MISTERmatematic: Sarutul de piatra.

MISTERmatematic: Sarutul de piatra.

Sarutul de piatra.

    Ce  simbol  potrivit  pentru  iubirea  ciudata  din  prezent  ! Pare  un  sarut  etern. ...este  doar  un  sarut  rece ,  imobil,  incarcerat  in legaturile  cristaline ale  bolovanului  fasonat de  uneltele  ,de  muschii,  de  vointza (asa  zis  creatoare )  a  artistului.
    Iubirea  constrictoare------aceasta  este  educatzia !-----familia,   scoala,  cultele  religioase  oficiale,    ne  invatza  sa  iubim  posesiv,sa  iubim  prin  constrangere,  sa  iubim  prin  amenintzare.
 In  rarele  clipe  de  repaos  ce  ne  sunt  ingaduite  de  sclavagismul  modern  in  care  vietzuim,ne  intalnim  ;un  barbat  cu  o  femeie,  nu  pentru  a  redobandi  Fericirea  si  LIBERTATEA  impreuna,  ci  pentru  a  descarca  unul  catre  altul  necazurile  ,frustrarile,  esecurile  din  iluzorii  iubiri  trecute.
   ''Homo ludens''.....LUDIC...      sa  iubim  prin joc.....JOCUL  DRAGOSTEI (in  sensul  pozitiv  al cuvantului  ''ludic'').

    Apoi  jocul  se  transforma  in  ritual,  si  acesta  duce la  identificarea  terrianului  cu  Zeul.
  ---------------------------------
       Ne intalnim  cateva  minute  pe  zi,sau  la o  saptamana,  poate  o  data  intr-o  luna,si  atunci,  in  loc  sa ne  atragem  prin  ingenioase  jocuri  ale  placerii  ( placere  in  sens epicurian ),facem  altceva,ne  cautam  defectele  ca  sa  ne  justificam  propriile  noastre  imperfectziuni,ne  gelozim,ne  amenintzam....etc....apoi  plangem,regretam,suferim.......emotziile  se  pietrifica  iar  la  primul  soc se  sparg ,se  pulverizeaza,devenind  colb pe  drumurile  istoriei..........

     

IUBIRE ?...TRADARE ?....CINE STIE ?

   IUBIRE ?...TRADARE ?....CINE  STIE ?

 Cel  mai  apropiat  prieten  al meu  este  suparat.O  intamplare  curioasa  si  trista  l-a adus  in aceasta  stare  deplorabila.
 O ....propozitzie, sau  un  singur  cuvant,poate  doar  o  virgula  pusa gresit a facut  sa  se naruiasca  o  relatzie  dintre  doi  oameni.
Dar  se  mai  poate  vorbi  de  ''relatzie''  intre  un  barbat  si  o  femeie,  in acest  tulbure  prezent  in  care  vietzuim  ? 
  Iubirea  poate  fi  dobandita,si  pastrata  prin  amenintzare  si  prin  santaj  ?.  Iubirea poate  fi  stapanita  ? !
 Nu......nu,nu, aceasta  nu  e  IUBIRE. !...E  disperare !.

..........
   Femeia  care  s-a straduit  sa intre  in  viatza  prietenului  meu...a  incercat  sa-l  faca  gelos vorbindu-i  ,  cu  o  voce  schimbata,  despre  un  fost  iubit ,cu  mult  mai  tanar  de cat ea, ce  i-a  telefonat cu  cateva  ore  inainte  cerandu-i sa-i  faca....o..felatzie...sau  o  incantatzie  erotica.Probabil  ca a  amenintzat-o.....a  santajat-o....fiindca  ''mami''  a  indeplinit  ''la  rece''  ritualul,  racorindu-l  pe  ''baietzel''  si  distrandu-i  pe  colegii  de  servici  ,care   ascultau  cu  incantare  vocalizele.
  Oare  chiar asa  s-au  petrecut  faptele  ?....Nu stiu.
 Ce fel  de  femeia  este  ......sotzie..amanta...prostituata  ? Nu  stiu.
  Am  imaginat  multe  scenarii...prea  multe  scenarii,din  pacate.
  Ce  sfat  sa-i  dau  prietenului  meu ?.......Sunt  anarhist,deci dispretzuiesc  morala,chiar  daca  e prostituata  ,si  ea,femeia  aceea,  are  dreptul  a  se indragosti  de un  barbat,(ar  fi  de  folos pentru  ea  sa nu mai  fie  posesiva-----Interesant  subiect !...cum  e  gelozia  unei  prostituate  ?)...Sau poate  ca  e  o  femeie obisnuita  ce  cauta  tandretze,  pasiune, erotism,ceva  ce  nu  a  gasit  in  viatza  ei  cotidiana.
 Poate...poate....
----Cum  este  gelozia  unei  femei  obisnuite  ?
Nu pot  condamna  o  femeie  ca  vrea  sa  iubeasca  si  sa fie  iubita.....sa  faca  sex...sa....fie  ca  o  bacanta  posedata  de  Zeul Dionysos.Am  scris   si  cred  cu  tarie  ca OMUL   INCEPE  A  REDEVENI   ZEU   IN  CLIPA  IN  CARE   PASESTE   PE  CALEA  LIBERTATZII  !       [  cand   incepe  sa  foloseasca  darul  CREATORULUI---Liberul   Arbitru----]
  Omul  poate sa se  ELIBEREZE  identificandu-se   cu  Zeul    (Dionysos-Zagreus.....Iisus...Krishna...etc..etc...) printr-un  anume  ritual ....Orice  femeie   care  iubeste  ...care  iubeste  cu  adevarat.....devine  Zeitza  contopidu-se  cu Venus  (Afrodita) !...Si  sa stie  ce  apetit  pentru  dragoste  avea  si  are  Afrodita.....se  culca  oricand,  cu  orcine ce-i  starnea  interesul...doar  pentru  a  slavi  IDEEA  DE  DRAGOSTE...DE  IUBIRE...DE  CONTOPIRE  TOTALA.
Moralitatea  n-are  nici  un  sens  in  fata  unei  Zeitze  ca  Venus....Moralitatea  a  fost  inventata  pentru  oameni  ,ca  o forma  de incarcerare.
 Dar ....o  femeie  care  se  culca cu  un  barbat  pentru  banii  lui....doar  pentru  ca  doreste  sa se  bucure  de cateva  obiecte..sau  de o  anume pozitzie  sociala,  n-are  nimic  in  comun  cu  Afrodita   ci  cu  ''egregorul banului''.
 Azi  si  femeile  si  barbatzii  se prostitueaza  pentru  Mamona,  ''egregorul  banului''----Un  egregor  muribund,lovit fatal  de  Iisus atunci  cand  a  intrat  cu  biciul  in  Templu,sa-l  purifice.
 Ce  este  DRAGOSTEA?....''Daca  iubire nu  e ,  nimic  nu  e''---spunea un  filosof. In  civilizatzia  noastra  occidentala  mai este  DRAGOSTE  ?....Nu.....nu,nu...iubirea   aproape  ca  a  disparut,  inlocuita  fiind  de  de  dorintze meschine,  mercantile.
Ne-am  pulverizat  emotzional. Suntem  o  adunatura  de  schizofrenici ce  se  ''joaca''  cu  arme  nucleare.
AM  UITAT  CE  ESTE  DRAGOSTEA  !  Deci  societatea  noastra  occidentala  este  condamnata  la  disparitzie.
SINGURI  NE-AM  CONDAMNAT . Semnul cel mai  evident  este  ca  AM  UITAT  CE  ESTE  DRAGOSTEA  .
  Stapanii  dependentzi  de  sclavii  lor,  deci ''SCLAVI   SCLAVILOR''....trebuie  sa  dispara.   Si  vor  disparea in  curand.
Fireste  ca  vor  fi  catziva  supravietzuitori,  fiindca  undeva  exista  o  ''Arca  a  lui Noe'',   vorba  lui  M.  Eliade  din  geniala  nuvela  ''Tinerete  fara  de  tinereta''  ;
  .....'' Ca de obicei după o dimineaţă consacrată lucrului, plecă să se
plimbe pe marginea lacului. La întoarcere, se opri la Cafe Albert. Îndată
ce-l zări, chelnerul comandă cafeaua şi sticla cu apă minerală. Îi aduse
ziarele, dar nu avu timp să le parcurgă. Un bărbat înalt, distins (parcă
ar fi coborât dintr-un tablou de Whistler, îşi spuse), încă destul de
tânăr, deşi stilul vetust al costumului îi adăuga cel puţin cinci, şase ani,
se opriîn dreptul lui şi-i ceru voie să se aşeze la masă.
- E curios că neîntâlnim tocmai astăzi, zi atât de importantă
pentru dumneavoastră, spuse. Eu sunt contele de Saint-Germain. Cel
puţin, aşa mi se spune, adăugă cu un zâmbet amar. Dar nu e curioasă aceastăîntâlnire, doar la câteva zile după descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă? Desigur că aţi aflat şi dumneavoastră...
- Doar ce-au scris ziarele, spuse.
Îl privi lung şi zâmbi. Apoi ridică mâna în sus:

- Dublă, şi fără zahăr, preciză. Toate întâlnirile de acest fel, începu
după ce chelnerul îi aduse cafeaua, toate întâlnirile între persoane
incredibile, ca noi, au un aer de pastişă. Consecinţă a literaturii
proaste, pseudoocultistă, adăugă. Dar trebuie să ne resemnăm: nu se
poate face nimicîmpotriva folclorului de mediocră calitate; legendele
careîncântă anumiţi contemporani sunt de un gust detestabil... Îmi
aduc aminte de o convorbire cu Mathila Ghyka, la Londra,în vara lui
1940. Era puţin timp după căderea Franţei. Acest admirabil savant,
scriitor şi filozof (în paranteză fie spus, eu preţuiesc mult nu numaiLe
Nombre d'or, ca toată lumea, ci şi romanul lui din tinereţe, La Pluie
d'etoiles), acest inegalabil Mathila Ghyka îmi spunea că al doilea război

mondial, care abiaîncepuse, este, de fapt, un război ocultîntre două
societăţi secrete, şi anumeîntre Templieri şi Cavalerii Teutoni... Dacă
un om de inteligenţa şi cultura lui Mathila Ghyka putea gândi astfel, nu
e de mirare că tradiţiile oculte sunt desconsiderate... Dar văd că nu
spuneţi nimic, adăugă zâmbind.
-Vă ascultam. Mă interesează...

- De altfel, nici nu e nevoie să vorbiţi prea mult. Am să vă rog
doar, la sfârşit, să-mi răspundeţi la oîntrebare... Nu pretind că ştiu cine
sunteţi, reluă după o pauză. Dar suntem câţiva care, din 1939, ştim că
existaţi. Faptul că aţi apărut deodată, şi independent de tradiţiile pe
care le cunoaştem neîndeamnă să credem, pe de o parte, că aveţi o
misiune specială, iar pe de altă parte, că dispuneţi de mijloace de
cunoaştere mult superioare celor care sunt la dispoziţia noastră... Nu e
nevoie să confirmaţi tot ce vă spun, adăugă. Am venit să văîntâlnesc
pentru că descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă
este primul semn dintr-un sindrom bine cunoscut. Vor urma, destul de
repede, şi alte descoperiri, şiîn acelaşi sens...
- Adică? îl întrerupse zâmbind.
Îl privi din nou lung, scrutător.

- Văd că mă puneţi laîncercare. Poate aveţi dreptate... Dar
semnificaţia descoperirilor este clară: manuscrisele de la Qumran
revelează doctrinele esenienilor, comunitate secretă despre care nu se
ştie aproape nimic precis. De asemenea, manuscrisele gnostice
descoperite de curândîn Egipt, şiîncă nestudiate, vor revela anumite
doctrine esoterice, ignorate timp de aproape optsprezece secole.
Curând vor urma alte asemenea descoperiri dând la iveală alte tradiţii
rămase secrete pânăîn zilele noastre. Sindromul la care făceam aluzia
aceasta este: revelarea în serie a doctrinelor secrete. Ceea ce înseamnă
apropierea Apocalipsului. Ciclul seîncheie. Asta se ştia mai demult,dar
 după Hiroshima ştim felul în care se va încheia...
- Foarte adevărat, şopti absent.
-Întrebarea pe care voiam să v-o pun este aceasta: dispunând de
cunoştinţele care v-au fost transmise ştiţi ceva precis despre felul cum
va fi organizată... Arca?
- Arca? întrebă surprins. Vă gândiţi la o replică a corăbiei lui Noe?
Celalt îl privi din nou, lung, curios şi iritat totodată.

- Era numai o metaforă, reluă târziu. O metaforă devenită clişeu,
adăugă. O găsiţiîn toată maculatura aşa-zisă ocultistă... Mă refeream
la transmiterea tradiţiei. Ştiu că esenţialul nu se pierde niciodată. Dar
mă gândeam la celelalte, multe, care, deşi nu reprezintă esenţialul, mi
se par totuşi indispensabile unei existenţe cu adevărat umane;
bunăoară, tezaurul artistic occidental,în primul rând muzica şi poezia,
dar şi o parte din filozofia clasică, şi anumite ştiinţe...

- Cred că văînchipuiţi ce vor gândi despre ştiinţe acei câţiva
supravieţuitori ai cataclismului, îl întrerupse zâmbind. Probabil că omul
postistoric, cum am auzit că i se spune, omul postistoric va fi alergic la
ştiinţă cel puţin o sută, două de ani...
- E foarte probabil, continuă. Dar mă gândeam la matematică... În
sfârşit, cam asta voiam să vă în tre b .
Rămase mult timp pe gânduri, şovăind.
- În măsura în care am înţeles întrebarea dumneavoastră, vă pot
spune doar că...
- Mulţumesc, amînţeles! exclamă, neizbutind să-şi ascundă
bucuria.
Se înclină profund, îi strânse mâna emoţionat şi se îndreptă spre
uşă. Îl privea cum se depărtează grăbit, parcă ar fi fost aşteptat de
cineva, chiar acolo,în stradă

              .....................

 Nu pot trage decât o
singură concluzie: mărturisirile mele nu se adresează unui eventual
cititor dintr-un viitor apropiat, să spunem din anul 2000. Dar atunci,
cui?

Un răspuns provizoriu ar putea fi acesta:în urma războaielor
nucleare care vor avea loc, multe civilizaţii,începând cu cea
occidentală, vor fi distruse. Fărăîndoială, catastrofele vor dezlănţui un
val de pesimism necunoscut până atunci în istoria omenirii, o
descurajare generală. Chiar dacă nu toţi supravieţuitorii vor ceda
ispitei de a se sinucide, foarte puţini vor mai avea destulă vitalitate ca
să poată speraîn om şiîn posibilitatea unei umanităţi superioare
speciei homo sapiens.Descoperite şi descifrate atunci , mărturisirile
acestea ar putea contrabalansa deznădejdea şi voinţa universală de
extincţie. Prin simplul fapt că exemplifică posibilităţile mentale ale unei
umanităţi care va lua naştere într-un viitor îndepărtat, asemenea
documente demonstrează, pentru că o anticipează, realitatea omului
postistoric.

Această ipoteză presupune conservarea întregului material depus
astăziîn safe. Nu-mi dau seama cum va fi asigurată această
salvgardare. Dar, pe de altă parte, nu mă pot îndoi că aşa se va
întâmpla. Altminteri, experienţa mea n-ar avea sens."
Introduse paginile scrise într-un plic, îl sigilă şi plecă spre bancă.
Încuind uşa, auzi telefonul sunând, şi continuă să-l audă coborând
scarile.  ''..........

Daca n-ai iubi