri nădejde
Scriu numele tău.
Eu viaţa mi-o încep din nou
Doar c-un cuvânt, cu-a lui putere,
Căci m-am născut spre-a te cunoaşte
Şi-a-ţi scrie numele în toate.
Libertate.
''La multi ani de LIBERTATE ! ''
..........
11 Feb 2011, 21:35
Voiam sa scriu despre Iov, - uitasem de Iov,---dar mi-am reamintit si am descoperit ceva, cu ajutorul personajelor lui André Malraux [oamenii lui Malraux cauta mereu SENSUL VIETZII....cauta...cauta...cauta...uneori par sa-l gaseasca..uneori se inseala..]
Iov,om al Lui Dumnezeu, pe de o parte, si personajele lui André Malraux, pe de alta, apoi intrebarea ta-------''Cu Dumnezeu te lupti tu, ... ? Am vrut sa pun virgula dupa "tu" si sa adaug numele tau - dar pur si simplu n-am putut, am avut o tresarire, de parca rostindu-l - scriindu-l - as fi comis un ... sacrilegiu'' ......si un anume fragment dintr-un articol scris de M. Eliade in 1933 (chiar asa se numeste ''1933'', un articol pe care-l repet mereu poate ca l-ai citit deja ;-----''Si iata de ce ,in loc de a medita asupra conditiei umane ca sa intalnesti blestemata ei limitare--astazi ajungi la aceeasi intelegere ,observand pur si simplu viata sociala din jurul tau. In loc de a relua ,in spirit ,gestul lui Prometeu-- astazi ti-e suficient sa-ti pastrezi sensibilitatea si cinstea intacta ,pentru a suferi tot atat de mult ,tot atat de indelung.''
------------------
Articolul intreg este.........
.....''----------------------------
Cred ca timpurile pe care le traim acum ne silesc sa experimentam un alt sentiment al trgismului existentei decat sentimentele clasice.Inainte de tragicul cosmic ,de tragicul conditiei noastre cosmice--rezultat din ignoranta cu care suntem blestemati sa ramanem pana la moarte ,de limitarea puterilor si intelegerii noastre ,de lipsa oricarui criteriu absolut care ar putea justifica decisiv actele noastre --inainte de acest tragism ,spun,experimentam un sentiment tragic al vietii sociale.Traim atatea mizerie,experimentam cu totii atatea lasitati si abdicari (un om cu adevarat cinstit ,in sensul clasic al cuvantului,ar trebui in zilele noastre ori sa asasineze,ori sa se sinucida;refuzand prin acest gest de curaj sa ia parte la contemporaneitate);ne vedem siliti in fiecare zi sa asistam la atatea ticalosii,la atata suferinta nedreapta:intelegem in fiecare zi ca suntem neputinciosi sa alinam suferintele acestea ,ca orice am face suntem si ramanem neputinciosi __incat ajungem fiecare sa realizam conditia trgica a existentei noastre sociale .Si,dupa cum ,alta data ,rezistenta in fata destinului tragic al omului(faptura sortita ignorantei ,mortii,limitarii)implica resemnarea definitiva sau nadejdie infinita__astazi suntem siliti sa ne resemnam sau sa nadajduim chiar impotriva nadejdii:dar atitudinile acestea nu le luam fata de conditia eterna ,cosmica,a omului ,ci fata de conditia lui temporala,istorica; fata de intristatul ceas social care ne-a fost ursit sa-l traim..........
.... Exista astazi in lume o suferinta meschina ,cotidiana,inferioara;o suferinta biologica ,nu una umana si spirituala. Tragismul acesta de fiecare zi pe care il traim cu totii nici nu ne ajuta, cel putin, sa ne adancim sufletul nostru, sa-l conducem spre mantuire. Un Faust, un Sf.Augustin ,un Pascal, un Karamazoff--nu mai sunt contemporanii nostri in spirit. Noi suntem ursiti sa intelegem neputinta noastra umana,limlta vointei noastre,nedreptatea predestinata acestei Lumi --auzind cum altii au miliarde ,iar altii mor de foame ,asistand cum cele mai curajoase porniri sunt inecate in ticalosia sfarsiturilor, stiind cum totul se cumpara,totul se vinde. Este o asteptare trista pretutindeni in lume. O asteptare a intregii vieti colective nelinistita ,chinuita. CE MIRACOL VA SPARGE ZIDUL DE NOROI CARE NE SUFOCA? Incepi sa disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol....
Si iata de ce ,in loc de a medita asupra conditiei umane ca sa intalnesti blestemata ei limitare--astazi ajungi la aceeasi intelegere ,observand pur si simplu viata sociala din jurul tau. In loc de a relua ,in spirit ,gestul lui Prometeu-- astazi ti-e suficient sa-ti pastrezi sensibilitatea si cinstea intacta ,pentru a suferi tot atat de mult ,tot atat de indelung. Cazurile "clasice" ale tragismului--astazi se intalnesc pe toate drumurile. Dar nu marete, nu eroice, ci pur si simplu meschine, mizere , romanesti .Romanii care au izbutit sa se refuze o mie de ani sentimentului tragic al existentei--intalnesc astazi ,pentru intaia oara,un adversar eficace intelepciunii lor. Sa vedem......
.....
dThelema
11 Feb 2011, 21:52
Deci amestecam Iov, personaj de la Malraux, ''eu'' (Dan din Thelema)...Prometeu...si construim in minte o schitza, sau o nuvela....ce are ca tema; ''Cum sa dam sens vietzii noastre''?
Cum?...Cum dam sens vietzuiirii omului in prezent ?....Raspuns :
IL PROVOCAM LA LUPTA PE DUMNEZEU! ...fiindca asa, viatza cu toate chinurile ,si durerile ei capata un sens------Incercarile vietzii sunt lectziile predate de Creatorul nostru ! Lectziile Maestrului pentru a deveni ...pentru a transcede....pentru a invinge TIMPUL
Altfel ,''Cazurile "clasice" ale tragismului--[astazi se intalnesc pe toate drumurile. Dar nu marete, nu eroice, ci pur si simplu meschine, mizere , romanesti .]...altfel cazurile clasice ale ''tragismului'' devin INSUPORTABILE, daca ele sunt generate doar de pofta de ban,de avere, de proprietate,...de ''democratzie''
....
dThelema
11 Feb 2011, 23:16
Revin la Iov si la SFINTENIE...cred ca orice om incepe a se sfintzi ,din clipa in care înțelege senificația cuvâlui LIBERTATE
....
dThelema
11 Feb 2011, 23:26
Care este numele Lui Dumnezeu? http://www.youtube.com/watch?v=Z-8De9_wi0E
LIBERTATE ( Liberté : Paul Eluard)
Pe albul primelor caiete,
Pe-ntâia bancă de şcolar,
Pe arbori, pe zăpezi, pe prunduri
Scriu numele tău.
Pe orice pagină citită,
Pe toate filele curate,
Pe piatră, sânge şi pe zgură
Scriu numele tău.
Pe chipuri zugrăvite-n aur,
Pe armele de luptători
Şi pe a regilor coroană
Scriu numele tău.
Îl scriu pe jungle, pe deşerturi,
Pe cuiburi, floare de drobiţă,
Pe leagănul prunciei mele
Scriu numele tău.
Pe vraja nopţilor de taină,
Pe pâinea zilelor cea albă,
Pe-a primăverilor nuntire
Scriu numele tău.
Pe sfârtecatul meu azur,
Pe soare, iezer, mucegai,
Pe lac, pe luna veghetoare
Scriu numele tău.
Pe câmpuri şi pe orizont,
Pe zborul păsărilor toate,
Pe moara umbrelor tăcute
Scriu numele tău.
Pe adierea aurorei,
Pe valul mării, pe corăbii,
Pe culmea muntelui zănatec
Scriu numele tău.
Pe a nourilor spumă,
Pe greu geamăt de furtună,
Pe ploaia searbădă şi deasă
Scriu numele tău.
Pe jocuri, forme sclipitoare,
Pe-al clopotelor curcubeu,
Pe încarnatul adevăr
Scriu numele tău.
Pe cărărui neadormite,
Pe drumuri lungi la nesfârşit,
Pe pieţele clocotitoare
Scriu numele tău.
Pe lampa care se aprinde,
Pe lămpile care se sting,
Pe casele trăirii mele
Scriu numele tău.
Pe fructul despicat în două
Al vetrei şi-al oglinzii mele,
Pe scoica patului pustie
Scriu numele tău.
Pe câinele meu blând şi lacom,
Pe stângăcia labei sale
Şi pe urechile-i ciulite
Scriu numele tău.
Pe trambulina porţii mele,
Pe casnicele lucruri simple,
Pe focul binecuvântat
Scriu numele tău.
Pe ritmul trupurilor calde,
Pe fruntea bunilor prieteni,
Pe fiecare mână-ntinsă
Scriu numele tău.
Pe uimitoarele vitraje,
Pe buzele ce mă aşteaptă,
Şi sus, mai sus, peste tăcere
Scriu numele tău.
Pe dărâmatele-mi refugii,
Pe-al farurilor mele scrum,
Pe zidul dezolării mele
Scriu numele tău.
Şi pe absenţa fără tângă,
Pe muta goală-nsingurare,
Pe pasul morţii urcător
Scriu numele tău.
Pe sănătatea revenită,
Pe dispărutele primejdii,
Pe goala de-amintiri nădejde
Scriu numele tău.
Eu viaţa mi-o încep din nou
Doar c-un cuvânt, cu-a lui putere,
Căci m-am născut spre-a te cunoaşte
Şi-a-ţi scrie numele în toate.
Libertate.
''La multi ani de LIBERTATE ! ''
..........
Revolta BATALILOR
dThelema
6 Feb 2011, 09:37
Multe lucruri importante sun ascunse marelui public,,sau ''turmei'' cum ii spun eu .
Aaaaaaaaa!...daca a venit vorba de asta.
Vorbeam de un scenariu...Ei! acesta nu poate fi complet fara anume mentziuni, cum sunt........''Javert
...
....Libertatea este FOTONICA! ! !..............dar ce are asta de a face cu Mizerabilii lui V. Hugo?...dar cu JAVERT?
Internetul....necesar?....un rau necesar?
Supravegherea pe internet.
...
Elitele trebuie sa stapaneasca!
..
O poveste simbolica,o metafora ,o alegorie, o hiperbola...o figura de stil la alegere.
.
TURMA (oi ,batali si putini berbeci)----muncitorii productivi
PASTORII---- preotzi,profesori..etc , bugetari cu asemenea orientare
DULAII---- bugetari din politzie,armata,securitate....
DAUNATORII(capuse,sobolani,vir usi...etc.)------alte categorii de bugetari, ''lumea interlopa'',hotzii,camatarii,' 'pestii'' etc.
MACELARII (pradatorii)---clasa de mijloc, capitalistii bogatzi...
NOBILI MACELARI--- bancherii.
...
Exista de cateva sute de ani o ideea macabra--EUGENIA---si o teorie ; ''teoria conspiratziei''
Acum in 2010 mai sunt valabile aceste bazaconii?
Daca ''nobilii macelarii'' ar dori sa reduca populatzia de pe Terra de la 6.3 miliarede la 1 miliard,sa presupunem, cum ar proceda?
Ar ucide ''turma''? nu ...pai cine mai produce? Poate ca ar dezvolta tehnici de supraveghere si de persuasiune astfel incat ''turma ''sa produca fara a mai fi supravegheata,adic o SCAVIE IDEALA--unde scavul isi doreste sa fie sclav,sa iubeasca sclavie,si sa-si dedice toata existentza slujirii ''nobililor macelari''. Tehnologia de astazi este capabila sa satisfaca aceasta dorintza!
Atunci ''pastorii'',''dulaii'', ''daunatorii'' devin inutili----si recunoastem ca acestia s-au imultzit peste masura,concurand la bunastare cu ''macelarii''. Iar resursele naturale ale pamantului s-au diminuat drastic.
Cand teoria conspiratziei a aparut avea un sens, acum.....are altul.....CEI CE VOR FI EXTERMINATZI vor fi ''pastorii'' ,''dulaii'',''daunatorii'',si ''micii macelari''! ! ! . Deci NOUA ORDINE MONDIALA ar creea o societate formata doar din ''macelari'' si ''turma''.
....
Este intersant ca ''pastorii'' si ''dulaii'' nu-si dau seama ca ei vor fi cei sacrificatzi, si continua sa lucreze cu sarg la planurile ''macelarilor'.'
. Daca si-ar da seama vor lupta impotriva ''macelarilor''? ..Banuiesc ca,Da!. si mai cred ca-i vor invinge pe acestia. De fapt stiintza si tehnologia ei,''pastorii', au dezvoltat-o. ''Macelarii'' au inventat tehnicile de conducere, de dominare, de inspaimantare, de isterizare, de ...si cam atat.
Istoria a mai cunoscut astfel de conflicte,de ex. Mayasii, Incasii..etc.
Insa atunci erau sabii si arcuri,azi NANOTEHNOLOGIA-----RAZBOIUL PSIHOTRONIC-----RAZBOIUL ELECTROMAGNETIC----RAZBOIUL METEOROLOGIC...ETC lista este lunga.
Ce se va intampla cu ''turma''?
Azi ''macelarii'' isi arat muschii catre ''pastori'' si ''dulai'', lovind DEMONSTRATIV in ''turma'',iar ''dulaii'' fac la fel,poate chiar si mai agresiv. ''Turma'' suporta totul!,dar pana cand?..Pana va disparea....
O tehnica folosit de ''macelari'' este de ai face sa se lupte intre ei ''pastorii'' cu ''dulaii'...''dulaii'' cu ''daunatorii''...''daunatorii '' cu ''pastorii'' ....Sa formeze aliantze,,dar sa se distruga reciproc.
Ce se petrece daca acesti nenorocitzi combatantzi inteleg regula simpla a jocului?
.......cine este JAVERT? Cine sunt mizerabilii?
....Javert poate fi supraveghetorul comunicatziilor pe net!
Hei, Javert!,atunci cand vei face raportul catre superiorul tau sa te gandesti de mai multe ori la aceasta poveste,si ,te rog, sa-i intzelegi talcul. Mai avem putzin timp la dispozitzie ca sa mai salvam ceva.
..........
.........
Am fost intrebat; ''Dar tu cine crezi ca esti, ba? !''
-Eu nu sunt din ''turma'',
--Eu nu sunt ''dulau'',sau '' daunator'',
--Eu nu sunt nici macar ''pastor'',
-- SUNT ''MACELAR'' ! !,
--Un ''macelar'' nebun care nu-si face campanie electorala vorbindu-i turmei despre ''cutzitul'' bine ascutzi pe care-l are, ci despre cascaval, si pastramioara.; PASTRAMIOARA PE CARE-O POFTITI MIOARELOR, ESTE CARNEA SURATELOR VOASTRE ! ! !''
.........
dThelema
6 Feb 2011, 23:53
-- SUNT ''MACELAR'' ! !,
--Un ''macelar'' nebun care nu-si face campanie electorala vorbindu-i turmei despre ''cutzitul'' bine ascutzi pe care-l are, ci despre cascaval, si pastramioara.; PASTRAMIOARA PE CARE-O POFTITI MIOARELOR, ESTE CARNEA SURATELOR VOASTRE ! ! !''
Sunt asa pentru ca am in comun cu ''macelarii'' educatzia.Cunosc aproape toate secretele lor .....siiii....FIINDCA AM UN IMENS DISPRETZ PENTRU ''TURMA''.
Si sunt nebun pentru ca dispretzuiesc la fel de mult ''banul''
...........
E DEPARTE STANA (?) (!).....Titlul unei lucrari copusa de Ciru Partenie---personaj enigmatic din romanul '' Noaptea de Sanziene'' - Mircea Eliade . (intrebare sau afirmatzie ?)
Ceea ce se stie este ca ''turma'' nu e in ''stana'', ci undeva aiurea ,la discretzia pradatorilor. Sau....''turma'' e in ''stana pradatorilor'' !, care arata asa (simbolic fireste):
''...... Résumons¶
1. Un égrégore est une entité spirituelle, crée par le pouvoir de l’esprit des personnes réunies par une même volonté, avec intelligence et amour.
2. Le Mythe est la nourriture d’un égrégore. Par exemple Jésus, Bouddha, le Grand Monarque, Lucifer, etc. Sont vivants, chacun dans son propre égrégore, ou forme spirituelle, depuis leur vie terrestre matérielle ou depuis que l’esprit d’humains réunis ont décidé de les créer.
3. Les principes de magie opérationnelle permettent de créer un égrégore puissant et immortel ; en appliquant exactement ces principes, les religions établies ont réussi à perdurer ; la nourriture de ce type d’égrégore est la possession de l’esprit des fidèles.
4. Les égrégores au sein d’un même égrégore archétypal s’affrontent et font que la somme de leur puissance, au lieu de s’alimenter mutuellement, entraîne la diminution de la puissance globale (Gaétan Delaforge).
5. Un égrégore possède une dynamique et il aspire toujours à étendre sa puissance ; donc il doit être contrôlé sous peine qu’il tente d’asservir, en particulier s’il est puissant.
6. Si un égrégore a été crée, et que le fondateur existe encore ou que la clef reste connue, l’égrégore demeurera à sa place d’esclave ; en revanche, s’il est libre d’action, il tentera par tous les moyens de croître en devenant autonome et d’obtenir sa propre alimentation ; ainsi il influencera les pensées afin de créer les mouvements adéquats.
7. Un égrégore n’est pas forcément intelligent, il peut être d’une bêtise crasse.
8. Il dégénère lorsqu’il n’est plus en accord avec l’esprit du moment et/ou le monde qui le nourrit (phénomène de mode) .
9. Il peut y avoir dissonance lorsqu’on est rattaché à plusieurs égrégores.
10. Il nie toute forme de déité, parce qu’il est une création de l’homme (cf. Nietzsche).
11. Le seul fait que l’Univers soit né sans présence humaine, résolut le problème quant à savoir si le Créateur est un égrégore (bien sûr que non, si l’on m’a suivi jusqu’ici).
En conclusion, on peut déduire que chaque égrégore est une idée-force. La différence entre la pensée et l’égrégore réside dans la puissance de ce dernier et que sa puissance est étroitement liée au pouvoir qu’on lui prête (sphère d’influence) Ainsi, chaque individu qui compose un groupe quel qu’il soit, reçoit l’influence des égrégores du groupe qui sont les contreparties psychiques et astrales du groupe en tant qu’unité. Le danger réside, premièrement, dans les influences psychiques qui risquent de le perturber et deuxièmement, à une restriction de liberté individuelle interne. C’est pourquoi il faut savoir se libérer des égrégores qui ne sont pas essentiels. En effet, comme on l’a vu, un égrégore grandit en attirant l’appui des membres qui le composent qui, à leur tour, par certaines actions, comme la demande de protection, vont le vivifier et le maintenir au pourvoir. Et le danger consiste à l’inclinaison de l’homme à chercher protection au détriment de sa liberté. ''
6 Feb 2011, 09:37
Multe lucruri importante sun ascunse marelui public,,sau ''turmei'' cum ii spun eu .
Aaaaaaaaa!...daca a venit vorba de asta.
Vorbeam de un scenariu...Ei! acesta nu poate fi complet fara anume mentziuni, cum sunt........''Javert
...
....Libertatea este FOTONICA! ! !..............dar ce are asta de a face cu Mizerabilii lui V. Hugo?...dar cu JAVERT?
Internetul....necesar?....un rau necesar?
Supravegherea pe internet.
...
Elitele trebuie sa stapaneasca!
..
O poveste simbolica,o metafora ,o alegorie, o hiperbola...o figura de stil la alegere.
.
TURMA (oi ,batali si putini berbeci)----muncitorii productivi
PASTORII---- preotzi,profesori..etc , bugetari cu asemenea orientare
DULAII---- bugetari din politzie,armata,securitate....
DAUNATORII(capuse,sobolani,vir usi...etc.)------alte categorii de bugetari, ''lumea interlopa'',hotzii,camatarii,' 'pestii'' etc.
MACELARII (pradatorii)---clasa de mijloc, capitalistii bogatzi...
NOBILI MACELARI--- bancherii.
...
Exista de cateva sute de ani o ideea macabra--EUGENIA---si o teorie ; ''teoria conspiratziei''
Acum in 2010 mai sunt valabile aceste bazaconii?
Daca ''nobilii macelarii'' ar dori sa reduca populatzia de pe Terra de la 6.3 miliarede la 1 miliard,sa presupunem, cum ar proceda?
Ar ucide ''turma''? nu ...pai cine mai produce? Poate ca ar dezvolta tehnici de supraveghere si de persuasiune astfel incat ''turma ''sa produca fara a mai fi supravegheata,adic o SCAVIE IDEALA--unde scavul isi doreste sa fie sclav,sa iubeasca sclavie,si sa-si dedice toata existentza slujirii ''nobililor macelari''. Tehnologia de astazi este capabila sa satisfaca aceasta dorintza!
Atunci ''pastorii'',''dulaii'', ''daunatorii'' devin inutili----si recunoastem ca acestia s-au imultzit peste masura,concurand la bunastare cu ''macelarii''. Iar resursele naturale ale pamantului s-au diminuat drastic.
Cand teoria conspiratziei a aparut avea un sens, acum.....are altul.....CEI CE VOR FI EXTERMINATZI vor fi ''pastorii'' ,''dulaii'',''daunatorii'',si ''micii macelari''! ! ! . Deci NOUA ORDINE MONDIALA ar creea o societate formata doar din ''macelari'' si ''turma''.
....
Este intersant ca ''pastorii'' si ''dulaii'' nu-si dau seama ca ei vor fi cei sacrificatzi, si continua sa lucreze cu sarg la planurile ''macelarilor'.'
. Daca si-ar da seama vor lupta impotriva ''macelarilor''? ..Banuiesc ca,Da!. si mai cred ca-i vor invinge pe acestia. De fapt stiintza si tehnologia ei,''pastorii', au dezvoltat-o. ''Macelarii'' au inventat tehnicile de conducere, de dominare, de inspaimantare, de isterizare, de ...si cam atat.
Istoria a mai cunoscut astfel de conflicte,de ex. Mayasii, Incasii..etc.
Insa atunci erau sabii si arcuri,azi NANOTEHNOLOGIA-----RAZBOIUL PSIHOTRONIC-----RAZBOIUL ELECTROMAGNETIC----RAZBOIUL METEOROLOGIC...ETC lista este lunga.
Ce se va intampla cu ''turma''?
Azi ''macelarii'' isi arat muschii catre ''pastori'' si ''dulai'', lovind DEMONSTRATIV in ''turma'',iar ''dulaii'' fac la fel,poate chiar si mai agresiv. ''Turma'' suporta totul!,dar pana cand?..Pana va disparea....
O tehnica folosit de ''macelari'' este de ai face sa se lupte intre ei ''pastorii'' cu ''dulaii'...''dulaii'' cu ''daunatorii''...''daunatorii '' cu ''pastorii'' ....Sa formeze aliantze,,dar sa se distruga reciproc.
Ce se petrece daca acesti nenorocitzi combatantzi inteleg regula simpla a jocului?
.......cine este JAVERT? Cine sunt mizerabilii?
....Javert poate fi supraveghetorul comunicatziilor pe net!
Hei, Javert!,atunci cand vei face raportul catre superiorul tau sa te gandesti de mai multe ori la aceasta poveste,si ,te rog, sa-i intzelegi talcul. Mai avem putzin timp la dispozitzie ca sa mai salvam ceva.
..........
.........
Am fost intrebat; ''Dar tu cine crezi ca esti, ba? !''
-Eu nu sunt din ''turma'',
--Eu nu sunt ''dulau'',sau '' daunator'',
--Eu nu sunt nici macar ''pastor'',
-- SUNT ''MACELAR'' ! !,
--Un ''macelar'' nebun care nu-si face campanie electorala vorbindu-i turmei despre ''cutzitul'' bine ascutzi pe care-l are, ci despre cascaval, si pastramioara.; PASTRAMIOARA PE CARE-O POFTITI MIOARELOR, ESTE CARNEA SURATELOR VOASTRE ! ! !''
.........
dThelema
6 Feb 2011, 23:53
-- SUNT ''MACELAR'' ! !,
--Un ''macelar'' nebun care nu-si face campanie electorala vorbindu-i turmei despre ''cutzitul'' bine ascutzi pe care-l are, ci despre cascaval, si pastramioara.; PASTRAMIOARA PE CARE-O POFTITI MIOARELOR, ESTE CARNEA SURATELOR VOASTRE ! ! !''
Sunt asa pentru ca am in comun cu ''macelarii'' educatzia.Cunosc aproape toate secretele lor .....siiii....FIINDCA AM UN IMENS DISPRETZ PENTRU ''TURMA''.
Si sunt nebun pentru ca dispretzuiesc la fel de mult ''banul''
...........
E DEPARTE STANA (?) (!).....Titlul unei lucrari copusa de Ciru Partenie---personaj enigmatic din romanul '' Noaptea de Sanziene'' - Mircea Eliade . (intrebare sau afirmatzie ?)
Ceea ce se stie este ca ''turma'' nu e in ''stana'', ci undeva aiurea ,la discretzia pradatorilor. Sau....''turma'' e in ''stana pradatorilor'' !, care arata asa (simbolic fireste):
''...... Résumons¶
1. Un égrégore est une entité spirituelle, crée par le pouvoir de l’esprit des personnes réunies par une même volonté, avec intelligence et amour.
2. Le Mythe est la nourriture d’un égrégore. Par exemple Jésus, Bouddha, le Grand Monarque, Lucifer, etc. Sont vivants, chacun dans son propre égrégore, ou forme spirituelle, depuis leur vie terrestre matérielle ou depuis que l’esprit d’humains réunis ont décidé de les créer.
3. Les principes de magie opérationnelle permettent de créer un égrégore puissant et immortel ; en appliquant exactement ces principes, les religions établies ont réussi à perdurer ; la nourriture de ce type d’égrégore est la possession de l’esprit des fidèles.
4. Les égrégores au sein d’un même égrégore archétypal s’affrontent et font que la somme de leur puissance, au lieu de s’alimenter mutuellement, entraîne la diminution de la puissance globale (Gaétan Delaforge).
5. Un égrégore possède une dynamique et il aspire toujours à étendre sa puissance ; donc il doit être contrôlé sous peine qu’il tente d’asservir, en particulier s’il est puissant.
6. Si un égrégore a été crée, et que le fondateur existe encore ou que la clef reste connue, l’égrégore demeurera à sa place d’esclave ; en revanche, s’il est libre d’action, il tentera par tous les moyens de croître en devenant autonome et d’obtenir sa propre alimentation ; ainsi il influencera les pensées afin de créer les mouvements adéquats.
7. Un égrégore n’est pas forcément intelligent, il peut être d’une bêtise crasse.
8. Il dégénère lorsqu’il n’est plus en accord avec l’esprit du moment et/ou le monde qui le nourrit (phénomène de mode) .
9. Il peut y avoir dissonance lorsqu’on est rattaché à plusieurs égrégores.
10. Il nie toute forme de déité, parce qu’il est une création de l’homme (cf. Nietzsche).
11. Le seul fait que l’Univers soit né sans présence humaine, résolut le problème quant à savoir si le Créateur est un égrégore (bien sûr que non, si l’on m’a suivi jusqu’ici).
En conclusion, on peut déduire que chaque égrégore est une idée-force. La différence entre la pensée et l’égrégore réside dans la puissance de ce dernier et que sa puissance est étroitement liée au pouvoir qu’on lui prête (sphère d’influence) Ainsi, chaque individu qui compose un groupe quel qu’il soit, reçoit l’influence des égrégores du groupe qui sont les contreparties psychiques et astrales du groupe en tant qu’unité. Le danger réside, premièrement, dans les influences psychiques qui risquent de le perturber et deuxièmement, à une restriction de liberté individuelle interne. C’est pourquoi il faut savoir se libérer des égrégores qui ne sont pas essentiels. En effet, comme on l’a vu, un égrégore grandit en attirant l’appui des membres qui le composent qui, à leur tour, par certaines actions, comme la demande de protection, vont le vivifier et le maintenir au pourvoir. Et le danger consiste à l’inclinaison de l’homme à chercher protection au détriment de sa liberté. ''
Dreptul la IUBIRE
dThelema
5 Feb 2011, 01:06
Aici este MAREA PROBLEMA !
Noi ,oamenii, nu stim ce este IUBIREA.
Mesajul lui Iisus a fost ''ocultat''....mesajele altor eroi civilizatori au fost distruse..... In prezent ?..In prezent e pustiu, fiindca ''Daca dragoste nu e nimic nu e ''. spunea poetul....
Si revenim la povestea mea ''INTERZIS''....-interactiva speram a fi aceasta....insa ...poate nu mai avem timp sa invatzam....
............
dThelema
5 Feb 2011, 00:48
Ai dreptate !.La asta ma gandesc si eu de ani si ani.....Si totusi.....Cand un tanar refuza iubirea unei fete..sau un barbat iubirea unei femei....risca.
Cele mai mute femei pe care le-am cunoscut au fost si sunt razbunatoare.....Indiferent daca are o educatzie sumara sau academica..in amor toate femeile se comporta aproximativ la fel.
..........
dThelema
5 Feb 2011, 11:28
...In chestiunea razbunarii ------da ,nivelul educatzional este irelevant , insa in IUBIRE este capital !
..........
dThelema
5 Feb 2011, 12:11
Daca noi terrienii ne-am aminti ce este IUBIREA, ne-am ELIBERA (ne-am ''mantui'', in sensul crestin al cuvantului), si am redeveni OAMENI.......apoi ZEI (intr-o fireasca evolutzie spirituala).
Recunosc, imi place sa repet si sa tot repet unele vorbe ale lui M. Eliade. El spunea ; ''Diferentza dintre Oameni si Zei nu este CALITATIVA ci este ......CANTITATIVA.... Zeii au mai multa LIBERTATE (sau au Libertate) ! ! !
------------------
De cateva mii de ani este INTERZIS omului a fi liber, a sti a IUBI !
Oranduirile sociale si religioase au alte scopuri, in principal DREPTUL LA PROPRIETATE (teribila minciuna a prezentului--democratzia si dreptul la proprietate... doar atat.... nimic mai mult)
si te rog sa-ti amintesti povestea lui K. Godel, si pilda data ,de Iisus, tanarului bogat . povestea cu funia,sau firul de lana cu noduri ce trece prin gaura acului, sau cu camila ce are cocoase NATURALE si trece si ea prin spatziul stramt al ''portzii stelare''-------si terrianul bogat ce isi face cocoase ARTIFICIALE din aur si pietre pretzioase, si lazi cu acte de proprietate DREPTUL LA PROPRIETATE ESTE DREPTUL LA SCLAVAGISM !
Cum se rezolva aceasta problema ?
Sunt cateva metode....
--- 1 .LUPTA (miscarea revolutzionara)----insa .....in prezent e greu ...foarte greu...stiintza moderna a descoperit niste metode foarte eficiente pentru a domoli elanul revolutzionar al ''turmei'.
--- 2. RETRAGEREA DIN LUME desolidarizarea de esentzele caduce ale contemporanitatzii).
---3. DISPRETUL (tehnica dispretzului) fatza de ceea ce se numeste cultura sau arta( occidentala in principal)
--- 4. IUBIREA .
Din cele patru, Iubire este cea mai accesibila terrianului simplu!
.............................. ..........
In ultima vreme am mai prins un obicei, gandesc si repet mereu ;
'' SUNT PE CALE DE A IESI DIN ACEST VIS, ATUNCI CAND MA VOI TREZI ''LUMEA'' ACEASTA VA DISPARE !
Dincolo de metafora se ascunde un important simbol !
Primul terrian care se desteapta SCHIMBA INSTANTANEU PARADIGMA ! !----
DESCOPERIREA FRACTALILOR---A MATEMATICII FRACTALILOR DEMONSTREAZA ACEASTA.
...
Chestia asta cu...''DESTEPTAREA'' (sau ''credintza'' a invatzat-o, in India, de la un intzelept (yoghin...tantrist...), in jurul anilor '30 M. Eliade.. si o povesteste in ''Nopti la Serampore''
O sa caut pasajele principale si le voi trimite....
.........
dThelema
5 Feb 2011, 12:38
Citatul cu pricina este ;
''....----''Iluziile si aparentzele se supun la legile de care vorbesti numai pentru cel care---- ''CREDE''----- in acesta legi , continua Swami Shivananda. Dar se pare ca Suren Bose ,si poate nu numai el, NU CREDE in ''legile'' care conduc universul de iluzii si aparentze......''
..
si iata ce am scri cu infrigurare cu ani de zile in urma pe marginea paginii!. O sa-l scriu asa ''crud'',adica ''proaspat'' ,asa cum l-am gandit si intzeles atunci.;
---Din acest motiv este nevoie de un ritual pentru a stapani ''aparentzele''.Ritualul (religios) creeza LEGILE in care ''CRED'' cei ce participa la acest ritual. Asa sun create lumile ,civilizatziile ,istoria------ATUNCI CAND INVENTEZI LEGI NOI, ATUNCI INVENTEZI LUMI NOI!!!------Exista o infinitate de lumi paralele (pentru ca exista o infinitate de inventatori), insa doar anumite credintze te fac partas la una sau la alta din acest lumi paralele''
..
Ce este GRAVITATZIA?; ..este suma lumilor paralele ce se rotesc simultan fatza de un punct fix (''releativ fix''. Atunci CE ESTE ISTORIA???!!!!.....Ce simplu este...dar nu am cuvinte sa ma exprim''
..
VEHICOLUL prin care Boddhisattva transporta ''constiintza oamenilor''pe alt nivel temporal, poate chiar in Nirvana...vehicolul...acea ARCA a lui Noe... este....''
..
Deci se poate sa traim cu totzii in visul unei FIINTZE care ESTE!!!!! ''
..............
'' Intr-o seara, pe cind ne plimbam amindoi in susul fluviului, printre stincile care incep sa se pravaleasca din munti chiar la capatul de miazanoapte al Rishikeshului, i-am destainuit intimplarea la care fusesem, fara voia mea, partas. Il vizitasem, ca de obicei, indata dupa cina, in coliba lui, si porniseram apoi spre Lakshmanjula, agale, tinindu-ne cit puteam mai aproape de malul apei. Dupa ce mi-a asculat povestirea, si-a intors zimbind capul catre mine si m-a intrebat:
- Si ai gasit vreo explicatie intimplarrii acesteia neobisnuite ?!
I-am raspuns ca incercasem mai multe explicatii, dar nici una din ele nu ma multumea pe deplin. De un lucru eram sigur: ca toate cite ni s-au intimplat se datorau, fireste, faptului ca noi ne apropiasem prea mult, fara sa ne dam seama, de locul unde Suren Bose implinea, in noaptea aceea, un ritual secret.
- Nu inteleg cum am fi putut noi, contiinuai eu, din bungalovul lui Budge, unde ne aflam, sa-i turburam prin apropierea noastra ritualul cutremurator pe care-l incepuse. Poate ca zona sacra creata pentru un asemenea ritual - care angaja, fara indoiala, forte magice exceptionale, si care implica, probabil, un decor terifiant si obscen in acelasi timp - poate ca zona aceasta cuprindea o arie foarte vasta. In orice caz, fie ca am plecat cu masina cu adevarat si amt re c u t prin zona rituala, sau ne-am apropiat prea mult de ea; fie ca n-am plecat deloc, cum sustin soferul si toti ceilalti servitori ai bungalovului, fapt este ca am intervenit, intr-un chip sau altul, in bunul mers al meditatiei lui Bose. Si atunci, pentru a nu fi turburat, Bose ne-a zvirlit, prin puterile lui oculte, intr-un alt spatiu si in alt timp; ne-a proiectat, cu alte cuviate, in episodul care avusese loc cu vreo suta cincizeci de ani in urma, in apropierea Seramporului, si am devenit, aproximativ, martorii asasinarii tinerei sotii a lui Dasa ...
Il privii pe Swami Shivananda, si mi s-a parut ca surprind un foarte
discret zimbet pe buzele lui.
- Cred ca un asemenea lucru e posibil, staruii eu. Cred ca cineva inzestrat cu puternice virtuti oculte te poate scoate din prezent, iti poate anula conditia ta actuala si te poate proiecta oriunde in univers. Dar ceea ce ma nedumereste este un alt amanunt ...
Swami Shivananda isi intoarse rizind capul catre mine si-mi apuca mina.
- Oare numai acest "alt amanunt" te neddumireste in toata intimplarea pe
care mi-ai povestit-o ?!
- Ca sa fiu sincer, marturisii eu, suntt o suma de amanunte secundare pe care nu le pot intelege. Bunaoara, nu stiu exact daca noi am plecat aievea cu maisma sau am trait o iluzie chiar de la inceput, chiar inainte de a parasi bungalovul. Daca am plecat aievea, atunci nu-mi dau seama cind ne-a surprins vraja; probabil dupa citeva minute de la plecarea noastra, indata ce ne-am apropiat, sa zicem, de zona sacra a ritualului si meditatiei lui Bose. Dar atunci, ce s-a intimplat cu soferul ? A fost si el vrajit o bucata de vreme si apoi si-a revenit, a vazut ca noi nu mai suntem in masina si s-a intors la bungalov, pregatindu-se sa joace teatru si intelegindu-se cu ceilalti servitori sa spuna ca nici nu s-a miscat din fata verandei ?! Sau a fost vrajit si s-a intors din drum fara sa-si dea seama, si-a reluat locul in fata verandei si s-a desteptat din vraja fara sa-si aminteaca nimic din tot ce facuse ?!
Astea ar fi posibilitatile primei ipoteze - ca noi am plecat aievea din bungalovul lui Budge. Dar am mai incercat si o a doua ipoteza: ca n-am plecat deloc, ca am avut doar iluzia unui inceput de drum cu masina, si ca, de fapt, vraja ne-a cuprins chiar in timpul cind ne aflam in bungalov. Am rationat astfel: fie ca Suren Bose simtea apropierea noastra, si atunci, pentru a ne indeparta de locul terifiantului sau ceremonial, ne-a vrajit, fie ca prin simpla implinire a acestui ritual secret s-au dezlantuit forte care ne-au proiectat, fara intentia lui expresa, intr-un alt spatiu si timp, ramine deschisa posibilitatea ca noi toti am fi putut fi "fermecati" chiar inainte de a ne sui in masina. Dar atunci cum sa-mi explic neparticiparea celorlalti - a servitorilor - la vraja ? Cum sa-mi explic faptul ca eu am simtit ca se petrece ceva straniu mult timp dupa ce mi-am aprins tigara, in masina, si numai dupa ce m-am convins ca nu recunosc peisajul ?! Atunci, cum am plecat noi din bungalov ?!
Pentru ca nu mai incape nici o indoiala ca am plecat, am ratacit prin jungla, ne-am intors pe un drum prafuit, cu hainele murdare si sfisiate. Dovada cea mai buna au fost urmele pe care le-a descopent a doua zi soferul lui Budge. Dar si aceste urme ma incurca foarte mult; ele nu se afunda in padure, dupa cum era de asteptat, ci se pierd in cimp, iar noi nu ne amintim sa fi strabatut alt cimp decit cel din fata casei lui Nilamvara Dasa ...
Swami Shivananda ma asculta cu atentie, dar fata ii era luminata de
acelasi zimbet blind si iertator.
- Rationezi, in orice caz, ca un detecttiv, imi spuse el rizind din nou. - Si rationez astfel pentru ca am o teoorie speciala a miracolului, raspunsei eu, iar intimplarea de la Serampore n-a fost un miracol, ci jocul unor forte magice de esenta inferioara, demoniaca.
- Tantra nu cunoaste calificative moralle pentru fortele magice de care vorbesti, ma intrerupse el. Se aseamana, in aceasta privinta, cu fizica d-voastra, cu conceptiile europene asupra caracterului obiectiv al fortei.
Eram dornic sa aflu insa de la el dezlegarea intimplarii acesteia, si nu ma simteam de loc dispus sa-l ascult vorbind despre asemanarile sau deosebirile dintre tantra si stiinta europeana. Asa ca l-am intrerupt.
- Oricare ar fi adevarul in privinta pllecarii noastre din bungalov, nu acesta e lucnul care ma nedumireste cel mai mult. Ci amanuntul pe care eram gata sa ti-l marturisesc adineauri, si pe care am sa ti-l spun acum. Inteleg foarte bine ca am fost proiectati in afara din timpul si spatiul actual si am devenit martorii unei drame intimplate acum o suta cincizeci de ani chiar prin acele locuri.
Padurea pe care am vazut-o noi de la un moment dat era padurea de atunci, vasta, cu arbori mari si venerabili, care fara indoiala ca au fost taiati in decursul secolului trecut. Casa lui Nilamvara era, de asemenea, o casa din secolul XVIII, una din vilele pe care am aflat ca le avea el in apropierea Seramporului, si care a fost in urma rasa de pe fata pamintului. Oamenii pe care i-am zarit acolo, ducind pe nasalia de ramuri trupul tinerei Lila, erau, tot asa, imbracati ca in secolul XVIII, cu turbane si salvari, cum nu se mai poarta acum in Bengal. Toate acestea le inteleg foarte bine. Si n-as fi avut nici o nedumerire daca noi, cei trei, ne-am fi trezit ca asistam la asasinarea Lilei si la jalea casei lui Dasa. Dar noi am auzit numai tipetele tinerei fete, si desi am alergat in toate partile, n-am vazut pe nimeni; nici pe ea, nici pe cei care o rapisera. Si apoi, acolo unde nu mai inteleg nimic este intrarea noastra in casa lui Dasa. Ar fi fost firesc ca noi, cum spuneam sa asistam la jalea lui de acum o suta cincizeci de ani; atit, si nimic mai mult. Dar n-a avut loc o simpla repetare a evenimentelor intimplate acum o suta cincizeci de ani, ci au intervenit elemente noi, create de prezenta noastra in acea casa. Noi i-am vorbit lui Dasa, si el ne-a raspuns. I-a raspuns, chiar lui Bogdanof ca nu intelege englezeste. Lucrurile acestea nu se intimplasera, insa, acum o suta cincizeici de ani. Deci nu asistam pur si simplu la o scena de mult intimplata, ci interveneam in
aceasta scena, modificind-o prin prezenta noastra de care eroii luasera cunostinta,
si
prin
intrebarile
noastre,
la
care
ei
ne
raspundeau. E adevarat, cele doua personaje, batrinul servitor si Nilamvara, ni se pareau nefiresc de intepenite. Daca as fi aflat de la Chatterji ca amindoi murisera in aceaasi noapte cind a fost asasinata Lila, as fi inteles ca noi am avut in fata imaginea lor spectrala, asa cum aratau ei in clipa mortii. Dar Dasa a mai trait dupa moartea sotiei, si e de presupus ca si servitorul lui a mai trait citva timp. Deci imaginea cunoscuta de noi in noaptea aceea nu era cea pe care au avut-o cind au murit, multi ani in urma. Atunci, cum sa-mi explic intepeneala lor de spectre ?
Episodul la care am asistat noi, uciderea Lilei, nu presupunea rigiditatea lor cadaverica. Asadar, noi n-am retrait exact o intimplare de acum o suta cincizeci de ani, ci am fost proiectati ca martorii unui eveniment de acum o suta cincizeci de ani, eveniment pe care insa l-am modificat. Dar asta e intr-adevar dincolo de orice margine a intelegerii omenesti; caci daca mintea mea poate accepta ipoteza ca, datorita unor anumite forte necunoscute, sunt in stare sa anulez timpul si sa asist la un eveniment trecut, aceeasi minte refuza sa accepte ca e posibil sa modific structura si infatisarea unui asemenea eveniment trecut. Accept ipoteza ca as putea asista la batalia de la Waterloo, insa nu pot accepta ca as puea asista la batalia de la Waterloo vazind in acelasi timp cum Napoleon iese biruitor ...
Swami Shivananda incepu sa rida si-mi lua bratul.
- Tot rationamentul d-tale e foarte fruumos, insa e cu desavirsire gresit, imi spuse el. Dar nu vrei sa ne plimbam putin ? ma intreba brusc, indemnindu-ma. L-am urmat, departindu-ne de malul Gangelui si urcind incet poteca spre padure.
- Si e gresit, continua el, pentru ca aacorda oarecare realitate intimplarilor, fie aceste intimplari trecute, prezente sau viitoare. Dar nici o intimplare din lumea noastra nu e reala, dragul meu. Tot ce se petrece in cosmosul acesta e iluzoriu. Si moartea Lilei, si jalea sotului ei, si intilnirea dintre voi, oameni vii, si umbrele lor, toate acestea sunt iluzorii. Iar intr-o lume de aparente, in care nici un lucru si nici un eveniment nu e consistent, nu isi are realitatea lui proprie, oricine e stapin pe anumite forte, pe care voi le numiti oculte, poate face orice vrea. Evident, nici el nu creeaza nimic real, ci numai un joc de aparente. - Nu inteleg, marturisii eu confuz. Toaate lucrurile pe lumea aceasta sunt iluz
Toate lucrurile pe lumea aceasta sunt iluzorii, admit, dar chiar si iluziile acestea au anumite legi ale lor, care le acorda o aparenta de consistenta.
- Iluziile si aparentele se supun la leegile de care vorbesti numai pentru cel care crede in aceste legi, continua Swami Shivananda. Dar se pare ca Suren Bose, si poate nu numai el, nu credea in "legile" care conduc universul de iluzii si aparente ...
Vazind ca eu ramin cu privirile in pamint, inca neconvins de argumentele
lui, imi strinse mai puternic bratul si ma indemna.
- Haide, am sa-ti explic... in acea cliipa simtii brusc dogorindu-mi obrajii, si rasuflarea aproape mi se opri in piept. M-am clatinat, si fara indoiala as fi cazut jos, daca nu ma sustinea bratul ferm al lui Swami Shivananda.
Mi se parea ca ma trezesc in alta lume. Racoarea noptii himalayene disparuse ca prin farmec, lasind loc noptii calde, umede a tarilor de Sud. Nu-mi dadeam bine seama ce se petrece cu mine, si ridicai cu teama privirile din pamint.
Am palit vazind in jurul meu o padure imensa. Swami Shivananda ma silea sa merg, cu pasi repezi, fara sa-mi vorbeasca. Dar deodata am recunoscut imprejurimile, si am zarit jaraticul in vetrele parasite, si am vazut, nu prea departe in fata noastra, casa lui Nilamvara. Tot singele mi s-a scurs din obraji, si, cu toata rezistenta tovarasului meu, mi-am smuls bratul din strinsoare si am cazut la picioarele lui.
- Asta n-o mai pot indura, Swami ! am sstrigat. Trezeste-ma ! Lucrul asta
nu-l mai pot indura a doua oara ! ...
Nu mai stiu ce-a urmat. Cind m-am desteptat, a doua zi, inkutiarul meu, soarele se inaltase de mult, si apele verzi ale Gangelui mi s-au parut nespus de blinde, fara asemanare de limpezi si odihnitoare. ''
............
dThelema
6 Feb 2011, 09:54
Da..da voiam sa spun ca pentru a se realiza ELIBERAREA prin IUBIRE este nevoie de o anume ''cultura'' trebuie indeplinit un anume ''ritual''. Iar aceastea trebuiesc invatzate,...asimilate,apoi trecuta o proba initziatica.
Iubirea implica si trupul si sufletul, si intelectul ! Am in minte cateva exemple tantrice.... Carnea (materia) nu este ''rea'', cum am fost indoctrinatzi mii de ani. In fapt, Dumnezeu a facut ''materia'' inaintea Omului, si Creatorul face doar lucruri BUNE !
Cele mai NASTRUSNICE manifestari erotice sunt FOLOSITOARE daca respecta ritualul
Iar Sufletu si Spiritul pot a se manifesta CREATIV si fara manipulare (de tip mass-media), sau inventarea de arme de distrugere in masa------pur si simplu pot sa redevina atributele LIBERTATZII, adica .....atributele DIVINITATZII.
Din acest motiv il citam pe Anisie,gradinarul din ''Noapte de Sanzaiene''. El trai simplu, ingrijea arborii---IUBEA NATURA SI VIATZA INTR-UN FEL SIMPLU ,NATURAL.
...........
5 Feb 2011, 01:06
Aici este MAREA PROBLEMA !
Noi ,oamenii, nu stim ce este IUBIREA.
Mesajul lui Iisus a fost ''ocultat''....mesajele altor eroi civilizatori au fost distruse..... In prezent ?..In prezent e pustiu, fiindca ''Daca dragoste nu e nimic nu e ''. spunea poetul....
Si revenim la povestea mea ''INTERZIS''....-interactiva speram a fi aceasta....insa ...poate nu mai avem timp sa invatzam....
............
dThelema
5 Feb 2011, 00:48
Ai dreptate !.La asta ma gandesc si eu de ani si ani.....Si totusi.....Cand un tanar refuza iubirea unei fete..sau un barbat iubirea unei femei....risca.
Cele mai mute femei pe care le-am cunoscut au fost si sunt razbunatoare.....Indiferent daca are o educatzie sumara sau academica..in amor toate femeile se comporta aproximativ la fel.
..........
dThelema
5 Feb 2011, 11:28
...In chestiunea razbunarii ------da ,nivelul educatzional este irelevant , insa in IUBIRE este capital !
..........
dThelema
5 Feb 2011, 12:11
Daca noi terrienii ne-am aminti ce este IUBIREA, ne-am ELIBERA (ne-am ''mantui'', in sensul crestin al cuvantului), si am redeveni OAMENI.......apoi ZEI (intr-o fireasca evolutzie spirituala).
Recunosc, imi place sa repet si sa tot repet unele vorbe ale lui M. Eliade. El spunea ; ''Diferentza dintre Oameni si Zei nu este CALITATIVA ci este ......CANTITATIVA.... Zeii au mai multa LIBERTATE (sau au Libertate) ! ! !
------------------
De cateva mii de ani este INTERZIS omului a fi liber, a sti a IUBI !
Oranduirile sociale si religioase au alte scopuri, in principal DREPTUL LA PROPRIETATE (teribila minciuna a prezentului--democratzia si dreptul la proprietate... doar atat.... nimic mai mult)
si te rog sa-ti amintesti povestea lui K. Godel, si pilda data ,de Iisus, tanarului bogat . povestea cu funia,sau firul de lana cu noduri ce trece prin gaura acului, sau cu camila ce are cocoase NATURALE si trece si ea prin spatziul stramt al ''portzii stelare''-------si terrianul bogat ce isi face cocoase ARTIFICIALE din aur si pietre pretzioase, si lazi cu acte de proprietate DREPTUL LA PROPRIETATE ESTE DREPTUL LA SCLAVAGISM !
Cum se rezolva aceasta problema ?
Sunt cateva metode....
--- 1 .LUPTA (miscarea revolutzionara)----insa .....in prezent e greu ...foarte greu...stiintza moderna a descoperit niste metode foarte eficiente pentru a domoli elanul revolutzionar al ''turmei'.
--- 2. RETRAGEREA DIN LUME desolidarizarea de esentzele caduce ale contemporanitatzii).
---3. DISPRETUL (tehnica dispretzului) fatza de ceea ce se numeste cultura sau arta( occidentala in principal)
--- 4. IUBIREA .
Din cele patru, Iubire este cea mai accesibila terrianului simplu!
.............................. ..........
In ultima vreme am mai prins un obicei, gandesc si repet mereu ;
'' SUNT PE CALE DE A IESI DIN ACEST VIS, ATUNCI CAND MA VOI TREZI ''LUMEA'' ACEASTA VA DISPARE !
Dincolo de metafora se ascunde un important simbol !
Primul terrian care se desteapta SCHIMBA INSTANTANEU PARADIGMA ! !----
DESCOPERIREA FRACTALILOR---A MATEMATICII FRACTALILOR DEMONSTREAZA ACEASTA.
...
Chestia asta cu...''DESTEPTAREA'' (sau ''credintza'' a invatzat-o, in India, de la un intzelept (yoghin...tantrist...), in jurul anilor '30 M. Eliade.. si o povesteste in ''Nopti la Serampore''
O sa caut pasajele principale si le voi trimite....
.........
dThelema
5 Feb 2011, 12:38
Citatul cu pricina este ;
''....----''Iluziile si aparentzele se supun la legile de care vorbesti numai pentru cel care---- ''CREDE''----- in acesta legi , continua Swami Shivananda. Dar se pare ca Suren Bose ,si poate nu numai el, NU CREDE in ''legile'' care conduc universul de iluzii si aparentze......''
..
si iata ce am scri cu infrigurare cu ani de zile in urma pe marginea paginii!. O sa-l scriu asa ''crud'',adica ''proaspat'' ,asa cum l-am gandit si intzeles atunci.;
---Din acest motiv este nevoie de un ritual pentru a stapani ''aparentzele''.Ritualul (religios) creeza LEGILE in care ''CRED'' cei ce participa la acest ritual. Asa sun create lumile ,civilizatziile ,istoria------ATUNCI CAND INVENTEZI LEGI NOI, ATUNCI INVENTEZI LUMI NOI!!!------Exista o infinitate de lumi paralele (pentru ca exista o infinitate de inventatori), insa doar anumite credintze te fac partas la una sau la alta din acest lumi paralele''
..
Ce este GRAVITATZIA?; ..este suma lumilor paralele ce se rotesc simultan fatza de un punct fix (''releativ fix''. Atunci CE ESTE ISTORIA???!!!!.....Ce simplu este...dar nu am cuvinte sa ma exprim''
..
VEHICOLUL prin care Boddhisattva transporta ''constiintza oamenilor''pe alt nivel temporal, poate chiar in Nirvana...vehicolul...acea ARCA a lui Noe... este....''
..
Deci se poate sa traim cu totzii in visul unei FIINTZE care ESTE!!!!! ''
..............
'' Intr-o seara, pe cind ne plimbam amindoi in susul fluviului, printre stincile care incep sa se pravaleasca din munti chiar la capatul de miazanoapte al Rishikeshului, i-am destainuit intimplarea la care fusesem, fara voia mea, partas. Il vizitasem, ca de obicei, indata dupa cina, in coliba lui, si porniseram apoi spre Lakshmanjula, agale, tinindu-ne cit puteam mai aproape de malul apei. Dupa ce mi-a asculat povestirea, si-a intors zimbind capul catre mine si m-a intrebat:
- Si ai gasit vreo explicatie intimplarrii acesteia neobisnuite ?!
I-am raspuns ca incercasem mai multe explicatii, dar nici una din ele nu ma multumea pe deplin. De un lucru eram sigur: ca toate cite ni s-au intimplat se datorau, fireste, faptului ca noi ne apropiasem prea mult, fara sa ne dam seama, de locul unde Suren Bose implinea, in noaptea aceea, un ritual secret.
- Nu inteleg cum am fi putut noi, contiinuai eu, din bungalovul lui Budge, unde ne aflam, sa-i turburam prin apropierea noastra ritualul cutremurator pe care-l incepuse. Poate ca zona sacra creata pentru un asemenea ritual - care angaja, fara indoiala, forte magice exceptionale, si care implica, probabil, un decor terifiant si obscen in acelasi timp - poate ca zona aceasta cuprindea o arie foarte vasta. In orice caz, fie ca am plecat cu masina cu adevarat si amt re c u t prin zona rituala, sau ne-am apropiat prea mult de ea; fie ca n-am plecat deloc, cum sustin soferul si toti ceilalti servitori ai bungalovului, fapt este ca am intervenit, intr-un chip sau altul, in bunul mers al meditatiei lui Bose. Si atunci, pentru a nu fi turburat, Bose ne-a zvirlit, prin puterile lui oculte, intr-un alt spatiu si in alt timp; ne-a proiectat, cu alte cuviate, in episodul care avusese loc cu vreo suta cincizeci de ani in urma, in apropierea Seramporului, si am devenit, aproximativ, martorii asasinarii tinerei sotii a lui Dasa ...
Il privii pe Swami Shivananda, si mi s-a parut ca surprind un foarte
discret zimbet pe buzele lui.
- Cred ca un asemenea lucru e posibil, staruii eu. Cred ca cineva inzestrat cu puternice virtuti oculte te poate scoate din prezent, iti poate anula conditia ta actuala si te poate proiecta oriunde in univers. Dar ceea ce ma nedumereste este un alt amanunt ...
Swami Shivananda isi intoarse rizind capul catre mine si-mi apuca mina.
- Oare numai acest "alt amanunt" te neddumireste in toata intimplarea pe
care mi-ai povestit-o ?!
- Ca sa fiu sincer, marturisii eu, suntt o suma de amanunte secundare pe care nu le pot intelege. Bunaoara, nu stiu exact daca noi am plecat aievea cu maisma sau am trait o iluzie chiar de la inceput, chiar inainte de a parasi bungalovul. Daca am plecat aievea, atunci nu-mi dau seama cind ne-a surprins vraja; probabil dupa citeva minute de la plecarea noastra, indata ce ne-am apropiat, sa zicem, de zona sacra a ritualului si meditatiei lui Bose. Dar atunci, ce s-a intimplat cu soferul ? A fost si el vrajit o bucata de vreme si apoi si-a revenit, a vazut ca noi nu mai suntem in masina si s-a intors la bungalov, pregatindu-se sa joace teatru si intelegindu-se cu ceilalti servitori sa spuna ca nici nu s-a miscat din fata verandei ?! Sau a fost vrajit si s-a intors din drum fara sa-si dea seama, si-a reluat locul in fata verandei si s-a desteptat din vraja fara sa-si aminteaca nimic din tot ce facuse ?!
Astea ar fi posibilitatile primei ipoteze - ca noi am plecat aievea din bungalovul lui Budge. Dar am mai incercat si o a doua ipoteza: ca n-am plecat deloc, ca am avut doar iluzia unui inceput de drum cu masina, si ca, de fapt, vraja ne-a cuprins chiar in timpul cind ne aflam in bungalov. Am rationat astfel: fie ca Suren Bose simtea apropierea noastra, si atunci, pentru a ne indeparta de locul terifiantului sau ceremonial, ne-a vrajit, fie ca prin simpla implinire a acestui ritual secret s-au dezlantuit forte care ne-au proiectat, fara intentia lui expresa, intr-un alt spatiu si timp, ramine deschisa posibilitatea ca noi toti am fi putut fi "fermecati" chiar inainte de a ne sui in masina. Dar atunci cum sa-mi explic neparticiparea celorlalti - a servitorilor - la vraja ? Cum sa-mi explic faptul ca eu am simtit ca se petrece ceva straniu mult timp dupa ce mi-am aprins tigara, in masina, si numai dupa ce m-am convins ca nu recunosc peisajul ?! Atunci, cum am plecat noi din bungalov ?!
Pentru ca nu mai incape nici o indoiala ca am plecat, am ratacit prin jungla, ne-am intors pe un drum prafuit, cu hainele murdare si sfisiate. Dovada cea mai buna au fost urmele pe care le-a descopent a doua zi soferul lui Budge. Dar si aceste urme ma incurca foarte mult; ele nu se afunda in padure, dupa cum era de asteptat, ci se pierd in cimp, iar noi nu ne amintim sa fi strabatut alt cimp decit cel din fata casei lui Nilamvara Dasa ...
Swami Shivananda ma asculta cu atentie, dar fata ii era luminata de
acelasi zimbet blind si iertator.
- Rationezi, in orice caz, ca un detecttiv, imi spuse el rizind din nou. - Si rationez astfel pentru ca am o teoorie speciala a miracolului, raspunsei eu, iar intimplarea de la Serampore n-a fost un miracol, ci jocul unor forte magice de esenta inferioara, demoniaca.
- Tantra nu cunoaste calificative moralle pentru fortele magice de care vorbesti, ma intrerupse el. Se aseamana, in aceasta privinta, cu fizica d-voastra, cu conceptiile europene asupra caracterului obiectiv al fortei.
Eram dornic sa aflu insa de la el dezlegarea intimplarii acesteia, si nu ma simteam de loc dispus sa-l ascult vorbind despre asemanarile sau deosebirile dintre tantra si stiinta europeana. Asa ca l-am intrerupt.
- Oricare ar fi adevarul in privinta pllecarii noastre din bungalov, nu acesta e lucnul care ma nedumireste cel mai mult. Ci amanuntul pe care eram gata sa ti-l marturisesc adineauri, si pe care am sa ti-l spun acum. Inteleg foarte bine ca am fost proiectati in afara din timpul si spatiul actual si am devenit martorii unei drame intimplate acum o suta cincizeci de ani chiar prin acele locuri.
Padurea pe care am vazut-o noi de la un moment dat era padurea de atunci, vasta, cu arbori mari si venerabili, care fara indoiala ca au fost taiati in decursul secolului trecut. Casa lui Nilamvara era, de asemenea, o casa din secolul XVIII, una din vilele pe care am aflat ca le avea el in apropierea Seramporului, si care a fost in urma rasa de pe fata pamintului. Oamenii pe care i-am zarit acolo, ducind pe nasalia de ramuri trupul tinerei Lila, erau, tot asa, imbracati ca in secolul XVIII, cu turbane si salvari, cum nu se mai poarta acum in Bengal. Toate acestea le inteleg foarte bine. Si n-as fi avut nici o nedumerire daca noi, cei trei, ne-am fi trezit ca asistam la asasinarea Lilei si la jalea casei lui Dasa. Dar noi am auzit numai tipetele tinerei fete, si desi am alergat in toate partile, n-am vazut pe nimeni; nici pe ea, nici pe cei care o rapisera. Si apoi, acolo unde nu mai inteleg nimic este intrarea noastra in casa lui Dasa. Ar fi fost firesc ca noi, cum spuneam sa asistam la jalea lui de acum o suta cincizeci de ani; atit, si nimic mai mult. Dar n-a avut loc o simpla repetare a evenimentelor intimplate acum o suta cincizeci de ani, ci au intervenit elemente noi, create de prezenta noastra in acea casa. Noi i-am vorbit lui Dasa, si el ne-a raspuns. I-a raspuns, chiar lui Bogdanof ca nu intelege englezeste. Lucrurile acestea nu se intimplasera, insa, acum o suta cincizeici de ani. Deci nu asistam pur si simplu la o scena de mult intimplata, ci interveneam in
aceasta scena, modificind-o prin prezenta noastra de care eroii luasera cunostinta,
si
prin
intrebarile
noastre,
la
care
ei
ne
raspundeau. E adevarat, cele doua personaje, batrinul servitor si Nilamvara, ni se pareau nefiresc de intepenite. Daca as fi aflat de la Chatterji ca amindoi murisera in aceaasi noapte cind a fost asasinata Lila, as fi inteles ca noi am avut in fata imaginea lor spectrala, asa cum aratau ei in clipa mortii. Dar Dasa a mai trait dupa moartea sotiei, si e de presupus ca si servitorul lui a mai trait citva timp. Deci imaginea cunoscuta de noi in noaptea aceea nu era cea pe care au avut-o cind au murit, multi ani in urma. Atunci, cum sa-mi explic intepeneala lor de spectre ?
Episodul la care am asistat noi, uciderea Lilei, nu presupunea rigiditatea lor cadaverica. Asadar, noi n-am retrait exact o intimplare de acum o suta cincizeci de ani, ci am fost proiectati ca martorii unui eveniment de acum o suta cincizeci de ani, eveniment pe care insa l-am modificat. Dar asta e intr-adevar dincolo de orice margine a intelegerii omenesti; caci daca mintea mea poate accepta ipoteza ca, datorita unor anumite forte necunoscute, sunt in stare sa anulez timpul si sa asist la un eveniment trecut, aceeasi minte refuza sa accepte ca e posibil sa modific structura si infatisarea unui asemenea eveniment trecut. Accept ipoteza ca as putea asista la batalia de la Waterloo, insa nu pot accepta ca as puea asista la batalia de la Waterloo vazind in acelasi timp cum Napoleon iese biruitor ...
Swami Shivananda incepu sa rida si-mi lua bratul.
- Tot rationamentul d-tale e foarte fruumos, insa e cu desavirsire gresit, imi spuse el. Dar nu vrei sa ne plimbam putin ? ma intreba brusc, indemnindu-ma. L-am urmat, departindu-ne de malul Gangelui si urcind incet poteca spre padure.
- Si e gresit, continua el, pentru ca aacorda oarecare realitate intimplarilor, fie aceste intimplari trecute, prezente sau viitoare. Dar nici o intimplare din lumea noastra nu e reala, dragul meu. Tot ce se petrece in cosmosul acesta e iluzoriu. Si moartea Lilei, si jalea sotului ei, si intilnirea dintre voi, oameni vii, si umbrele lor, toate acestea sunt iluzorii. Iar intr-o lume de aparente, in care nici un lucru si nici un eveniment nu e consistent, nu isi are realitatea lui proprie, oricine e stapin pe anumite forte, pe care voi le numiti oculte, poate face orice vrea. Evident, nici el nu creeaza nimic real, ci numai un joc de aparente. - Nu inteleg, marturisii eu confuz. Toaate lucrurile pe lumea aceasta sunt iluz
Toate lucrurile pe lumea aceasta sunt iluzorii, admit, dar chiar si iluziile acestea au anumite legi ale lor, care le acorda o aparenta de consistenta.
- Iluziile si aparentele se supun la leegile de care vorbesti numai pentru cel care crede in aceste legi, continua Swami Shivananda. Dar se pare ca Suren Bose, si poate nu numai el, nu credea in "legile" care conduc universul de iluzii si aparente ...
Vazind ca eu ramin cu privirile in pamint, inca neconvins de argumentele
lui, imi strinse mai puternic bratul si ma indemna.
- Haide, am sa-ti explic... in acea cliipa simtii brusc dogorindu-mi obrajii, si rasuflarea aproape mi se opri in piept. M-am clatinat, si fara indoiala as fi cazut jos, daca nu ma sustinea bratul ferm al lui Swami Shivananda.
Mi se parea ca ma trezesc in alta lume. Racoarea noptii himalayene disparuse ca prin farmec, lasind loc noptii calde, umede a tarilor de Sud. Nu-mi dadeam bine seama ce se petrece cu mine, si ridicai cu teama privirile din pamint.
Am palit vazind in jurul meu o padure imensa. Swami Shivananda ma silea sa merg, cu pasi repezi, fara sa-mi vorbeasca. Dar deodata am recunoscut imprejurimile, si am zarit jaraticul in vetrele parasite, si am vazut, nu prea departe in fata noastra, casa lui Nilamvara. Tot singele mi s-a scurs din obraji, si, cu toata rezistenta tovarasului meu, mi-am smuls bratul din strinsoare si am cazut la picioarele lui.
- Asta n-o mai pot indura, Swami ! am sstrigat. Trezeste-ma ! Lucrul asta
nu-l mai pot indura a doua oara ! ...
Nu mai stiu ce-a urmat. Cind m-am desteptat, a doua zi, inkutiarul meu, soarele se inaltase de mult, si apele verzi ale Gangelui mi s-au parut nespus de blinde, fara asemanare de limpezi si odihnitoare. ''
............
dThelema
6 Feb 2011, 09:54
Da..da voiam sa spun ca pentru a se realiza ELIBERAREA prin IUBIRE este nevoie de o anume ''cultura'' trebuie indeplinit un anume ''ritual''. Iar aceastea trebuiesc invatzate,...asimilate,apoi trecuta o proba initziatica.
Iubirea implica si trupul si sufletul, si intelectul ! Am in minte cateva exemple tantrice.... Carnea (materia) nu este ''rea'', cum am fost indoctrinatzi mii de ani. In fapt, Dumnezeu a facut ''materia'' inaintea Omului, si Creatorul face doar lucruri BUNE !
Cele mai NASTRUSNICE manifestari erotice sunt FOLOSITOARE daca respecta ritualul
Iar Sufletu si Spiritul pot a se manifesta CREATIV si fara manipulare (de tip mass-media), sau inventarea de arme de distrugere in masa------pur si simplu pot sa redevina atributele LIBERTATZII, adica .....atributele DIVINITATZII.
Din acest motiv il citam pe Anisie,gradinarul din ''Noapte de Sanzaiene''. El trai simplu, ingrijea arborii---IUBEA NATURA SI VIATZA INTR-UN FEL SIMPLU ,NATURAL.
...........
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
,iar amplitudinea tinde la 0. ATUNCI N-AR MAI FI CONTRADICTZII INTRE LEGILE ''ACTUALE'' SI LEGILE QUANTICE..... 
------------- Aici, in lumea noastra, dupa BIG-BANG , totul se misca,totul oscileaza, nu exista linii drepte,ci doar corzi oscilante----nu ezista plane imodile, ci valuri de energie---nu exista sfere perfecte ,ci ''SFEROIZI'' IN VIBRATZIE, (ca niste clopote 
CONTINUARE...... 
