miercuri, 23 ianuarie 2013

INSETAT

Oda  in metru  antic,
.
"Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tanar, infasurat in manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.....
.
 
 OMatul proaspat  cernut incendia  noaptea.Era  liniste.....Si......Si-am  simtit  ca  pasesc   pe  Aripi  de  Ingeri.
Ingerii  acopereau fata  pamantului ca  s-o  protejeze  pe  Demeter, si  pe  Dioysos...si  ...Persepfone....si  .....si  pe  toti  Zeii  Olimpului.
Daca-si fi    poet  as  scrie  in  metru  antic drama.As  plasmui  in  mintea  mea  EROUL  ce-i  va  Elibera  pe  Zei  din ....Infern----un  alt  fel  de  Infern---
 Am  voit  atunci  sa  ma  intind,sa  ma  acopar  cu  OMat,sa  uit  de  dureri  ,de   vremuri  ,si  istorii....sa-adorm  in  Aripile  Ingerilor.....pentru  totdeauna......
...
Asa  am  scris....si  ar  mai  trebui  a  fi  adaugate cateva  cuvinte despre nuvela  ''!9 trandafiri''  compusa  de  Mircea  Eliade,imaginata  ca  o reactualizare  a  mitului  antic  al  lui  Orfeu,si  al  Initierii in  Mistere,  asa  cum  erau  practicate  la  Eleusis.----o  reactualizare  in  limbaj  modern.
...

  SETEA  MORTULUI

 Utilizarea  apei  funerare se  explica  prin  acelasi  ansamblu  care  valideaza   functia  ei   cosmogonica  ,magica   si  terapeutica   ;  apele  ''potolesc  setea  mortului''  ,ele  il dizolva, il solidarizeaza  cu  semintele, ; apele  ''ucid  mortul'' anuland   definitiv  conditia  sa  umana  ,  pe  care  Infernul  i-o lasa  la  nivel  scazut  ,larvar ,pastrandu-i  astfel  intacta posibilitatea  de  suferinta.
In  diversele  conceptii  despre  moarte  ,  defunctul  nu  moare  definitiv  ,  ci   dobandeste  numai  un  mod   elementar     de  existenta  ;   este  o  regresiune   ,  nu  o  extinctie   finala .
In  asteptarea  revenirii  in  circuitul  cosmic (transmigrarea)  sau  a  eliberarii  definitive  ,  sufletul  mortului  SUFERA  si  aceasta  suferinta  este  exprimata  prin  SETE.........Pe  o tableta  orfica (Eleutherne) se afla  inscriptia  :  ''Ard   si  ma  prapadesc  de  sete''.
Cu  prilejul  ceremoniei  Hydropforia  ,  se  varasa  apa  pentru  morti  prin  crapaturi (chasmata) ,  iar  in  timpul  Anthesteriilor  , in  preajma  ploilor  de  primavara  ,  grecii  credeau  ca  mortilor  le  era  sete......Libatiunile  au  drept  scop ''potolirea  setei'' , adica  suprimarea  suferintelor ,regenerarea  mortului  printr-o  ''disolutie''  totala  in  apa. In  Egipt mortul  este  asimilat  uneori  lui  Osiris   si  ,  ca  atare  ,  poate  nadajdui  intr-o '' soarta  agricola'',  trupul  lui  germinand  asemeni  semintelor.
Heraclit  are  o  alta  parere ;  ''Pentru  suflete  moartea  inseamna  sa  devina  apa.''  De  aceea  ,''sufletul uscat e  cel  mai  intelept  si  este  cel  mai  bun''. Teama  ca  umezeala  ''dizolva''  sufletele  dezincarnate   ,  facandu-le  sa  germineze  ,si  proiectandu-le  din nou  in  circuitul  formelor  de viata  inferioara  ,  era  frecventa  in  soteriologia  greaca. Un  fragment  orfic  spune  ca ; ''pentru  suflete  apa  este  moarte...'',  iar  Porfir explica  tendinta  sufletelor  defuncte  catre  umiditate  prin  dorinta  lor  de  reintrupare.
  Speculatia  ulterioara  a  depreciat functia germinativa  a apelor  deoarece  situa  cea  mai  buna  soarta  POST  MORTEM  ,  nu  in  reintegrarea  in  circuitul  cosmic,  ci  dinpotriva ,in  evadarea  din  lumea  formelor  organice  catre  EMPIREU, catre  regiunile  celeste.  De  aici  importanta  capitala  acordata itinerarelor  Solare,  ''uscaciunii''........
.
   Totusi ''apa  fara  GUST''   nu  potoleste  setea.  Gustul  inseamna  informatie,  vibratie...viata . 
 In  prezent  apa  are  gust  de  dolar,de  petrol,de clor  si  flor,,,de toate  soiurile  de  medicamente.....de  materiale  plastice...etc..etc...Apa  nu  mai  are  gust  a....APA.
  Setea infernala  de  petrol  imi  arata  ca iadu'  a  cuprins  si  partea  de  suprafata  a  Terrei.....ca  ''fata''  infernului  s-a  schimbat,  ca  drama  antica are  o  noua  dimensiune a suferintei. Monodemonismul  a incarcerat  toti  Zeii,  intr-un  altfel  de  infern.............Imi  trebuie  ANAMNEZA  pentru  a  deveni  AMNEZIC  !   !  !

vineri, 11 ianuarie 2013

OMatul....Aripi de Ingeri.

Ninsoarea  se  oprise.  Cerul  se  limpezise.  Luna  se  reflecta  in  miliardele  de  cristale....  de gheata.
OMatul proaspat  cernut incendia  noaptea.Era  liniste.....Si......Si-am  simtit  ca  pasesc   pe  Aripi  de  Ingeri.
Ingerii  acopereau fata  pamantului ca  s-o  protejeze  pe  Demeter, si  pe  Dioysos...si  ...Persepfone....si  .....si  pe  toti  Zeii  Olimpului.
Daca-si fi    poet  as  scrie  in  metru  antic drama.As  plasmui  in  mintea  mea  EROUL  ce-i  va  Elibera  pe  Zei  din ....Infern----un  alt  fel  de  Infern---
 Am  voit  atunci  sa  ma  intind,sa  ma  acopar  cu  OMat,sa  uit  de  dureri  ,de   vremuri  ,si  istorii....sa-adorm  in  Aripile  Ingerilor.....pentru  totdeauna.

miercuri, 2 ianuarie 2013

Tragism 2013

Blestematul 2012  a  murit, incepe 2013......
.

duminică, 5 februarie 2012


Tragism 1933 de M.Eliade

Tragism 1933-2012
   De prin  2009  ,la  anceputul  anului,  in  Ianuarie  de  obicei,  copiez  articolul  lui  Mirecea  Eliade  si  pun  la  final  cateva intrebari  (retorice   din  pacate),despre unele  asemanari  din  perioada  interbelica  si  prezentul  pe  care  suntem  nevoiti  sa-l ''experimentam''.

     ''  .....''   Cred ca timpurile pe care le traim acum ne silesc sa experimentam un alt sentiment al trgismului existentei decat sentimentele clasice.Inainte de tragicul cosmic ,de tragicul conditiei noastre cosmice--rezultat din ignoranta cu care suntem blestemati sa ramanem pana la moarte ,de limitarea puterilor si intelegerii noastre ,de lipsa oricarui criteriu absolut care ar putea justifica decisiv actele noastre --inainte de acest tragism ,spun,experimentam un sentiment tragic al vietii sociale.Traim atatea mizerie,experimentam cu totii atatea lasitati si abdicari (un om cu adevarat cinstit ,in sensul clasic al cuvantului,ar trebui in zilele noastre ori sa asasineze,ori sa se sinucida;refuzand prin acest gest de curaj sa ia parte la contemporaneitate);ne vedem siliti in fiecare zi sa asistam la atatea ticalosii,la atata suferinta nedreapta:intelegem in fiecare zi ca suntem neputinciosi sa alinam suferintele acestea ,ca orice am face suntem si ramanem neputinciosi __incat ajungem fiecare sa realizam conditia trgica a existentei noastre sociale .Si,dupa cum ,alta data ,rezistenta in fata destinului tragic al omului (faptura sortita ignorantei ,mortii,limitarii) implica resemnarea definitiva sau nadejdie infinita__astazi suntem siliti sa ne resemnam sau sa nadajduim chiar impotriva nadejdii:dar atitudinile acestea nu le luam fata de conditia eterna ,cosmica,a omului ,ci fata de conditia lui temporala,istorica; fata de intristatul ceas social care ne-a fost ursit sa-l traim.
Exista astazi in lume o suferinta meschina ,cotidiana,inferioara;o suferinta biologica ,nu una umana si spirituala. Tragismul acesta de fiecare zi pe care il traim cu totii nici nu ne ajuta, cel putin, sa ne adancim sufletul nostru, sa-l conducem spre mantuire. Un Faust, un Sf.Augustin ,un Pascal, un Karamazoff--nu mai sunt contemporanii nostri in spirit. Noi suntem ursiti sa intelegem neputinta noastra umana,limlta vointei noastre,nedreptatea predestinata acestei Lumi --auzind cum altii au miliarde ,iar altii mor de foame ,asistand cum cele mai curajoase porniri sunt inecate in ticalosia sfarsiturilor, stiind cum totul se cumpara,totul se vinde. Este o asteptare trista pretutindeni in lume. O asteptare a intregii vieti colective nelinistita ,chinuita. CE MIRACOL VA SPARGE ZIDUL DE NOROI CARE NE SUFOCA? Incepi sa disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol.... Si iata de ce ,in loc de a medita asupra conditiei umane ca sa intalnesti blestemata ei limitare--astazi ajungi la aceeasi intelegere ,observand pur si simplu viata sociala din jurul tau. In loc de a relua ,in spirit ,gestul lui Prometeu-- astazi ti-e suficient sa-ti pastrezi sensibilitatea si cinstea intacta ,pentru a suferi tot atat de mult ,tot atat de indelung. Cazurile "clasice" ale tragismului--astazi se intalnesc pe toate drumurile. Dar nu marete, nu eroice, ci pur si simplu meschine, mizere , romanesti .Romanii care au izbutit sa se refuze o mie de ani sentimentului tragic al existentei--intalnesc astazi ,pentru intaia oara,un adversar eficace intelepciunii lor. Sa vedem......''
-------------
  Inrebare ;  Ce  sunt  NICADORII  ?
http://www.ioncoja.ro/2007/06/nicadorii/    
.
Mai am  o  singura  mare  dilema ; Sunt  doar  doua  moduri  de a refuza  a participa  la  chinurile  contemporaneitatii,  sau  mai  este  si  o  alta varianta ?