Tragism 1933 de M.Eliade

Tragism 1933-2012
   De prin  2009  ,la  anceputul  anului,  in  Ianuarie  de  obicei,  copiez  articolul  lui  Mirecea  Eliade  si  pun  la  final  cateva intrebari  (retorice   din  pacate),despre unele  asemanari  din  perioada  interbelica  si  prezentul  pe  care  suntem  nevoiti  sa-l ''experimentam''.

     ''  .....''   Cred ca timpurile pe care le traim acum ne silesc sa experimentam un alt sentiment al trgismului existentei decat sentimentele clasice.Inainte de tragicul cosmic ,de tragicul conditiei noastre cosmice--rezultat din ignoranta cu care suntem blestemati sa ramanem pana la moarte ,de limitarea puterilor si intelegerii noastre ,de lipsa oricarui criteriu absolut care ar putea justifica decisiv actele noastre --inainte de acest tragism ,spun,experimentam un sentiment tragic al vietii sociale.Traim atatea mizerie,experimentam cu totii atatea lasitati si abdicari (un om cu adevarat cinstit ,in sensul clasic al cuvantului,ar trebui in zilele noastre ori sa asasineze,ori sa se sinucida;refuzand prin acest gest de curaj sa ia parte la contemporaneitate);ne vedem siliti in fiecare zi sa asistam la atatea ticalosii,la atata suferinta nedreapta:intelegem in fiecare zi ca suntem neputinciosi sa alinam suferintele acestea ,ca orice am face suntem si ramanem neputinciosi __incat ajungem fiecare sa realizam conditia trgica a existentei noastre sociale .Si,dupa cum ,alta data ,rezistenta in fata destinului tragic al omului (faptura sortita ignorantei ,mortii,limitarii) implica resemnarea definitiva sau nadejdie infinita__astazi suntem siliti sa ne resemnam sau sa nadajduim chiar impotriva nadejdii:dar atitudinile acestea nu le luam fata de conditia eterna ,cosmica,a omului ,ci fata de conditia lui temporala,istorica; fata de intristatul ceas social care ne-a fost ursit sa-l traim.
Exista astazi in lume o suferinta meschina ,cotidiana,inferioara;o suferinta biologica ,nu una umana si spirituala. Tragismul acesta de fiecare zi pe care il traim cu totii nici nu ne ajuta, cel putin, sa ne adancim sufletul nostru, sa-l conducem spre mantuire. Un Faust, un Sf.Augustin ,un Pascal, un Karamazoff--nu mai sunt contemporanii nostri in spirit. Noi suntem ursiti sa intelegem neputinta noastra umana,limlta vointei noastre,nedreptatea predestinata acestei Lumi --auzind cum altii au miliarde ,iar altii mor de foame ,asistand cum cele mai curajoase porniri sunt inecate in ticalosia sfarsiturilor, stiind cum totul se cumpara,totul se vinde. Este o asteptare trista pretutindeni in lume. O asteptare a intregii vieti colective nelinistita ,chinuita. CE MIRACOL VA SPARGE ZIDUL DE NOROI CARE NE SUFOCA? Incepi sa disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol.... Si iata de ce ,in loc de a medita asupra conditiei umane ca sa intalnesti blestemata ei limitare--astazi ajungi la aceeasi intelegere ,observand pur si simplu viata sociala din jurul tau. In loc de a relua ,in spirit ,gestul lui Prometeu-- astazi ti-e suficient sa-ti pastrezi sensibilitatea si cinstea intacta ,pentru a suferi tot atat de mult ,tot atat de indelung. Cazurile "clasice" ale tragismului--astazi se intalnesc pe toate drumurile. Dar nu marete, nu eroice, ci pur si simplu meschine, mizere , romanesti .Romanii care au izbutit sa se refuze o mie de ani sentimentului tragic al existentei--intalnesc astazi ,pentru intaia oara,un adversar eficace intelepciunii lor. Sa vedem......''
-------------
  Inrebare ;  Ce  sunt  NICADORII  ?
http://www.ioncoja.ro/2007/06/nicadorii/