Sensul Vietii

dThelema
11 Feb 2011, 21:35
Voiam sa scriu despre Iov, - uitasem de Iov,---dar mi-am reamintit si am descoperit ceva, cu ajutorul personajelor lui André Malraux [oamenii lui Malraux cauta mereu SENSUL VIETZII....cauta...cauta...cauta...uneori par sa-l gaseasca..uneori se inseala..]
Iov,om al Lui Dumnezeu, pe de o parte, si personajele lui André Malraux, pe de alta, apoi intrebarea ta-------''Cu Dumnezeu te lupti tu, ... ? Am vrut sa pun virgula dupa "tu" si sa adaug numele tau - dar pur si simplu n-am putut, am avut o tresarire, de parca rostindu-l - scriindu-l - as fi comis un ... sacrilegiu'' ......si un anume fragment dintr-un articol scris de M. Eliade in 1933 (chiar asa se numeste ''1933'', un articol pe care-l repet mereu poate ca l-ai citit deja ;-----''Si iata de ce ,in loc de a medita asupra conditiei umane ca sa intalnesti blestemata ei limitare--astazi ajungi la aceeasi intelegere ,observand pur si simplu viata sociala din jurul tau. In loc de a relua ,in spirit ,gestul lui Prometeu-- astazi ti-e suficient sa-ti pastrezi sensibilitatea si cinstea intacta ,pentru a suferi tot atat de mult ,tot atat de indelung.''
------------------
Articolul intreg este.........


.....''----------------------------
Cred ca timpurile pe care le traim acum ne silesc sa experimentam un alt sentiment al trgismului existentei decat sentimentele clasice.Inainte de tragicul cosmic ,de tragicul conditiei noastre cosmice--rezultat din ignoranta cu care suntem blestemati sa ramanem pana la moarte ,de limitarea puterilor si intelegerii noastre ,de lipsa oricarui criteriu absolut care ar putea justifica decisiv actele noastre --inainte de acest tragism ,spun,experimentam un sentiment tragic al vietii sociale.Traim atatea mizerie,experimentam cu totii atatea lasitati si abdicari (un om cu adevarat cinstit ,in sensul clasic al cuvantului,ar trebui in zilele noastre ori sa asasineze,ori sa se sinucida;refuzand prin acest gest de curaj sa ia parte la contemporaneitate);ne vedem siliti in fiecare zi sa asistam la atatea ticalosii,la atata suferinta nedreapta:intelegem in fiecare zi ca suntem neputinciosi sa alinam suferintele acestea ,ca orice am face suntem si ramanem neputinciosi __incat ajungem fiecare sa realizam conditia trgica a existentei noastre sociale .Si,dupa cum ,alta data ,rezistenta in fata destinului tragic al omului(faptura sortita ignorantei ,mortii,limitarii)implica resemnarea definitiva sau nadejdie infinita__astazi suntem siliti sa ne resemnam sau sa nadajduim chiar impotriva nadejdii:dar atitudinile acestea nu le luam fata de conditia eterna ,cosmica,a omului ,ci fata de conditia lui temporala,istorica; fata de intristatul ceas social care ne-a fost ursit sa-l traim..........
.... Exista astazi in lume o suferinta meschina ,cotidiana,inferioara;o suferinta biologica ,nu una umana si spirituala. Tragismul acesta de fiecare zi pe care il traim cu totii nici nu ne ajuta, cel putin, sa ne adancim sufletul nostru, sa-l conducem spre mantuire. Un Faust, un Sf.Augustin ,un Pascal, un Karamazoff--nu mai sunt contemporanii nostri in spirit. Noi suntem ursiti sa intelegem neputinta noastra umana,limlta vointei noastre,nedreptatea predestinata acestei Lumi --auzind cum altii au miliarde ,iar altii mor de foame ,asistand cum cele mai curajoase porniri sunt inecate in ticalosia sfarsiturilor, stiind cum totul se cumpara,totul se vinde. Este o asteptare trista pretutindeni in lume. O asteptare a intregii vieti colective nelinistita ,chinuita. CE MIRACOL VA SPARGE ZIDUL DE NOROI CARE NE SUFOCA? Incepi sa disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol....
Si iata de ce ,in loc de a medita asupra conditiei umane ca sa intalnesti blestemata ei limitare--astazi ajungi la aceeasi intelegere ,observand pur si simplu viata sociala din jurul tau. In loc de a relua ,in spirit ,gestul lui Prometeu-- astazi ti-e suficient sa-ti pastrezi sensibilitatea si cinstea intacta ,pentru a suferi tot atat de mult ,tot atat de indelung. Cazurile "clasice" ale tragismului--astazi se intalnesc pe toate drumurile. Dar nu marete, nu eroice, ci pur si simplu meschine, mizere , romanesti .Romanii care au izbutit sa se refuze o mie de ani sentimentului tragic al existentei--intalnesc astazi ,pentru intaia oara,un adversar eficace intelepciunii lor. Sa vedem......


.....

dThelema
11 Feb 2011, 21:52
Deci amestecam Iov, personaj de la Malraux, ''eu'' (Dan din Thelema)...Prometeu...si construim in minte o schitza, sau o nuvela....ce are ca tema; ''Cum sa dam sens vietzii noastre''?
Cum?...Cum dam sens vietzuiirii omului in prezent ?....Raspuns :
IL PROVOCAM LA LUPTA PE DUMNEZEU! ...fiindca asa, viatza cu toate chinurile ,si durerile ei capata un sens------Incercarile vietzii sunt lectziile predate de Creatorul nostru ! Lectziile Maestrului pentru a deveni ...pentru a transcede....pentru a invinge TIMPUL
Altfel ,''Cazurile "clasice" ale tragismului--[astazi se intalnesc pe toate drumurile. Dar nu marete, nu eroice, ci pur si simplu meschine, mizere , romanesti .]...altfel cazurile clasice ale ''tragismului'' devin INSUPORTABILE, daca ele sunt generate doar de pofta de ban,de avere, de proprietate,...de ''democratzie''


....


dThelema
11 Feb 2011, 23:16
Revin la Iov si la SFINTENIE...cred ca orice om incepe a se sfintzi ,din clipa in care înțelege senificația cuvâlui LIBERTATE

....

dThelema
11 Feb 2011, 23:26
Care este numele Lui Dumnezeu? http://www.youtube.com/watch?v=Z-8De9_wi0E
LIBERTATE ( Liberté : Paul Eluard)

Pe albul primelor caiete,
Pe-ntâia bancă de şcolar,
Pe arbori, pe zăpezi, pe prunduri
Scriu numele tău.

Pe orice pagină citită,
Pe toate filele curate,
Pe piatră, sânge şi pe zgură
Scriu numele tău.

Pe chipuri zugrăvite-n aur,
Pe armele de luptători
Şi pe a regilor coroană
Scriu numele tău.

Îl scriu pe jungle, pe deşerturi,
Pe cuiburi, floare de drobiţă,
Pe leagănul prunciei mele
Scriu numele tău.

Pe vraja nopţilor de taină,
Pe pâinea zilelor cea albă,
Pe-a primăverilor nuntire
Scriu numele tău.

Pe sfârtecatul meu azur,
Pe soare, iezer, mucegai,
Pe lac, pe luna veghetoare
Scriu numele tău.

Pe câmpuri şi pe orizont,
Pe zborul păsărilor toate,
Pe moara umbrelor tăcute
Scriu numele tău.

Pe adierea aurorei,
Pe valul mării, pe corăbii,
Pe culmea muntelui zănatec
Scriu numele tău.

Pe a nourilor spumă,
Pe greu geamăt de furtună,
Pe ploaia searbădă şi deasă
Scriu numele tău.

Pe jocuri, forme sclipitoare,
Pe-al clopotelor curcubeu,
Pe încarnatul adevăr
Scriu numele tău.

Pe cărărui neadormite,
Pe drumuri lungi la nesfârşit,
Pe pieţele clocotitoare
Scriu numele tău.

Pe lampa care se aprinde,
Pe lămpile care se sting,
Pe casele trăirii mele
Scriu numele tău.

Pe fructul despicat în două
Al vetrei şi-al oglinzii mele,
Pe scoica patului pustie
Scriu numele tău.

Pe câinele meu blând şi lacom,
Pe stângăcia labei sale
Şi pe urechile-i ciulite
Scriu numele tău.

Pe trambulina porţii mele,
Pe casnicele lucruri simple,
Pe focul binecuvântat
Scriu numele tău.

Pe ritmul trupurilor calde,
Pe fruntea bunilor prieteni,
Pe fiecare mână-ntinsă
Scriu numele tău.

Pe uimitoarele vitraje,
Pe buzele ce mă aşteaptă,
Şi sus, mai sus, peste tăcere
Scriu numele tău.

Pe dărâmatele-mi refugii,
Pe-al farurilor mele scrum,
Pe zidul dezolării mele
Scriu numele tău.

Şi pe absenţa fără tângă,
Pe muta goală-nsingurare,
Pe pasul morţii urcător
Scriu numele tău.

Pe sănătatea revenită,
Pe dispărutele primejdii,
Pe goala de-amintiri nădejde
Scriu numele tău.

Eu viaţa mi-o încep din nou
Doar c-un cuvânt, cu-a lui putere,
Căci m-am născut spre-a te cunoaşte
Şi-a-ţi scrie numele în toate.

Libertate.
''La multi ani de LIBERTATE ! ''


..........