marți, 16 septembrie 2014

A fi sau a nu fi transcendent

Arsenie ,Daniil......nume  de  calugari....
Inspirat  de  revista  Kami-Kaze[ http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/mai-presus-de-declaratiile-de-avere-sa-se-depuna-declaratii-de-fire/ ] am  vazut si  altceva ,dincolo  de  cuvinte.


Să ai mașină personală în anii ’30, cînd în 95% din cazuri transportul se făcea cu căruța, era semn că ești mare baștan, de asemenea. Un astfel de fericit posesor a fost Anghel Papacioc, care nu numai că avea mașină, dar avea și doi șoferi mereu cu el, asta în caz că unuia i se făcea rău sau obosea. Anghel Papacioc era destul de bogat în vremea lui, cam cît e Becali în vremea noastră. Iar banii îi făcuse tot cu Armata, dar într-un mod mai cinstit. Pentru că Anghel Papacioc, chimist de geniu, știa pe atunci să facă, în exclusivitate, focoase pentru bombele produse de România. Deci nu se pricepea deloc la tunuri, ca Becali. În plus, a fost la un moment dat și primar al localității Zărnești. Primar, automobil cu doi șoferi, bani berechet, ce mai, era în acele vremuri de vreo două ori mai tare decît este acum Mazăre, care se dă mare cu automobilele lui de epocă. Într-o noapte cu lună plină, întorcîndu-se cu mașina de la Sinaia, are o revelație și-i spune șoferului care se odihnea cu el pe banchetă: „Dacă pe lumea asta este atît de frumos, cît de frumos o fi pe lumea ailaltă!“. Și în gînd și-a promis să se călugărească. Om de cuvînt, a vîndut tot ce avea și s-a călugărit, primind numele de Arsenie......

Să ai avion personal în zilele noastre, să-l pilotezi singur, înspre ce insule exotice vrei, e semn că ești mare baștan. Imaginați-vă însă cît de șmecher erai dacă aveai avion personal în anii ’30, cînd în 90% dintre localitățile din România nu era nici măcar electricitate trasă. Erai zeu! Un fericit posesor de aeroplan a fost Alexandru Teodorescu, care, pe lîngă scula zburătoare, mai deținea și cîteva case pe Calea Victoriei, care i-ar asigura și acum un loc onorabil într-un Top 300, alături de alți posesori de avioane și clădiri, precum Ion Țiriac. Era un fel de mogulaș al vremurilor lui, un fel de Dinu Patriciu, deținînd cîteva reviste, unele literare, în care, ca și Patriciu, mai și scria din cînd în cînd, semnînd cu pseudonimul Sandu Tudor. Evident, era un personaj monden și nu putea rata admirația femeilor, ceea ce s-a transpus oficial în trei căsătorii (încă una și-l egala pe Călin Popescu Tăriceanu). Într-o zi, aflat la manșă, avionul personal i-a intrat în picaj iremediabil. Speriat, Alexandru Teodorescu și-a spus rugăciunea și și-a promis în gînd că se călugărește dacă scapă cu viață. Ca prin minune, a scăpat fără nici o zgîrietură din avionul transformat în morman de fiare. Om de cuvînt, a vîndut imediat tot și s-a călugărit.....''
.....
  Promisiunile  acestea catre Dumne_Zeu ......ceva  nu  e  in  regula  .....Retorica....Dumne_Zeu  e  sau  nu  e  transcedental  ?
......
O  sa  mai  adaug  un  personaj  la  aceasta  lista,tot  aviator,tot  scriitor,insa  mai  putin  norocos....
Antoine de Saint-Exupéry





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu