miercuri, 27 martie 2013

LIBERTATEA ABSOLUTA (19 Trandafiri, fragment)

video
De  ce  se teme Albini ?  De  magie  ?...Sau  ca  povestea  ''actorilor'',nu e  fantastica ,ci  TERIBIL   de  REALA.
Un  exemplu;
.
Hieronymus  a patentat  o masina care opereaza atat  in  lumea  reala (naturala) cat si in cea spirituala (mentala, supranaturala)
                Dr. Thomas Galen Hieronymus  se distinge prin aceea ca poseda singurul patent american al unei masini care opereaza prin intermediul mentalului. La prima vedere, ceea ce el a inventat a fost o masina care sa detecteze tipul si cantitatea oricarei substante materiale aflate sub observatie (studiate, cercetate), analizand pana atunci necunoscuta  forma de radiatie "eloptica" (de la cuvintele electrica si optica), care parea sa emane din toate materialele. Nimeni nu se gandise vreodata la o asemenea masina, iar  stiinta (principalul curent stiintific) a ramas perplexa in fata faptului ca instrumentul sau patentat functioneaza. Ingredientul sau secret era acela ca cel care experimenta devenea o parte a propriei sale masini, facand legatura (puntea) dintre lumea reala si cea psihica (mentala).
                Patentul cu numarul 2.482.773 a fost acordat in 1949, dupa trei ani de foarte atenta luare in considerare de catre Oficiul de Patente al Statelor Unite. Sunt criterii stricte care trebuie indeplinite (satisfacute) inainte ca un patent sa fie acordat. Un "patent de utilitate" pentru o masina trebuie sa fie ceva nou, neobisnuit si nu ceva evident. Aceste puncte sunt usor de satisfacut. In plus, inventia trebuie sa fie folositoare pentru cel putin un lucru verosimil (credibil) care nu a putut fi facut inainte. El nu trebuie sa explice Cum a functionat, ci doar sa demonstreze Ca a functionat, suficient cat sa aiba un merit incontestabil. In cazuri extraordinare, in care o inventie pare sa sfideze preceptele de baza ale stiintei, o dovada in plus este ceruta de catre Oficiul de Patente. Hieronymus si-a sustinut pretentiile  cu experimente in direct cu plante si a realizat modele functionale ale inventiei sale.
                Traditional, masinile cu functionare mentala cad sub incidenta domeniului Parapsihologic al Psihotronicelor. Radionica este un subdomeniu al Psihotronicii, in care masinile au componente

electronice care opereaza in aria undelor radio. Sunt doua tipuri principale de instrumente Radionice: Receptorii si Transmitatorii. Masina patentata a lui Hieronymus este un instrument Receptor, cunoscut si ca Detector. El amplifica si detecteaza prezenta razelor eloptice care apar la diferite frecvente vibrationale emanate in mod natural de catre elemente, cum ar fi semnalele (frecventele) de canal ale unui aparat de radio. Hieronymus a realizat, de asemeni, Transmitatori de radiatie Eloptica, supranumiti si Proiectoare de Raze Eloptice sau Radiatoare Eloptice. Ele au proiectat frecvente specifice de radiatie Eloptica in materiale si fiinte. Acesti transmitatori puteau fi facuti sa stocheze radiatia in alcool sau alte materiale. Va vom prezenta cateva dintre utilizarile instrumentelor sale Radionice mai tarziu, ceea ce va ilustra cat de misterioasa poate fi aceasta masina.
Masina simbolica antreneaza propria ta constiinta si propriile abilitati mentale
Ceea ce avem de la acest patent, este un model functional al unei masini care opereaza prin intermediul mentalului. Din testele efectuate de Hieronymus si alti cercetatori independenti, reiese ca masina va functiona pentru 80% din populatie. Procentul este chiar mai mare daca ai vointa si dorinta de a avea o reusita cu masina. Aceasta este o fenomenala rata de succes intr-un experiment psihic (mental). Dar povestea nu se incheie aici. S-a descoperit ca, fiecare dintre subsistemele masinii, poate fi incredibil de generic, inlocuit de reprezentari simbolice, ori eliminat in totalitate. Ceea ce aceasta ar putea insemna este ca masina este construita in asa fel incat sa contina mai putin parti componente in lumea materiala, ele fiind inlocuite de componente psihice ale experimentatorului, pe masura ce castiga experienta . Dar putini indivizi sunt imediat capabili sa o opereze cu experienta (eficienta). Asadar, instrumentul este o obiectiva unealta de invatare progresiva, care poate oferi un fundamental punct de pornire pentru studii psihice (mentale) in radiastezie (sensibilitate la vibratii), ocultism, clarviziune, vedere la distanta, comunicare inter-dimensionala, vindecare etc."
Sa examinam, in secventa, partile componente ale Receptorului Hieronymus . Porneste de la 1) Obiect si continua cu 2) Preluare (ridicare), 3) Acordor, 4) Refractor, 5)Amplificator si se incheie cu 6) Suport de alipire. Vom mentiona (arata) cum fiecare parte a subsistemului poate fi generalizata, facuta simbolic sau eliminata.
1)Obiect - s-a constatat, de catre Hieronymus si altii, ca, in plus fata de folosirea intregului obiect, cum ar fi un arbore sau o persoana, Detectia va functiona si cu o frunza, o picatura de sange sau un singur fir de par. In continuare, a fost descoperit faptul ca o fotografie a unei persoane va functiona, de asemeni. In orice caz, subiectul poate fi la

1000 de mile departare. Tot ceea ce a fost nevoie era o focalizare (concentrarea) mentala sau reprezentarea obiectului si o dorinta de a participa, din partea subiectului.
2) Ridicare (preluare) - Patentul explica faptul ca ridicarea poate fi atat de generica incat stiinta nu poate explica de ce si variatiunile vor functiona. Ridicarea poate consta in conexiuni directe, placi, electrozi, bobine spirale plate, bobine cilindrice, atingerea sau neatingerea obiectului. Din moment ce patentului i se cere sa dezvaluie in totalitate metodologia de constructie, pentru ca experimentatorii independenti sa poata reconstrui masina, aceste generalizari sunt semnificative. Aceasta inseamna ca Hieronymus a testat toate aceste metode, cu el insusi sau cu altii, si a ajuns la concluzia ca orice tip de preluare va functiona. Presupun ca fiecare simbol echivalent functional cu un "pick-up" va functiona si el."
Iata inca o portiune a traducerii :
"3) Acordor - Masina utilizeaza doua  scale, care doar (abia) intensifica si fac mai pronuntat efectul de aderare (alipire), prin ajustarea Refractorului. Procedura din patent stipuleaza faptul ca trebuie sa ajustezi  intai Refractorul, in linii mari (grosso-modo, rudimentar), pentru a obtine o reactie de aderare la placa de alipire. Apoi ajustezi butoanele acordorului, pentru o mai buna reactie de aderare, apoi reglezi din nou, cu precizie, refractorul, pentru a obtine raspunsul final exact (de mare acuratete). Fiecare buton are cate o scala arbitrara de la 0 la 100, cunoscute sub denumirea de "Rata 1" si "Rata 2". Condensatorii nu au avut nici macar nevoie de valori specifice, pentru ca nu a contat ! Altminteri i s-ar fi cerut sa releveze (sa arate) valorile in patent. Inca o data, un exemplu al faptului ca butoanele au fost simbolice. Ele nu sunt adaptate (acordate, reglate)  la o frecventa electronica deloc !"
4) Refractorul - Acest montaj (ansamblu) contine o prisma, care indoaie invizibilele raze Eloptice la diferite unghiuri, in functie de elementul care le-a produs, in mod natural. A fost facut mai generic in patent, de catre o forma (reprezentare concreta) separata , propusa pentru substituirea unei lentile convexe. Cu toate ca patentul specifica o lentila de sticla, Hieronymus a descoperit, mai tarziu, ca pana si un plastic subtire a blocat razele Eloptice. Singurele indicii (sugestii) cantitative de constructie din patent se refera la ansamblarea prismei. El sugereaza un grad de incidenta de 5.5 de la perpendicular, pentru a conferi o imprastiere adecvata de 10 la 40 de grade in afara prismei, masurate din fata. Trebuie sa fi fost importanta pentru ei, de a fost  mentionata in mod explicit. Masinile contruite ulterior, proiectate de Hieronymus pentru diagnostice medicale, experimente agricole si vedere la distanta, nu au necesitat nici macar aceasta ansamblare a prismei, ca sa functioneze. Acest montaj a fost eliminat."
Iata si urmatorul paragraf :
"5) Amplificatorul - Amplificatorul electronic este constituit din 3 tuburi electronice. Semnalul se poate intercala intre faze (etape) prin serpentine sau rezistente. El specifica, in patent, ca in anumite situatii (circumstante), nu este nici macar necesar ca el (semnalul) sa fie prezent, pentru ca masina sa opereze. John Campbell a descoperit ca masina poate lucra chiar si fara energie sau, in mod miraculos, cu ajutorul unei diagrame sau a unui amplificator desenat in tus (tush), pe hartie. Trebuia sa reincarci cu tus bateriile, ca sa mentii amplificatorul in functiune. Acesta este unul dintre cele mai solide cazuri pentru ipoteza in care intreaga masina ar fi, de fapt, o reprezentare simbolica a unui proces care apare (ia nastere) in mintea experimentatorului, subiect si lume."
..si ultimul element al masinii tale :
"6) Placa de aderenta - a fost definita, in patent, ca fiind o placa sau o bobina spirala plata din sarma. Ea putea fi direct conectata la amplificator, sau chiar in imediata vecinatate, daca se utilizau bobine. Experimentatorii care au urmat au descoperit ca ei puteau sa simta raspunsul placii aderente cu ajutorul pendulului, a unei maini trecute peste placa (planand deasupra placii) etc. Adeptii au descoperit faptul ca masina nu era necesara deloc pentru ca ei sa obtina aceleasi rezultate." un alt adept al lui Abrams, doctorul
George W. Wiggelsworth din Chicago, încerca să
îmbunătăţească prin mijloace originale „cutia"
maestrului, solicitând pentru asta ajutorul fratelui
său, inginer electronist de mare capacitate, care la
început considerase că „osciloclastul" e o simplă
aiureală cu care nişte oameni serioşi nu aveau nici
un motiv să-şi bată capul. Numai că până la urmă
se lăsă şi el convins de eficacitatea acestui aparat
şi încercă să îmbunătăţească funcţionarea acestuia
înlocuindu-i rezistenţele prin condensatori, ceea ce
însemna un mare progres, deoarece acum se
puteau face reglaje de mare fineţe. Wiggelsworth
numi aparatul astfel îmbunătăţit „patoclast", adică
distrugător de boli, iar medicii care recurseră la
folosirea lui, destul de puţin numeroşi, se grupară
într-o mică asociaţie patometrică.
Intre timp, Hyeronymus se apucase intens de
studiul detaliat al energiilor necunoscute emise nu
de ţesuturi sănătoase sau bolnave, ci de metale.
Vrând să aprofundeze acest studiu, el adună câteva
obiecte de argint cum ar fi nişte linguri vechi şi
strâmbe, o solniţă şi câteva mici bijuterii şterpelite
de la soţia lui, pe care le duse şi le îngropa undeva
departe, în mijlocul preeriei din Kansas.
Stabilind riguros coordonatele punctului unde se
afla îngropat acest material, Hyeronymus începu să
lucreze, cum spunea el însuşi, „în sens invers",
adică încercând să ajungă până la emanaţii. Numai
că avu alarmanta surpriză de a constata că, din
când în când, din argintul îngropat nu emana nici
un fel de energie, astfel încât de fiecare dată se
întreba dacă nu cumva peste mica lui comoară
dăduse vreun om care nu se îndurase s-o lase
acolo. Numai că fiecare din aceste pauze era
urmată de o reluare a emisiei de energie, mai
puternică decât înainte, ceea ce putea însemna
multe.
Inteligenţa eclectică a lui Hyeronymus îl făcu să se
întrebe dacă emisia de energie înceta cu adevărat,
sau era vorba pur şi simplu de imposibilitatea
captării ei din cauza unei schimbări de direcţie. Ar fi
fost posibil ca radiaţiile să nu se mai îndrepte în
sus, unde le-ar capta negreşit aparatele aflate
permanent în funcţiune, ci spre centrul planetei,
adică exact în direcţia opusă. Ca să se convingă
cum stau lucrurile, luă o bară de oţel îmbrăcată în
cupru şi merse cu ea în preerie, înfigând-o în
pământ în poziţie înclinată, aşa fel încât să ajungă
până dedesubtul micului depozit de obiecte de
argint, apoi urmări ce se întâmplă. Când vârful
barei era la acelaşi nivel cu argintul sau dedesubtul
acestuia, aparatul conectat la capătul rămas afară
al barei indica un plus de energie. Când însă trăgea
de bară în sus, astfel încât capătul înfipt în pământ
să se afle la un nivel superior nivelului argintului, nu
se înregistra nici o schimbare.
Repetând această operaţiune timp de săptămâni
întregi, ca să fie sigur că orice posibilitate de
hazard era eliminată, Hyeronymus îşi dădu seama
că energia emisă de obiectele de argint părea să-şi
schimbe direcţia timp de câteva ore, la anumite
intervale. Făcând un grafic al acestor schimbări,
concluzia fu aceea că intervalele erau de
aproximativ şaizeci de ore, cu alte cuvinte fenomenul se
producea cam la două zile şi jumătate. Incercând să
stabilească fenomenele exterioare care ar fi putut
sta la baza acestor fapte, inginerul nostru consultă
mai multe lucrări printre care şi un almanah de
astronomie şi ajunse la concluzia că acest interval
era în vizibilă legătură cu anumite momente din
ciclul schimbărilor fazelor lunii. Descoperirile lui
Pfeiffer în legătură cu influenţa exercitată de fazele
lunii asupra plantelor păreau acum să se aplice în
egală măsură şi metalelor, deşi lucrurile se cereau
investigate mai îndeaproape.
Cercetări ulterioare asidue cu metale îngropate în
pământ îl convinseră pe Hyeronymus că cele
constatate până aici nu fuseseră pură întâmplare.
Aceste energii necunoscute erau vizibil influenţate
ca şi cele descoperite de Abrams, de atracţia
magnetică. Să ne amintirn că alţi doi cercetători, un
medic ca Mesmer şi un om de laborator ca
Reichenbach, redescoperiseră legătura care uneşte
magnetismul mineral de „magnetismul animal".
Hyeronymus bănuia că energia necunoscută emisă
de metale ar fi, într-un fel oarecare, dependentă de
lumina soarelui sau mai bine-zis de radiaţiile
acestuia. Era indiscutabil că se putea transmite prin
cablu, conectarea barei de fier acoperit cu cupru la
aparate stătea dovadă. Şi astfel se năştea
întrebarea dacă această formă de energie era de
natură să influenţeze creşterea plantelor.
Vrând să se lămurească asupra acestei chestiuni,
Hyeronymus făcu rost de câteva cutii căptuşite cu
aluminiu pe care le aşeză în beciul casei sale din
Kansas City, unde domnea un întuneric absolut.
Conecta câteva din cutiile acestea la o sursă de
apă şi le branşă pe fiecare, prin cabluri individuale
de cupru, la plăci metalice aşezate afară în curte, în
bătaia soarelui. Celelalte cutii rămaseră fără
legătură cu exteriorul. Apoi puse în toate cutiile
grâu şi aşteptă rezultatele. Iar acestea fură pe
măsura aşteptărilor lui: în primele cutii firele
răsăriră robuste şi de un verde sănătos, în timp ce
în celelalte grâul a încolţit, e adevărat, dar firele
erau subţiri, bolnăvicioase şi mai cu seamă fără nici
o umbră de verde.
Aceste lucruri îl conduseră pe Hyeronymus la o
concluzie revoluţionară, anume aceea că, indiferent
de natura precisă a agentului care duce la formarea
clorofilei, nu este vorba de lumina solară însăşi, ci
de ceva care este asociat cu ea şi care, spre
deosebire de lumină, se putea transmite prin cablu.
Acest ceva rămânea deocamdată o enigmă,
întrucât nu se putea şti absolut nimic despre
frecvenţa lungimii de undă electromagnetică în
care se deplasa şi nici măcar dacă între această
energie misterioasă şi spectrul electromagnetic
există vreo legătură.
Pe măsură ce confecţiona noi instrumente medicale
şi le încerca, Hyeronymus era din ce în ce mai
convins că energia pe care o indicau mereu
aparatele sale nu era un fenomen legat de
electromagnetism. Iar certitudinea sa fu deplină
atunci când descoperi că aparatul însuşi, lăsat în
lumina soarelui, era blocat de scurtcircuite, aşa
cum se întâmplă, de exemplu, cu un aparat de
radio cufundat în apă.
Această descoperire schimba cu totul datele
problemei, astfel încât Hyeronymus realiză un
analizor special, prevăzut iniţial cu lentile iar apoi
cu prisme, cu ajutorul căruia reuşi identificarea a
numeroase elemente de pe tabela lui Mendeleev,
datorită radiaţiilor captate de analizor. Devenea
limpede faptul că energia, traversând o prismă, se
comportă într-un mod aproape identic cu lumina,
singura deosebire constând în aceea că unghiurile
de refracţie ale energiei sunt mult mai ascuţite.
Descoperirea cea mai importantă fu însă alta,
anume faptul că energia emanată din diferite
elemente chimice dă unghiuri de refracţie care
diferă între ele, iar clasificarea elementelor după
aceste unghiuri de refracţie ducea la aceeaşi ordine
în care ele erau aşezate în tabela lui Mendeleev,
după conţinutul nucleului fiecăruia. Faptul că un
element putea fi identificat după simpla frecvenţă a
radiaţiilor emise de el îl convinse pe Hyeronymus
că bolile puteau fi într-adevăr vindecate cu aparatul
lui Abrams şi cu toate cele care îi urmaseră,
variante din ce în ce mai perfecţionate ale aceluiaşi
model, vindecarea producându-se „prin atacarea cu
radiaţii a energiei de legătură care menţine grupate
structurile moleculare".
Frecvenţa de emanaţie, sau unghiul de refracţie,
păstrează o proporţie riguroasă cu numărul de
particule cuprinse în nucleul unui element, arată
Hyeronymus. Amplitudinea frecvenţelor, sau a
unghiurilor de refracţie ale substanţelor complexe,
ar putea duce astfel la dezvăluirea conţinutului lor.
Cât despre energia astfel emisă, aceasta, contrar
energiei electromagnetice, nu se atenuează în mod
invers proporţional cu pătratul distanţei dintre ea şi
sursă. Radiaţiile ei nu se manifestă decât pe o
anumită distanţă care depinde de obiectul care
constituie sursa, de direcţia în care se manifestă şi
chiar de ora la care se întreprind măsurătorile.
Există şi anumiţi factori care provoacă variaţii ale
cantităţilor de radiaţii emise, cum ar fi ceaţa, fumul
sau orice alt factor de natură să ducă la modificări
în densitatea aerului din atmosferă, aşa cum se
întâmplă cu intensitatea luminii, care este şi ea
afectată de o mulţime de factori.
Vrând să explice această emisie de radiaţii,
Hyeronymus a recurs la o formulă destul de puţin
limpede: „Este o energie care ascultă de anumite
legi ale electricităţii, dar nu de toate, şi de anumite
legi ale opticii, dar nu de toate." Drept care, pentru
a evita repetiţia şi frazele lungi, el a denumit-o
inventând cuvântul „eloptică", o combinaţie între
cele două denumiri ale domeniilor fizicii de care
părea să ţină seama această nouă energie,
electricitatea şi optica.
Energia eloptică, conchide el, deşi absolut
independentă de energia electromagnetică, are
totuşi, din anumite puncte de vedere, o serie de
asemănări cu aceasta. In baza diferenţelor nete
aflate de el, a tras şi concluzia că spectrele lor de
frecvenţă sunt în mod necesar legate. Se hotărî
deci să se refere la energia eloptică, sub toate
lungimile de undă, ca la un „mediu bun" care, cum
scrie el, „ar putea fi unul si acelaşi cu cel pe care
electroniştii şi fizicienii îl numesc „eter", dacă nu
cumva e vorba de armonii mult mai înalte decât cele
atribuite în mod obişnuit eterului".
Otto Rahn, strălucitul bacteriolog a cărui carte
despre radiaţiile emise de organismele vii stârnise
atâta animozitate printre confraţii săi cu un deceniu
mai înainte, examina amănunţit procedeele lui
Hyeronymus şi îi repetă cu migală toate
experienţele, scriindu-i apoi acestuia: „Din faptul că
radiaţiile cuprind secretul vieţii trebuie să
înţelegem că şi secretul morţii stă ascuns tot în ele.
In momentul de faţă foarte puţini oameni iau în
serios această chestiune şi sunt şi mai puţin
numeroşi cei ce cunosc toate faptele legate de ea.
Tendinţa generală căreia i se supun aceştia îmi pare
aceea ca iniţiaţii să nu divulge tot ce ştiu şi să lase
să răsufle doar ceva informaţii care ar putea fi
aplicabile imediat, dar limitat, în combaterea
bolilor. Spre deosebire de acest punct de vedere pe
care eu îl consider îngust şi meschin, descoperirile
dumneavoastră lasă să se întrevadă orizonturi
extrem de vaste, poate cel puţin tot atât de vaste
ca cele deschise de descoperirea energiei atomice.
Pentru că, asemeni acesteia, descoperirea
dumneavoastră ar putea fi folosită atât spre binele
omenirii, cât şi la distrugerea ei."
In anul 1949, Hyeronymus îşi văzu brevetată
invenţia sub nr. 4482773, brevetul fiind acordat
pentru „detectarea emanaţiilor produse de
materiale şi măsurarea cantităţii acestora". Urmă
brevetarea aceleiaşi invenţii în Canada şi în Anglia.
Veni totuşi o experienţă care constitui pentru el o
revelaţie zguduitoare. Impreună cu unul din
membrii grupului U.K.A.C.O., s-a dus la o fermă
unde a ales trei fire de porumb afectate de câte un
vierme parazit. Protejând cele trei fire în aşa fel
încât viermii să nu poată fugi, Hyeronymus începu
să trateze plantele cu ajutorul emiţătorului său
radionic, cu emisii de câte zece minute pe oră, timp
de trei zile fără întrerupere, douăzeci şi patru de
ore din douăzeci şi patru. La sfârşitul experienţei,
doi din cei trei viermi erau nu numai morţi, ci
transformaţi într-un adevărat terci, în timp ce al
treilea încă mai trăia, deşi era limpede că nici lui
nu-i mergea deloc bine. Insistând asupra lui încă
douăzeci şi patru de ore, vânjosul exemplar îşi
urmă semenii, iar după încă două zile, din el nu mai
rămăsese decât o uşoară urmă de umiditate pe
tulpina plantei.
Puterea ucigătoare a radiaţiilor îl năuci de-a binelea
pe Hyeronymus, care înţelegea acum că, vrând să
slujească ştiinţa, realizase un mijloc de distrugere
pe lângă care bomba atomică nu era decât o
jucărie nevinovată. Ingrozit la gândul că în câteva
zile întreaga omenire putea fi lichidată cu aparatura
lui, el hotărî să nu dezvăluie niciodată şi nimănui
alcătuirea aparatelor sale şi modul lor de
funcţionare, decât, poate, în ziua când avea să
întâlnească cercetători de înaltă ţinută ştiinţifică şi
mai cu seamă morală, cărora să le ceara să
continue alături de el cercetarea posibilităţilor
precise de aplicare a descoperirii sale numai spre
binele omenirii…..
John Campbell,
redactorul publicaţiei Astounding Science Fiction,
devenită ulterior Analog Science Fiction, constata
prin anii' 50 că o diagramă a circuitului lui
Hyeronymus executată în tuş negru funcţiona la fel
de bine ca aparatul însuşi. „Circuitul
dumneavoastră electronic - îi scria el lui
Hyeronymus - reprezintă o schemă de relaţii.
Caracteristicile ei electrice sunt accesorii şi pot fi cu
totul lăsate la o parte."……………………. George De La Warr şi soţia lui mai constatară un
lucru demn de atenţie, anume că o plantă este
aureolată de o schemă de radiaţii care depinde
tocmai de raportul poziţiei plantei faţă de câmpul
geomagnetic. In interiorul acestei scheme, sau
reţele, pot fi detectate anumite noduri, care se pot
localiza cu ajutorul unui detector transportabil
prevăzut cu o sondă şi cu o placă de frecare
asemănătoare celor care intrau în componenţa
aparaturii radionice.
In Anglia, Farrelly constată că, doar cu ajutorul unui
simplu pendul, putea să localizeze în schema
geometrică în formă de dom din jurul unui arbore,
noduri de energie în stare să impresioneze un film
special, de tipul celor folosite în tehnica razelor X.
Acest câmp energetic poate fi comparat, într-o
anumită măsură, cu un câmp magnetic, întrucât
amândouă pot fi detectate prin radiestezie……………………..Hyeronymus a mărturisit autorilor acestei cărţi:
„Oare forţa şi manipularea ei aparţin în mod
fundamental domeniului fizicii? Ştim că există
persoane cu puternice calităţi de medium, ca
Frances Farrelly de exemplu, care pot obţine
rezultate fără să recurgă absolut deloc la ajutorul
vreunui aparat. Şi, cu toate acestea, există alţii
care par a avea mult de câştigat de pe urma
instrumentelor radionice, chiar dacă sunt foarte
înzestraţi în direcţia parapsihologiei, cum stau
lucrurile cu soţii De La Warr."'
Intr-un articol, unic în felul său, publicat sub egida
Academiei de parapsihologic şi de medicină şi
intitulat Radionică, radiestezie şi fizică, profesorul
William A. Tiller, coordonatorul Departamentului de
ştiinţe materiale al Universităţii Stanford, care
petrecuse un an în Anglia şi studiase fenomenele
radionice în laboratoarele lui De La Warr, propune
un model care poate explica funcţionarea
procesului: „Ideea fundamentală în radionică este
aceea că fiecare individ, fiecare organism sau
fiecare bucată de materie emite şi absoarbe
energie printr-un câmp de unde unice, dotat cu
anumite caracteristici geometrice de frecvenţă
specifice radiaţiilor. Este vorba de un câmp de forţe
care se manifestă în jurul oricărei forme de
materie, însufleţită sau neînsufleţită. Se poate
stabili aici o comparaţie nu lipsită de interes cu
atomul fizic care emite în permanenţă energie
electromagnetică sub formă de unde, datorită
mişcării sale oscilatorii bipolare şi vibraţiilor sale
termice. Cu cât materialul în cauză este mai
complex, cu atât schema sa de unde va fi şi ea mai
complexă. Organismele vii, cum ar fi de exemplu
omul, emit un spectru de unde de o extraordinară
complexitate, din care anumite părţi se află în
legătură cu diferite organe şi sisteme ale corpului."
Tiller susţine că dacă cele câteva sute de mii sau
milioane de celule care iau zilnic naştere în corpul
nostru ar ajunge să se formeze într-un câmp
polarizat prin procedee radionice, atunci este
neîndoielnic că ele ar creşte într-o configuraţie mai
sănătoasă, care ar fi de natură să slăbească
puterile unui eventual câmp de o structură
anormală sau dăunătoare sănătăţii. Un tratament
continuu şi bine condus ajunge să influenţeze
structura organelor corpului omenesc şi astfel

condiţiile de instalare a bolii sunt eliminate.

6 comentarii:

  1. Viziunea pe care a avut-o M.Eliade, transpusa in nuvela ''19 Trandafiri '', este in prezent....reala. Si din pacate cu mult depasita, in chestiunile tehnice......Savantii nebuni au reusit sa construiasca masinarii care controleaza ,de la distanta , activitatea creierului. Acest groaznic ''progres tehnologic '' a condamnat umanitatea la sclavie totala.
    In 1999 parlamentul european dezbate si aproba,formal, o lege care interzice folosirea unor dispozitive de modificare a sistemului endocrin si cerebral uman............''CONTROLE de la pensée - armes psychotroniques - révélations--------------dans le passé l'individu pourrait faire face à des risques et à des pressions avec la conservation de sa propre identité. Son corps pourrait être torturé, ses pensées et désirs pourraient être défiés par des dessous de table, par des émotions, et par l'opinion publique, et son comportement pourrait être influencé par des circonstances environnementales, mais il des allways a eu le privilige de décider son propre destin, de la mort pour un idéal sans changer son nouvelle technologie neurologique d'esprit..., cependant, a une efficacité de raffinage. L'individu est sans défense contre la manipulation de dicrect du cerveau... "(Jose Delgado, 1969, neurophysiologiste à l'université de Yale) l'"neurologie est de plus en plus identifiée en tant que constituer la menace potentielle pour droits de l'homme " (de l'article sur la réunion publique annuelle du Comité national français de bio-éthique dans nature de magasin, volume 391, janvier 22, 1998) Janvier 1999 le Parlement européen a passé une résolution où il (dans paragraphe 27) réclame "une convention internationale présentant une interdiction globale de tous les développements et déploiements des armes qui pourraient permettre n'importe quelle forme de manipulation des êtres humains". (http://www.europarl.eu.int/home/default_en.htm?redirected=1 le clic sur des sessions plénières, srcoll vers le bas aux rapports par le nombre d'A4... - clic, choisissent 1999 et complètent 005 à A4). Il est notre conviction que cette interdiction ne peut pas être mise en application sans pression globale du grand public au courant sur les gouvernements. Notre objectif principal est transmettre au grand public la vraie menace que ces armes représentent pour des droits de l'homme et la démocratie et d'appliquer la pression sur les gouvernements et les parlements autour du monde de décréter la législature qui interdirait l'utilisation de ces dispositifs au gouvernement et aux organismes privés aussi bien que des individus.......''

    RăspundețiȘtergere
  2. Bien que le débat concernant l’effet sur la santé des ondes électromagnétiques ne soit pas tranché,...........Danger invisible ou fréquence inoffensive ? Alors qu’un agriculteur corrézien se lance dans une grève de la faim, accusant l’antenne-relais placée près de son champ d’être à l’origine de la mort de la moitié de son troupeau, les scientifiques ne parviennent pas à trouver un consensus sur l’effet des ondes électromagnétiques sur la santé. Si pour les uns elles augmentent les risques de cancer, d’autres études concluent à leur innocuité. ''
    .
    http://www.futura-sciences.com/fr/news/t/biologie-3/d/les-ondes-electromagnetiques-mettent-les-rats-en-mode-economie-denergie_45680/#xtor=EPR-17-[QUOTIDIENNE]-20130406-[ACTU-les_ondes_electromagnetiques_mettent_les_rats_en_mode_economie_d_energie]

    RăspundețiȘtergere
  3. EST-CE QUE C'EST FAISABLE POUR MANOEUVRER LE CERVEAU HUMAIN À LA DISTANCE ?
    .
    ''Comme dans tous les actes législatifs a cité en cet informé de la recherche militaire secrète, dans la sphère de la science-fiction, depuis jusqu'ici aucune des expériences scientifiques éditées ont été présentées de la manière qui tiendrait compte de sa réplique. Qu'elle est faisable pour manoeuvrer le comportement humain avec l'utilisation de subliminal, bruit ou visuel, des messages est maintenant généralement connu. C'est pourquoi dans la plupart des pays l'utilisation de telles technologies, sans consentement de l'utilisateur, est baned. Dispositifs en utilisant la lumière pour la stimulation de l'exposition de cerveau une autre manière comment la lumière clignotant dans certaines fréquences pourrait être employée pour la manipulation de la vie psychique humaine. Quant au bruit, un rapport sur le dispositif transmettant un faisceau des vagues saines, qui peuvent entendre seulement les personnes à qui le faisceau des vagues saines est visé, est apparu l'année dernière dans les journaux du monde. Le faisceau est constitué par une combinaison du bruit et les vagues d'ultrasons qui cause le ce une personne visée par ce faisceau entend le bruit à l'intérieur de de sa tête. Une telle perception pourrait facilement convaincre l'être humain qu'elle est mentalement malade.''

    RăspundețiȘtergere
  4. Titlul original: La vie secret des plantes,
    Peter Tompkins & Christopher Bird
    Copyright © Peter Tompkins & Christopher Bird
    Toate drepturile asupra acestei versiuni în limba română,
    inclusiv pentru Republica Moldova, sunt rezervate
    EDITURII ELIT.
    I.S.B.N. 973-9100-82-1

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. tRAndafiRA.....Ra =Soare, Zeu
      FiRA...poate fir de Lumina =raza de Soare
      Trandafirul este nascut din ''fire solare''...din ''fire de Lumina''
      In fantastica proza a lui M.Eliade apar frecvent nume de personaje ce contin silabele ''FI'' si ''RA''.....Safira ,de exemplu.Nu sunt intamplatoare,sunt simboluri,au semnificatii clare,sunt ''cheii' pentru descifrarea mesajului ocutat in text.

      Ștergere