Matematica (गणितम् ) si (च ) Dharma (धर्म )
Corpuri geometrice si reprezentarile lor in plan. Aparitzia acestor corpuri geometrice in mentalitatea antica si contemporana. Simbolurile si simbolistica lor.
Dezvaluirea mesajelor ''camuflate'' in fantastica proza a lui M.Eliade.
BIG-BANG----mereu PREZENT---far trecut,fara viitor...mereu in prezent.
Imi place Voltaire !...calm...lucid...ironic...tonic amar....''
Le Philosophe ignorant
(1766)
XIII.— Suis-je libre?
Ne sortons point encore du cercle de notre existence; continuons à nous examiner nous-mêmes autant que nous le pouvons. Je me souviens qu’un jour, avant que j’eusse fait toutes les questions précédentes, un raisonneur voulut me faire raisonner. Il me demanda si j’étais libre; je lui répondis que je n’étais point en prison, que j’avais la clef de ma chambre, que j’étais parfaitement libre. « Ce n’est pas cela que je vous demande, me répondit-il; croyez-vous que votre volonté ait la liberté de vouloir ou de ne vouloir pas vous jeter par la fenêtre? pensez-vous, avec l’ange de l’école, que le libre arbitre soit une puissance appétitive, et que le libre arbitre se perde par le péché? » Je regardai mon homme fixement, pour tâcher de lire dans ses yeux s’il n’avait pas l’esprit égaré, et je lui répondis que je n’entendais rien à son galimatias. Cependant cette question sur la liberté de l’homme m’intéressa vivement; je lus des Scolastiques, je fus comme eux dans les ténèbres; je lus Locke, et j’aperçus des traits de lumière; je lus le Traité de Collins, qui me parut Locke perfectionné; et je n’ai jamais rien lu depuis qui m’ait donné un nouveau degré de connaissance. Voici ce que ma faible raison a conçu, aidée de ces deux grands hommes, les seuls, à mon avis, qui se soient entendus eux-mêmes en écrivant sur cette matière, et les seuls qui se soient fait entendre aux autres. Il n’y a rien sans cause. Un effet sans cause n’est qu’une parole absurde. Toutes les fois que je veux, ce ne peut être qu’en vertu de mon jugement bon ou mauvais; ce jugement est nécessaire, donc ma volonté l’est aussi. En effet, il serait bien singulier que toute la nature, tous les astres obéissent à des lois éternelles, et qu’il y eût un petit animal haut de cinq pieds qui, au mépris de ces lois, pût agir toujours comme il lui plairait au seul gré de son caprice. Il agirait au hasard, et on sait que le hasard n’est rien. Nous avons inventé ce mot pour exprimer l’effet connu de toute cause inconnue. Mes idées entrent nécessairement dans mon cerveau; comment ma volonté, qui en dépend, serait-elle à la fois nécessitée, et absolument libre? Je sens en mille occasions que cette volonté ne peut rien; ainsi, quand la maladie m’accable, quand la passion me transporte, quand mon jugement ne peut atteindre aux objets qu’on me présente, etc., je dois donc penser que les lois de la nature étant toujours les mêmes, ma volonté n’est pas plus libre dans les choses qui me paraissent les plus indifférentes que dans celles où je me sens soumis à une force invincible.
Être véritablement libre, c’est pouvoir. Quand je peux faire ce que je veux, voilà ma liberté; mais je veux nécessairement ce que je veux; autrement je voudrais sans raison, sans cause, ce qui est impossible. Ma liberté consiste à marcher quand je veux marcher et que je n’ai point la goutte.
Ma liberté consiste à ne point faire une mauvaise action quand mon esprit se la représente nécessairement mauvaise; à subjuguer une passion quand mon esprit m’en fait sentir le danger, et que l’horreur de cette action combat puissamment mon désir. Nous pouvons réprimer nos passions, comme je l’ai déjà annoncé nombre xi, mais alors nous ne sommes pas plus libres en réprimant nos désirs qu’en nous laissant entraîner à nos penchants: car, dans l’un et l’autre cas, nous suivons irrésistiblement notre dernière idée, et cette dernière idée est nécessaire; donc je fais nécessairement ce qu’elle me dicte. Il est étrange que les hommes ne soient pas contents de cette mesure de liberté, c’est-à-dire du pouvoir qu’ils ont reçu de la nature de faire en plusieurs cas ce qu’ils veulent; les astres ne l’ont pas: nous la possédons, et notre orgueil nous fait croire quelquefois que nous en possédons encore plus. Nous nous figurons que nous avons le don incompréhensible et absurde de vouloir, sans autre raison, sans autre motif que celui de vouloir. Voyez le nombre xxix. Non, je ne puis pardonner au docteur Clarke d’avoir combattu avec mauvaise foi ces vérités dont il sentait la force, et qui semblaient s’accommoder mal avec ses systèmes. Non, il n’est pas permis à un philosophe tel que lui d’avoir attaqué Collins en sophiste, et d’avoir détourné l’état de la question en reprochant à Collins d’appeler l’homme un agent nécessaire. Agent ou patient, qu’importe? agent quand il se meut volontairement, patient quand il reçoit des idées. Qu’est-ce que le nom fait à la chose? L’homme est en tout un être dépendant, comme la nature entière est dépendante, et il ne peut être excepté des autres êtres. Le prédicateur, dans Samuel Clarke, a étouffé le philosophe; il distingue la nécessité physique et la nécessité morale. Et qu’est-ce qu’une nécessité morale? Il vous paraît vraisemblable qu’une reine d’Angleterre qu’on couronne et que l’on sacre dans une église ne se dépouillera pas de ses habits royaux pour s’étendre toute nue sur l’autel, quoiqu’on raconte une pareille aventure d’une reine de Congo. Vous appelez cela une nécessité morale dans une reine de nos climats; mais c’est au fond une nécessité physique, éternelle, liée à la constitution des choses. Il est aussi sûr que cette reine ne fera pas cette folie qu’il est sûr qu’elle mourra un jour. La nécessité morale n’est qu’un mot, tout ce qui se fait est absolument nécessaire. Il n’y a point de milieu entre la nécessité et le hasard; et vous savez qu’il n’y a point de hasard: donc tout ce qui arrive est nécessaire. Pour embarrasser la chose davantage, on a imaginé de distinguer encore entre nécessité et contrainte; mais, au fond, la contrainte est-elle autre chose qu’une nécessité dont on s’aperçoit? et la nécessité n’est-elle pas une contrainte dont on ne s’aperçoit point? Archimède est également nécessité à rester dans sa chambre quand on l’y enferme, et quand il est si fortement occupé d’un problème qu’il ne reçoit pas l’idée de sortir.
Daryl Bem nu descopera nimic,doar confirma invatzaturile anticului Hermes Mercurius Trismegistus.
Adica ,din punct de vedere sexual Viitorul afecteaza Prezentul ! ! ! Daca e asa, atunci unde este Moartea?...Sau ce este Moartea?
Hermes Mercurius Trismegistus......spunea ca e doar o banala ocultare. !
Fizica quantica speculeaza ca ''lucrurile'' exista ,in acest vid cosmic,pentru ca sunt OBSERVATE...atunci bolile ''exista'' pentru ca cineva ''priveste''...observa.....gandeste boala. ''Fericitzi cei saraci cu duhul.....''
Daca boala este un rau, atunci acest rau este mentzinut ,aici pe Terra, prin cultura, prin educatzie, prin stiintza....prin religie. Daca n-ar fi medici si tratate de medicina ,n-ar fi nici boli ,asta dupa teoriile quantice.Absurd ?...poate...poate.....insa in antichitate,intr-o carte celebra chinezeasca se afirma ; '' Cine e in TAO nu e savant,cine e savant...nu e in TAO'' Aceiasi idee,insa altfel formulata.
Schimbam paradigma ?
Daca-i fi medic ce-ai raspunde ?
Panta rhei ,afirma ''obscurul'' Heraclit-----TOTUL CURGE !, chiar si Timpul.
Sunt si alte pareri ;L'INVITE DE MICHEL JONASZ
LE TEMPS EXISTE T'IL ? DÉFINITION DU TEMPS (PARTIE 1/4) - ETIENNE KLEIN
-----------
Incerc a-mi imagina altceva; Cum se scurge Timpul ?
-circular (ciclic) ?
-liniar (istoric)?
Cred ca Timpul are doua caracteristici opuse, una masculina Yang, si alta feminina Yin.Atunci cand opozitziile coincid ,TIMPUL DEVINE REAL !
Imi imaginez Timpul avand forma A.D.N.-ului. O spirala ce poare fi comprimata (generand un Timp ciclic,,sau aproape circular), si o spirala intinsa,alungita catre infinit (nascand Timpul liniar ).
Excelent articol ! ! ! ! '' o turma si un pastor'' spune Apocalipsa....da..da...un pastor electronic cu miliarde de senzori in pamant ,apa,aer...si in spatziul extraterestru.....DARRR SI IN CORPURILE FIECAREI OI DIN TURMA .....Un control total !..De ce? (Cand ma voi trezi din acest vis lumea aceasta va dispare !-------Un singur om din cei 6 miliarde de oameni daca se trezeste, ''lumea''aceasta dispare !) Controlul total are drept scop ca oamenii sa doarma cat mai mult.Partea buna e ca tocmai acest control a facut ca multzi oameni sa inceapa a se trezi. Hamlet are spectatori inteligentzi.
Mircea Eliade in ,geniala nuvela, ''19 trandafiri'' a intzeles cum va fi viitorul si a transmis mesaje subtile pentru cei care doresc sa intzeleaga,..........pentru cei ce au nevoie de LIBERTATE.
Suntem urmariti, identificati si introdusi in baza de date
Războiul împotriva terorii reprezinta un efort demarat la nivel mondial, care a impulsionat investiţii masive în industria de supraveghere globală – care acum pare a deveni un război impotriva “libertatii şi protecţiei vieţii private”. Având în vedere toate noile tehnologii de monitorizare ce sunt acum implementate, vacarmul produs de interceptarea fara mandat pare discutabila.Tărilor celor mai avansate din lume, si din punct de vedere economic si tehnologic, le este urmărita populatia, identificata si centralizata in baze de date, dintr-un colt in altul. Guvernele, ajutate de companii private, aduna un munte de informaţii cu privire la fiecare cetăţean obisnuit, care pare până acum dispus să isi dea libertatea la schimb pentru securitate. Aici sunt doar câteva dintre modurile în care matricea de date este formata:
GPS-ul
Cip-urile de poziţionare globală- GPS- apar acum peste tot, de la paşapoarte SUA, la telefoane mobile si la masini. Utilizările mai frecvente includ: urmarirea angajaţilor, precum şi toate formele de investigare privata. Apple a anuntat recent colectarea locaţiei precise a utilizatorilor de iPhone prin GPS, pentru vizualizare publică, în plus faţă de spionajul asupra utilizatorilor în diverse alte moduri.
Internet-ul
Browserele de Internet înregistreaza va fiecare miscare, creand aplicatii, cookie-uri, detaliate cu privire la activităţile dumneavoastră. S-a descoperit ca ANS-ul [Agentia nat. de securitate] are cookie-uri pe site-ul sau, care nu expiră până în 2035. Principalele motoare de căutare ştiu pe unde aţi navigat vara trecută; şi achiziţiile online sunt centralizate in baze de date, se presupune pentru utilizarea in scopuri de publicitate şi servicii pentru clienţi. Adresele IP sunt colectate şi chiar facute publice. Site-uri controversate pot fi marcate la nivel intern de către site-uri guvernamentale, cum se poate face şi redirecţionarea traficului pentru a bloca toate site-urile pe care guvernul vrea să le cenzureze. S-a recunoscut acum faptul că reţelele sociale nu oferă confidenţialitate, avand in vedere ca tehnologiile avansate sunt folosite pentru monitorizarea în timp real a utilizatorilor din reţelele sociale. Legea privind securitatea cibernetica încearcă să legalizeze colectarea şi exploatarea informaţiilor personale. IPhone-ul Apple, de asemenea, înregistreaza şi stocheaza datele de navigare. Toate acestea în ciuda opoziţiei copleşitoare a cetăţenilor fata de supravegherea cibernetica.
RFID
Uitati de cardurile de credit, care sunt urmărite cu meticulozitate, sau de cardurile de membru pentru lucruri nesemnificative precum inchirierea DVD-urilor cu filme, care necesită SSN-ul [social security number] dumneavoastră. Orice persoană are Costco, CVS, carduri pentru lanţurile de magazine, şi multe altele. “Cartelele de proximitate” RFID duc tehnica de urmărire la un nou nivel de utilizare, gama variind de la carduri de loialitate, student ID, acces fizic şi acces la reteaua de computer. Ultimele inovatii includ o pulbere de RFID, dezvoltata de Hitachi, ale carei utilizari sunt nelimitate .
Camerele de urmarire a traficului
Recunoaşterea placutelor de inmatriculare auto a fost folosita pentru a acorda automatizatia de a actiona poliţiei rutiere din Statele Unite, dar s-a dovedit ca în Anglia tehnologia are dublă utilizare, cum ar fi marcarea activiştilor, în temeiul legii privind terorismul. Poate cea mai comuna utilizare va fi de a colecta bani şi a acoperi deficitele bugetare prin amenzile date pentru greselile din trafic, dar utilizarea poate promova si tactici precum monitorizarea pietonilor.
Camerele video ale computerelor şi microfoanele
Faptul că laptop-urile – achizitionate pe buzunarul contribuabililor – le-au spionat copii din scolile publice (la domiciliu) este scandalos. Cu ani în urmă, Google a început oficial sa utilizeze “amprentarea audio” a computerului in scopuri de publicitate. Ei au accepetat să colaboreze cu ANS, cea mai dezvoltata reţea de supraveghere din lume. Companiile private de comunicaţii au fost deja expuse publicului, pentru comunicaţiile transmise catre ANS.
Acum, toate cuvintele dvs.- scrise si vorbite – fac legatura cu matricea de securitate la nivel mondial.
Supravegherea publica prin microfoane
Această tehnologie a parcurs un drum lung de la posibilitatea detectarii sunetelor de focuri de armă în zone publice, pana la realizarile din prezent, de ascultare a soaptelor cu potential periculos rostite in public. Aceasta tehnologie a fost lansata în Europa pentru a “monitoriza conversaţii” si a detecta “agresiunea verbală” în locuri publice. Sound Intelligence este un producător de tehnologie pentru analiza discursului şi site-ul lor promoveaza modul în care aceasta poate fi uşor integrata în alte sisteme.
Biometria
Cel mai popular sistem de autentificare biometrica folosit in ultimii ani a fost Recunoaşterea Iris. Principalele aplicatii sunt controlul de intrare, ATM-urile si programele Guvernului.
Recent, companiile naţionale şi guvernele au utilizat datele biometrice de autentificare, inclusiv analiza amprentelor digitale, recunoaşterea irisului, recunoaşterea vocii, sau chiar combinatii ale acestora, pentru a le implementa în dezvoltarea cărţilor naţionale de identificare.
ADN-ulDe la toate persoanele sub vârsta de 38 s-a prelevat sânge, in copilarie. În Anglia, ADN-ul prelevat la testele de rutina este trimis la bazele de date secrete. Mai multe rapoarte au arătat că exista baze de date secrete ale Pentagonului, in care pastreaza ADN-ul “teroriştilor”, iar acum si ADN-ul cetăţenilor americani este centralizat in baze de date. ADN-ul digital este folosit acum şi pentru combaterea hackerilor.
Microcipuri-le
Parteneriatul HealthVault Microsoft şi VeriMed este incheiat in scopul de a crea microcipuri RFID implantabile. Microcipurile pentru urmărirea animalelor noastre de companie devin ceva comun si sunt promovate cu intentia de a ne face sa acceptam implantarea lor si la copiii noştri în viitor… FDA a aprobat deja aceasta tehnologie pentru oameni şi o va introduce pe piaţă ca un miracol medical, din nou, pentru siguranţa noastră!
Recunoaşterea facială
Anonimatul în public nu mai exista! S-a recunoscut folosirea tehnologiei de recunoastere faciala în cadrul evenimentelor de campanie al lui Obama, la evenimente sportive, iar mai recent la protestele G8/G20 în Canada. Aceasta tehnologie recolteaza, de asemenea, date din imaginile postate pe Facebook şi cu siguranţă va fi conectata la camerele video de urmarire a traficului.
Toate acestea duc la tehnologia de anticipare a comportamentului. Nu este suficient ca suntem identificati si ca ni se cartografiază locatia; demersurile de supraveghere din partea statului urmaresc să ştie încotro ne îndreptăm si prin intermediul profilului psihologic. Tehnologia a fost comercializata deja pentru diverse utilizări, cum ar fi blocarea hackerilor. Se estimează că, prin intermediul acestei tehnologii, calculatoarele stiu cu o precizie de 93% unde vom fi, înainte de a face noi prima miscare. Si despre nanotehnologie se crede ca va juca un rol important, oamenii de ştiinţă folosind nanoparticule pentru a influenţa direct comportamentul şi luarea deciziilor.
Mulţi dintre noi se întreabă: Ce s-ar face cineva cu toate aceste informaţii, pentru a ne ţine sub urmărire si a ne centraliza intr-o baza de date? Se pare că cei ce ne fauresc viitorul nu au în vedere respectarea dreptului la viaţă privată, ci doar dorinţa lor de a controla toata viata noastră.
Am descoperit un roman exceptional !...se aseamana cu personajul principal din ''Pelerina'' ,lui M. Eliade.....cu Pantelimon....Iata o scurta biografie ;
Gabriel Gheorghe
Ing. GABRIEL GHEORGHE
Gabriel Gheorghe s-a născut în Bucureşti la 23 august 1929.
A absolvit în 1954 Institutul de Petrol şi Gaze, lucrînd ca inginer, proiectant şi cercetător ştiinţific între 1954-1957 (inginer la întreprinderea de distribuţie a gazelor, Bucureşti) şi 1964-1989 (inginer proiectant principal şi inginer proiectant şef, iar, între 1974 – 1989, proiectant tehnolog principal II – echivalent cu cercetător) în Institutul de cercetări şi proiectări pentru Petrol şi Gaze, ICPPG.
între 1957-1964 a fost închis, fiind implicat întâmplător într-un proces politic înscenat; achitat în 1970.
între 1957 – 1978, a publicat 6 cărţi cu conţinut tehnic.
I s-au recunoscut contribuţiile ştiinţifice prin 2 Premii naţionale (pentru lucrări deosebit de valoroase în proiectare) în 1968 şi 1969, acordate de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare.
A publicat peste 80 mari articole tehnice şi extratehnice în ţară şi în străinătate: Franţa, Italia, R.F.G. şi Belgia.
Din pasiune, după 1973, întreprinde cercetări proprii multilaterale ample în istorie, lingvistică, etnologie, paremiologie, chiar literatură şi arhitectură (ex.Critica stilului arhitectural modern, Belgia) ş.a., realizând interesante contribuţii sub forma altor 5 cărţi. Pentru una dintre ele – Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice. Studiu comparativ, 1986 – a primit PREMIUL ACADEMIEI ROMÂNE în 1990, “S. Fl. Marian”. Studiul a 346 proverbe româneşti, comparate cu cele similare din alte limbi romanice, respinge părerile nefondate potrivit cărora paremiologia românească cuprinde multe proverbe împrumutate de la alte popoare.
Editează şi prefaţează alte 6 cărţi.
în anul 2001 publică o ediţie critică şi completă a Geticii lui Iordanes (sec. VI).
însă tema de bază a preocupărilor sale este evidenţierea contribuţiei istoriei românilor la istoria Europei, considerând că ele se suprapun pînă către epoca a doua a fierului (sec. VII î.e.n.). Membru în colegiul de redacţie al “Revistei de etnografie şi folclor”, fondează în 1990 Societatea cultural-ştiinţifică GETICA şi editura Gândirea (1990 – 1994), cu ajutorul cărora redactează şi publică 4 numere în 2 tomuri din revista “GETICA”, în 1992 – 1994, în care-şi expune o parte din studiile, argumentele sale pentru fundamentarea ipotezei că Spaţiul Carpatic este vatra Civilizaţiei euro-indiene.
O expunere completă a ipotezei şi argumentelor sale este pregătită în tomul III al acestei revistea cărei apariţie întârzie din lipsă de fonduri.
La simpozionul Civilizaţie şi geopolitică în Bazinul Carpatic, Bucureşti, 11-12 oct. 1999, are prilejul, pentru prima dată, să-şi supună teoria sa unei confruntări publice de cel mai înalt nivel ştiinţific, în comunicarea Spaţiul Carpatic – începutul civilizaţiei europene ? Nu au existat contraargumente. Participanţii au rămas blocaţi în faţa alternativei de a detrona teoria latinităţii limbii şi poporului român şi susţinerile unor consacrate nume din istorie.Redactat: Dan Stănescu2002 LUCRĂRI DE AUTOR:
(1) – Manualul inginerului petrolist, capitolul XX: “Obţinere, transport, depozitare, distribuţie gaze şi proiectare utilaje, Ed.Tehnică., 1958.
(2) – Instalaţii sanitare în clădiri, E.T. 1958, coautor
(3) – Instalaţii interioare de gaze combustibile. Proiectare, executare, exploatare, E.T. 1959.
(4) – Distribuţia şi utilizarea gazelor naturale. Proiectare şi execuţie, E.T. 1972
(5) – Exploatarea relelor şi instalaţiilor de gaze, E.T., 1975
(6) – Măsurarea debitelor la fluide,E.T., 1978.
(7) – îndrumător pentru exploatarea reţelelor de distribuţie şi a instalaţiilor de utilizare a gazelor, 1974.
(8) – Arta culinară. Mică enciclopedie practică, 1982, coautor;
(9) – Mitul potopului. Inadvertenţe în interpretarea religioasă, Ed. ştiinţa pentru toţi,1982;
(10) – Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice. Studiu comparativ, 1986
(11) - Duh şi reverie, 1997
(12) – A. Dumitriu – Retrospective, 1991, ediţie şi prefaţă de G. Gheorghe
(13) – Gheorghe Eminescu – Amintiri, 1995, ediţie critică de G. Gheorghe
(14) – Iordanes – Getica, ediţie îngrijită şi comentarii de G. Gheorghe,2001, Fundaţia Gândirea, 151 p.
(15) – Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia Gândirea, 2001, 135 p.
(16) – Revista “GETICA”, 1992 – 1994. Iată titlurile cîtorva articole: – Franţa a fost românofonă – Lingvistica, istoria …, defilee de erori – Sarea, criteriu pentru regândirea Istoriei – Româna străveche – indo-europeana comună
''PROBLEMA TIMPULUI'' si misterul ante-datarii ziarelor [Biblia si Apocrifele...si manuscrisele de la Qumran Hebrew: קומראן, Arabic: خربة قمران - Khirbet Qumran ] Zevedei spunea ; ''Misterul ante-datarii ziarelor este un PSEUDOMISTER . Este pur si simplu o performantza de ordin tehnologic........Ar trebui sa ma incurajati ,caci cei ca mine, pasionati de problema Timpului, nu au ,si nici pot avea, vreo putere politica. Aduceti-va aminte de raspunsul lui von Braun cand Hitler i-a cerut sa grabeasca perfectarea rachetelor, ca sa asigure victoria.-------Pe mine nu ma intereseaza cum sa castigam razboiul ; pe mine ma intereseaza sa ajungem mai repede in Luna. Si asa s-a intamplat ;germanii au pierdut razboiul, dar datorita lui von Braun au ajuns in Luna!'' Misterul ?..... Racheta ,era cel mai ingenios VEHICOL realizat de terrieni.....Acum in PREZENTUL nostru 2012....cand experimentam un altfel de razboi, trebuie un alt fel de VEHICOL !------A calatori in Luna nu mai este suficient. Avem nevoie de un ''salt dimensional'', intr-un al loc ,mai pasnic, mai luminos, mai frumos ! OUL MATEMATIC este VEHICOLUL potrivit ! Cu doi , sau trei ani in urma mi-am imaginat un scenariu,a trecut o vreme ,si l-am posta in blog. O sa-l repostez aici.......conexiunile(?) .... ,sper, ca sunt evidente !
marți, 22 martie 2011
VISATORII
dThelema
13 Feb 2011, 00:40
''Chiar daca as umbla prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau: pentru ca tu esti cu mine; toiagul si nuiaua ta ma mangaie....''
..........
dThelema
13 Feb 2011, 02:42
nu este nevoie sa scriu o nuvel,o schitza...etc....purs si simplu o gandesc, la detalii, in finetze de dantelar....STIU CA TOATE GANDURILE MELE RAMAN IN MEMORIA COLECTIVE...SI CANDVA CINEVA SE VA APUCA SA SCRIE INSPIRAT (CEEA CE EU AM GANDIT CANVA)
În Egyptul antic oameni talentați în domeniul visului erau platiți sa viseze ,la propriu,pentru alte persoane CEL CE VISA PLASMUIA NOI CAI IN UNIVERS Asa s-a dezvoltat literatura comercială.Literatura sacra este opera comuna a Samanilor.
.............
dThelema
13 Feb 2011, 02:46
Am gândit mai demult o schița despre un visator modern care modifica prezentul si viitorul Terrei în funcție de stare lui de spirit.
.........
dThelema
13 Feb 2011, 03:01
Sunt ,de fapt,mai mulți ''visatori'',Aceștia nu trebuie nici treziți, și nici uciși,fiindca ar dispare o parte din ''Lume'' dar pot fi influențați a visa în ''favoarea'' unor grupuri ce au anume interese.''Visatorii'' reprezinta ''gasca cu oua de aur''pentu acesti oameni--politcieni,bancheri,etc,etc... Se nasc în jurl ''Visatorilor'' tot soiul de comloturi,de strategii, pentr ai controla----bunastare ,pacea depind de calitate viselor.
..........
dThelema
13 Feb 2011, 14:05
....Despre povestea ''Visatorului'',
Aceasta idee nu este noua, e chiar antica, am intalnit-o la Egypteni, dar am gasit-o intr-o forma interesanta la Mayasi, si la Incasi (''Visatorul'' era ales a fi ''regele'' virtual al tzarii timp de un an, era ingrijit, spalat, hranit cu cele mai bune alimente, i se ofereau virgine sau femei superbe...etc..etc, jocuri, distractzii-----insa....insa l-a sfarsitul anului era sacrificat pe altar in varful piramidei , iar inima ''regelui virtual'' era daruita Zeiilor ca ofranda insa si ca vehicol al gandurilor si emotziilor lui, (quantificarea gandurilor si emotziilor poporului)--deci inima lui era scrisoarea reala catre Divinitate------ESTE UN CULT AL FERTILITATZII !.(si bunastari pentru neamul lui).
In prezent ideea de ''visator'' apare ,deformata, pervertita,meschina uneori,,...acum avem presedinte,sau secretar de partid (adica cel ce pastreaza secretele haitei lui),pe de o parte, si formator de imagine in mass-media,sau formator de opinii in ziaristica, dar si in literatura.......si fireste intelectualul (patura intelectualilor). Acest ''visator'' platit de societate sa ''viseaz'' IN INTERESUL UNUI GRUP MIC DE OAMENI !
Un ''VISATOR'' veritabil nascut sa fie asa ,are o alta evolutzie,si o alta ''putere''. ''VISATORUL'' CREEAZA DRUMURI NOI...SI MAI MULT CHIAR----CREEAZA UNIVERSURI NOI, (in infinitatea de Universuri paralele ce exista in VISUL DUMNEZEULUI UNIC) !
In fiecare tzara este un asemenea ''VISATOR'' ! si.....dupa cum traieste el , asa traieste si tzara lui .!Poate fi gasit la marginea societatzii in mizerie, inconjurat de tradatori, si batjocoritori ,poate fi bolnav, si nebun------iar in tzara lui ,in fruntea tzarii lui sunt lacomi,tradatori, si batjocoritori, iar neamul lui este bolnav si inebunit de griji si mizerii.Sau ''VISATORUL'' este tzinut la loc de cinste, are o viatza decenta si pacea de a visa la arta,la armonie, la iubire...iar atunci la conducerea sunt oameni intzeleptzi, cumpatatzi, si poporul lui traieste in belsug si fericire.
Mi-am imaginat cum este ''VISATORUL'' din Romania.----trist,alienat,insa pe cale de a se destepta, si de as descoperi puterile---iar atunci devine crunt razbunator, hotarat sa indeparteze ''parazitzii'' ce colcaie in interiorul tzarii .Stie ca este suficient sa gandeasca,sa puna intrebari,sa astepte raspunsurile juste si ''realitatea'' din tzara lui se modifica.------Atunci parazitzii terrieni ingrozitzi incearca sa-l distruga pe ''VISATOR'', dar fortze nebanuite vin in ajutorul lui---Zeii ( ignoratzi de multzime si ''ucisi'' in cultele oficiale) il sprijina , toate spiritele naturii sunt de partea ''VISATORULUI''. Ceea ce nu stiu '' parazitzii terieni'' este ca ''VISATORUL'' a intzeles necesitatea ''SACRIFICIULUI''.
Moartea este ELIBERARE!. Indepartare ''vehicolului carnal'' ii usureaza misiunea,si timp de 49 de zile loveste eficient inima sistemului parazit terrian,modificandu-l radical.In a 50 zi trece in ''Lumea cealalta'' (pe partea opusa a ''benzii lui Mobius).
Parazitzii intzeleg in ultima clipa acest fapt si incearca sa-l anihileze pe ''Visator'' cu averi, cu bani, cu pofte de marire , si......si utilizeaza o ''arma redutabila'' (fiindca in miinile lor este doar o arma), anume CALATORIILE IN TIMP. Conflictul se desfasoara nu numai in spatziu,si in timpul istoric (liniar), ci IN TIMPUL COSMIC ( CICLIC).
Acum poveste capata si ea dimensiuni cosmice-----deoarece istoriile se rescriu....sunt batalii castigate de parazitzi (in anume perioade istorice) si lupte victorioase ale ''VISATORULUI''. Razboiul se apropie de sfarsit atunci cand ''VISATORUL'' reuseste sa-i adune pe ceilaltzi ''Visatori'' ,din toate timpurile si din toate locurile, formand o armata redutabila. ------------------------------ SA FI CITIT M. ELIADE ACEASTA CARTE INAINTE DE A SCRIE ''TINERETE FARA DE TINERETE''? !.....sau Les Trois Graces ?
Fig. 4. - Explication de la propagation des ondes par les éclipses de soleil : les ondes
lumineuses ne suivent pas le même trajet que les ondes électromagnétiques.
On s'explique ainsi que, pendant l'éclipsé des ondes électromagnétiques entre
la Terre et le Soleil, la Lune intercepte et absorbe par sa masse ces ondes et, par
suite, le retour des échos qui l'accompagnent.
En résumé, l'avance de 2 minutes de l'arrivée des ondes électromagnétiques
sur les rayons lumineux prouve que ces ondes, ne suivant pas le même trajet, leurs
chemins sont courbes et de rayons différents.
Grâce à ces données, on pourrait calculer le rayon de courbure, la longueur de
la trajectoire et le point de rencontre des rayonnements ainsi que les zones de
silences des stations radioélectriques.
Je suis convaincu que l'astronomie pourrait tirer grand profit de ces
observations.
Nous avons vu que la lumière de certains astres nous parvient après des siècles
de trajets et alors même que l'astre a disparu. Ainsi l'onde lumineuse issue d'une
source de lumière à la surface de la terre, continue à se propager indéfiniment dans
l'espace, alors même que la source s'est éteinte depuis longtemps,
Nous venons de voir également qu'une fraction des ondes électromagnétiques
de 25 mètres de longueur d'onde revenait vers la terre après avoir parcouru des
trajets considérables atteignant parfois plus de 7 millions et demi de kilomètres,
tandis que le restant de l'onde directe continue, maintenant et toujours, à se
propager dans l'infinité de l'espace.
Qui nous interdit de croire que la pensée, qui est, elle aussi, une vibration,
comme nous l'avons démontré, ne puisse continuer à vibrer éternelle-, ment, après
la destruction du corps et même nous revenir guidée par les lignes de forces
astrales, comme les échos radioélectriques, ce qui expliquerait la télépathie et la
survie ? Peut-être même se trouve-t-il d'autres êtres sur d'autres planètes qui
peuvent éventuellement détecter notre pensée et vibrer en résonance avec elle.
Je viens de montrer quelles raisons profondes nous avions de croire à la
survie, indépendamment de toute idée religieuse, car le principe de l'oscillation
vitale cellulaire et de la nature vibratoire et ondulatoire de la pensée nous permet
de concevoir la survie scientifiquement. Ainsi la vibration des pensées et des
sentiments de toute notre vie, qui subsiste seule après la mort, s'identifie avec ce
que la religion appelle l'âme et qui est la partie essentielle et indestructible de notre
être.
J'ai dit plus haut que cette conception toute nouvelle de la survie scientifique, seule
véritable croyance de ceux qui ont perdu toute religion, n'est pas incompatible avec la
métaphysique ni avec aucune des religions. Elles conduisent toutes évidemment au même
but, puisqu'il ne peut y avoir qu'une survie, mais par des routes différentes qui se
rejoignent au carrefour de l'absolu, exactement comme les droites parallèles se rejoignent
à l'infini et les méridiens aux pôles.
A ce propos je citerai l'exemple d'un médecin de mes amis, syrien et mahométan,
homme cultivé à l'esprit distingué. Déjeûnant avec lui, le vendredi saint, dans un
restaurant de Paris, je m'aperçus qu'il observait le maigre des catholiques. Je le lui fis
remarquer.
— Comment, mon cher ami, vous faites aussi maigre comme les catholiques?
— Certainement me répliqua-t-il : depuis que j'ai lu votre livre L’Universion je suis
convaincu que toutes les religions ont pour point de départ le même Dieu qui est
l’universion. J'estime que c'est à tort que chaque adepte d'une religion croit que la sienne
est la seule vraie, puisque le Paradis et la survie ne sont que les images des vibrations de
toute notre vie et que par conséquent nous, retrouverons nos bonnes actions dans
l'éternité quelle qu'ait été la religion dans laquelle nous avons médité et fait nos prières. A
force de fréquenter des gens de toutes les croyances et pour avoir le maximum de chance
d'atteindre le Paradis, j'ai jugé utile d'observer toutes les religions. Ainsi je fais maigre le
vendredi saint, je pratique le jeûne pendant le Rhamadan, à nos fêtes du Baïram je mange
toutes les bonnes choses permises pendant ces fêtes-là, au jour du pardon juif, le Kipour,
je vais prier à la synagogue; aux Pâques juives je me délecte des Kneidlichs et de tous les
mets préparés avec les matsesses, plats vraiment délicieux.
— C'est fort bien, mais ne pensez-vous pas que toutes les religions sont basées sur
la bonté et la charité? Les pratiquez-vous?
— Vous me connaissez bien, cher ami, et vous savez que je fais ce que je peux en
mon âme et conscience pour pratiquer ces vertus. Le même Dieu Universion n'inspire-t-il
pas toutes les religions?
Voilà certes un homme qui, exempt de toute haine de races et de religions, aura une
vieillesse magnifique et quand son âme, immense gamme de vibrations, pensées de toute
sa vie, aura quitté son corps sans souffrances et sans angoisses, puisqu'il n'aura pas eu
peur de la mort, elle continuera à vibrer éternellement dans cet immense féerie qu'est l’
universion.
Je suis sûr que si chacun, à quelque religion qu'il appartienne, pratiquait la tolérance
et la conviction de ce Syrien, il n'y aurait plus de guerres de religion ni de guerres de
races, que l'humanité serait meilleure et que l'ère de la paix régnerait enfin avec les États-
Unis du monde. Ainsi un catholique se trouvant dans une ville protestante pourrait
parfaitement aller prier Dieu dans un temple évangélique ou dans une synagogue et
pareillement un juif dans une cité privée de synagogue pourrait méditer dans une église
chrétienne puisque la prière, manifestation de la pensée, vibre éternellement dans l'éther,
et retourne sans cesse à Dieu, qui est l'universion.
J'ai donc renoncé à apporter une consolation nouvelle à celui qui a la foi. Celui-là
entrera au Paradis dans lequel il a mis toute son espérance. Car sa croyance même est une
vibration qui, non seulement ne s'éteindra pas, mais continuera après sa mort à vibrer
éternellement.
J'ai simplement l'ambition de montrer aux philosophes, aux positivistes, aux athées,
qui ont perdu toute croyance religieuse ou mystique, que les découvertes récentes de la
science éclairent d'un jour nouveau l'antique métaphysique et qu'elles leur permettent,
sans déroger aux principes de la critique rationaliste qui leur est si chère, de croire sans
fausse honte à une survie scientifique.
La théorie de l'oscillation cellulaire des êtres vivants, qui indique que la pensée n'est
autre qu'une vibration indestructible, nous autorise, en effet, à jeter un pont au-dessus de
l'abîme profond et réputé infranchissable, qui sépare à jamais le positivisme et le
pragmatisme, d'une part, de la métaphysique et de la mystique d'autre part. Ce pont, c'est
la vibration, car la vibration, immatérielle et immortelle, se propage indéfiniment dans le
temps et dans l'espace et se rit des limites étroites ou l'enferme notre pauvre science de
mortels.
Pourquoi avons-nous peur de la mort ? Parce qu'elle nous apparaît sous des formes
pénibles, horribles ou mystérieuses qui répugnent à notre nature.
A cet égard, le doute est beaucoup plus cruel que l'ignorance. Car l'ignorant vit
paisiblement sans apercevoir le précipice, où, pris de vertige, se jette celui qui a sondé ce
vide affreux.
J'ai eu l'occasion de constater souvent dans les centres cancéreux que tous les sujets
qui ignorent la gravité de leur état vivent avec leur mal parfois pendant de longues
années, même plus de dix ans, tandis que tous les professionnels, médecins ou
intellectuels qui connaissent l'horrible fléau, succombent rapidement à ses atteintes.
Je suis persuadé que s'il envisageait la mort comme une délivrance et comme le
passage à un état plus agréable que notre vie terrestre, l'homme vivrait mieux et plus
longtemps.
J'en ai fait moi-même l'épreuve.
Dans ma vie, trois fois j'ai vu la mort de près et je me sentais perdu.
Une première fois, en 1911, j'ai été atteint d'une maladie tellement grave que le
professeur Faisance a prévenu un membre de ma famille qu'il me considérait comme
perdu.
Or la mort m'a tellement peu effrayé que, deux ans après, en 1913, ayant été appelé
devant un conseil de revision pour effectuer une période militaire de 28 jours, les
médecins militaires, auxquels j'expliquais la maladie dont j'étais atteint deux ans
auparavant, ont été tellement étonnés qu'ils m'ont envoyé au service armé à Saint-Mihiel,
en me déclarant en parfaite santé.
Une seconde fois, en juin 1924, en manipulant mon radio-cellulo-oscillateur, je
touchai par mégarde deux connexions et reçus une décharge à 1.000 volts qui me brûla la
main : j'en fus quitte pour six semaines de pansement.
Mais l'accident le plus grave qui m'est arrivé et dont je ne suis sorti que par miracle,
ce fut au début de juillet 1925, alors que, soignant une malade cancéreuse à la Salpêtrière
avec mon radio-cellulo-oscillateur, je touchai par mégarde une connexion d'un triode. Je
reçus une décharge de 1.600 volts, qui me déchira tous les muscles. On me coucha, dans
un état lamentable, paralysé et souffrant de douleurs atroces, dans une chambre de
l'hôpital. Quand je vis autour de mon lit le professeur Gosset et la plupart des chefs de
service, consternés, j'étais sûr que c'était la fin. Mais, encore une fois, comme la mort ne
m'effrayait pas, et que je l'attendais avec une parfaite sérénité, je suis arrivé à guérir au
bout de trois mois, après être resté paralysé pendant deux mois seulement.
Je suis persuadé que si j'avais eu peur de lamort, j'aurais succombé dans l'une de ces
épreuves. Il est d'ailleurs probable que la mort viendra me surprendre au cours d'une des
expériences pendant lesquelles je manipule des appareils dangereux : mais je ne la crains
pas.
CHAPITRE IV
CONCEPTIONS PHILOSOPHIQUES NOUVELLES REPOSANT SUR
LA SCIENCE MODERNE
La doctrine cartésienne est à refondre et demande à être extrapolée, car les
conceptions de Descartes ainsi que celles de tous les grands philosophes de son
école ne s'accordent plus avec les données de la science moderne.
Son principe fondamental, le Cogito, ergo sum, ne suffit plus à expliquer la
vie telle que nous la concevons. La formule : « Je pense, donc je suis » limiterait à
l'existence humaine toute vie digne d'intérêt. Or, nous savons que dans la nature
tout est vie, parce que tout est vibration. Si la conscience humaine, justifiant la
doctrine cartésienne, est la plus noble et la plus élevée que nous connaissions, nous
ne pouvons pourtant pas négliger, a priori, les états de conscience inférieurs que
nous observons chez tous les êtres vivants. Un animal, s'il ne possède pas une
intelligence comparable à la nôtre, a cependant une conscience et ceci n'est
nullement en contradiction avec la définition de l'âme donnée par les philosophies
et la religion, puisque Saint-Thomas, Saint-Augustin, Saint-François d'Assise et
maints Pères de l'Eglise, n'hésitaient pas à parler de nos « frères inférieurs ».
J'irai plus loin et j'affirmerai en toute sincérité que nous devons considérer les
végétaux, les plus complexes comme les plus simples, et même les êtres
élémentaires, algues, lichens, protozoaires et microbes comme doués d'état de
conscience. Ainsi ils possèdent une âme résultant de leur état de conscience qui est
une vibration et qui vibre éternellement dans l’universion après leur destruction.
Pourrions-nous donc, délibérément et de parti pris, supprimer de la conscience
collective universelle les consciences individuelles de milliards d'êtres animés?
Quelle vaine prétention ! Faisons plutôt abstraction de nous-même et essayons en
toute franchise de comprendre la nature. Si nous nous promenons dans une forêt,
en été, nous entendons cette harmonie de la conscience universelle, cette mélodie
qui émane d'une infinité d'êtres vivants : bruits indistincts des végétaux qui crois-
sent, de l'herbe qui pousse, des bourgeons qui éclatent, des insectes qui vibrent, des
papillons qui dansent, des oiseaux qui volent, crient et chantent, admirable
symphonie de tout ce qui existe.
Non, l'homme n'est pas seul et isolé dans l'univers, en tête à tête avec sa
conscience, dont il a si peur que la mort le prive.
Au-dessus de la conscience humaine si fragile, il y a cet océan de la
conscience universelle ou la nôtre est appelée à se fondre tôt ou tard, dans
l'universion.
La peur de la mort, qui est de toutes les époques, n'a pas été vaincue par la
doctrine cartésienne, qui n'en a donné qu'une représentation subjective et relative,
basée sur la capacité de la conscience humaine et sur l'affreux vide laissé par notre
départ pour le grand voyage.
La science doit nous permettre de donner de la mort une explication objective
ramenée non pas à notre conscience, mais à la conscience universelle qui a existé
et existera de toute éternité indépendamment de la nôtre.
Car si l'être meurt, la vie, d'où émane notre pensée, continue éternellement.
En nous limitant à la connaissance subjective, nous ne pouvons rien concevoir
qui dépasse les bornes de notre conscience et c'est bien fâcheux. Cette situation est
comparable à celle du ver qui, vivant dans la racine du raifort, ne connaît rien de
plus sucré.
La conscience humaine, elle aussi, ne connaît rien de plus agréable que la vie
terrestre et c'est pourquoi elle s'y cramponne avec la dernière énergie. Ne soyons
pas si aveugles. Qu'est-ce que notre vie par rapport à la vie universelle et éternelle?
Nous faisons à notre pauvre vie humaine une confiance illimitée et peut-être bien
imméritée parce qu'elle est la seule que nous connaissions. Mais ne pourrions-nous
pas bien mieux faire confiance à la survie, à tout cet océan de vie qui nous appelle
dans le temps comme dans l'espace.
J'ai déjà exposé ce point de vue dans L'Universion, en montrant que cet océan
de vie universelle est la généralisation et l'extrapolation de cet océan des
vibrations, l'éther des physiciens, avec lequel il s'identifie. Le réservoir de toute vie
ne peut-être que cet immense mer des ondes, source de toute force, de toute
activité, de toute énergie interastrale.
Nous ne pourrons rien savoir de la vie universelle et de la survie tant que nous
ne parviendrons pas à cette connaissance suprême de l’universion, milieu
immatériel et infini dans l'espace et dans le temps, monde le plus parfait,
absolument exempt des contingences matérielles qui imposent les limites des
dimensions et de la durée, merveilleux résonateur de l'harmonie des sphères
astrales, de leurs vies et de leurs consciences collectives, formidable symphonie du
monde, que Beethoven a certainement entrevue dans sa splendide Neuvième
Symphonie, écrite à la gloire de la joie de vivre.
L'œuvre de la religion est éminemment salutaire, car elle nous prépare
précisément à cette conscience de la survie, que les soins et les soucis de notre
existence matérielle ont par trop tendance à nous faire négliger ou oublier.
Toutes les religions, quelles qu'elles soient, nous offrent, en quelque sorte, une
véritable « assurance sur la survie », car il faut bien se dire qu'on ne récolte que ce
qu'on a semé et qu'on dort comme on a fait son lit.
Celui qui ne croit à rien, ni à Dieu, ni au Diable, ni à l'âme, ni à la survie, ne
récoltera rien et, après la mort, la vibration de son esprit, de toute sa vie, errera
lamentablement dans l'immensité du vide interastral, en proie au doute et à
l'indifférence de tout l'univers.
Celui qui a la foi, quelle que soit sa religion, si faible soit-elle, est assuré de
récolter la vibration qu'il a semée. Car le paradis de chacun sera composé de toutes
ces vibrations, objet de la pensée de toute sa vie et qui pourront le faire entrer en
résonance.
J'ai montré que nous entendions, quelques secondes après leur départ, les
échos d'ondes qui avaient parcouru des millions de kilomètres dans l’universion et
que l'âme des étoiles mortes vivait encore, puisqu'après des siècles d'extinction
nous percevions toujours leur lumière.
La vibration indestructible et éternelle de notre pensée nous permet
d'entrevoir, lorsque nous nous séparons de notre corps matériel, ce que peut être la
survie dans l'universion, infiniment étendu dans le temps et dans l'espace.
Nous croyons, dans notre vanité, avoir vaincu l'espace en construisant des
engins qui nous transportent en peu de temps d'un bout à l'autre de la planète. Seule
la vibration de la pensée, qui, dans l’universion, se propage peut-être plus vite que
la lumière (1), peut explorer instantanément l'espace infini et même voyager dans le
temps, ce que nous n'avons jamais encore pu faire sur cette terre qu'en imagination.
Et voici que nous touchons le but suprême. La fin dernière de la religion, qui
est la connaissance de Dieu, s'identifie avec celle de la survie scientifique, qu'on
peut appeler l’universion, au point de vue statique, et la vibration, au point de vue
dynamique.
La religion nous apprend que la vie est un passage et une épreuve, qui prépare
le jugement des âmes; pour les bonnes, le paradis, et pour les mauvaises, l'enfer.
Pour ma part, je crois que le purgatoire et l'enfer s'identifient avec notre vie
terrestre, pendant laquelle nous sommes assujettis à vivre incarnés, c'est-à-dire
indissolublement liés à la matière, et que c'est là le péché originel qui nous fait
souffrir.
La mort, en libérant l'âme du corps, lui donne son essor vers le paradis, règne
de la vibration parfaite, intégrale et éternelle.
On peut concevoir le paradis un peu comme une féerie où les mélodies
musicales, les harmonies lumineuses et les symphonies de toutes les vibrations
résonneraient à l'infini.
Après la mort, la pensée ne s'éteint pas, mais elle est évoquée et révélée par la
mise en résonance de la vibration, qui s'enregistre au sein de l’universion. C'est ce
qui permet de comprendre la nature des écritures sacrées. Le « mektoub » des
Arabes et des Juifs, « c'était écrit », signifie précisément que l'onde de la vie et de
la pensée est inscrite, c'est-à-dire enregistrée dans l'univers intérastral.
Dans une féerie des plus émouvantes, le grand poète Maeterlinck a développé
ce thème que les morts continuent à vivre à condition que l'on pense à eux. En
effet, ils revivent par la pensée des vivants, qui évoquent leurs âmes par résonance
avec leurs vibrations enregistrées dans l’universion et avec leurs ondes qui s'y
propagent et peuvent revenir vers la terre sur les ondes de la pensée des êtres
vivants.
Les positivistes objecteront peut-être que l'âme n'a pas de raison de conserver
son unité lorsqu'elle se libère du corps.
Ainsi que je l'ai montré plus haut, elle ne peut être affectée par la séparation
du corps.
Au contraire son unité serait après la mort plus réelle et plus belle, puisqu'au
lieu d'être enchaînée à un misérable corps humain, qui est moins qu'un atome vis-à-
vis de l'univers et ne dure qu'un temps infime par rapport à l'éternité, cette âme
vibrera librement et éternellement dans l'universion-Dieu, conscience universelle
d'une puissance telle que notre cerveau en conçoit difficilement la perfection et qui
est comme le réservoir de toutes les consciences individuelles.
En outre, puisque, comme je l'ai dit plus haut, toutes nos pensées-vibrations
sont enregistrées automatiquement dans l'universion, chacune de ces âmes
éternelles, qui sont évoquées par les vivants, est détectée comme l'onde d'un
émetteur de T.S.F. par l'appareil récepteur.
Ainsi les âmes des grands hommes de bien, des bienfaiteurs de l'humanité et
des génies de toutes les époques, dont l'œuvre subsiste par les actes, par les
fondations, par les grandes découvertes scientifiques, par la vertu, la bonté, la
beauté, vibrent davantage parce qu'elles sont incessamment évoquées et vivent en
conscience avec tous les êtres qui les évoquent.
On a coutume de dire que tous les hommes sont égaux après la mort : rien
n'est plus faux. Les méchants ne vibreront jamais à la même fréquence que les
vertueux, car en évoquant les méchants, on ne cherche qu'à étouffer leur œuvre par
interférence, tandis que l'âme des vertueux est exaltée par la résonance.
Il y a également des degrés dans le développement de l'âme. Celle d'un enfant
qui est mort sans penser, comme une rose fanée, ne peut être comparée à celle d'un
grand homme, mort à un âge avancé après avoir laissé sur terre une œuvre
considérable. Donc plus l'être vit vieux, plus son âme est évoluée et parfaite.
Comme il n'y a pas deux âmes qui se ressemblent, comme il n'y a pas non plus
d'« égalité » entre les astres, dont nous savons physiquement qu'il n'y en a pas deux
semblables ni qui aient la même fonction, comme nous constatons qu'il n'y a pas
deux hommes qui se ressemblent ni physiquement, ni moralement et qu'il n'y en
aura jamais, les doctrines philosophiques de « l'égalité » sont une vaste utopie.
.......
végétariens. On note une diminution de l'acidité gastrique et de la paresse intestinale,
ainsi que la reprise de l'appétit, de l'augmentation de poids et de l'activité musculaire.
Une constatation presque générale a été faite, suivant laquelle les porteurs du circuit
oscillant voyaient leur capacité de travail augmenter considérablement. Certains sujets,
qui éprouvaient une sensation d'épuisement au bout de 3 ou 4 heures de travail ont pu
supporter un travail intensif de 12 à 15 heures consécutives sans la moindre fatigue.
Pendant la grippe qui sévit en janvier et février 1928, j'ai interrogé quelques
centaines de porteurs du collier : tous m'ont répondu qu'ils n'avaient pas été atteints et se
portaient à merveille. Deux seulement m'ont dit qu'ils n'avaient été grippés que pendant
24 heures.
A la suite des résultats très nets constatés dans des cas pathologiques fort différents,
j'ai été sollicité à maintes reprises de donner une explication des effets thérapeutiques des
circuits oscillants ouverts dont j'ai préconisé l'application aux organismes vivants.
M. le Professeur d'Arsonval a bien voulu présenter à ce sujet à l'Académie des
Sciences, le 25 février 1929, la note suivante reproduite ci-dessous dans son intégralité.
PHYSIQUE BIOLOGIQUE.—Explication des effets thérapeutiques des circuits
oscillants ouverts sur l’organisme des êtres vivants. Note de M. Georges Lakhovsky.
J'ai décrit (1) des essais de thérapeutique du cancer expérimental des plantes,
effectués sur des géraniums inoculés avec le Bacterium tumefaciens, au moyen d'un
générateur à lampes triodes d'ondes très courtes (
= 2 m.) que j'ai construit à cet
effet et que j'ai appelé radio-cellulo-oscillateur.
Ces plantes ont été guéries du cancer au bout d'un mois, elles vivent encore à
l'heure actuelle et sont très vigoureuses, tandis que les témoins non traités sont tous
morts il y a 5 ans, quelques mois après l'inoculation.
M. Frantz Seidel a également démontré récemment que le lait et les aliments
peuvent être stérilisés au moyen des mêmes ondes courtes de
= 1,5 à 3 m.
M. Esau vient de montrer expérimentalement qu'on peut guérir les souris
inoculées de la tuberculose au moyen des mêmes ondes courtes
= 2 m.) avec
lesquelles j'ai guéri il y a 5 ans les pelargoniums inoculés du cancer, ces ondes
détruisant rapidement les bacilles de Koch.
Huit mois après, le 24 décembre 1924, j'ai repris ces expériences en remplaçant
mon radio-cellulo-oscillateur par une simple spire de cuivre ouverte, dont la
longueur d'onde propre était également
= 2 m, environ, entourant la plante,
supportée par une tige d'èbonite et isolée dans l'air.
(1) A. Gosset, A. Gutmann, G. Lakhovky, J. Magrou, Essais de therapeutique du cancer
experimental des plantes (C.R. Soc. Biol., 91, 26 julliet 1924, p. 626
Par ce procédé, j'ai guéri de même des géraniums inoculés avec le Bacterium
tumefaciens, et dans le même temps les témoins sont tous morts. Les sujets guéris
vivent encore à l'heure actuelle et sont très prospères comme je l'ai montré ici
récemment (1).
Les mêmes expériences avec le circuit oscillant ont été reprises avec un succès
identique au printemps 1927 par Labergerie, à l'Ecole d'Agriculture de
Montpellier, et tout rècement, par le Dr Brunori, de New-York, par M.Vincenzo
Rivera, au Laboratoire de Pathologie végétale de l'Instituto superiore Agrario de
Pérouse (2).
Comme je l'ai annoncé dans ma dernière communication, j'ai essayé, ainsi que
beaucoup de praticiens, tant en France qu'à l'étranger, mes circuits oscillants sur
une grande variété de maladies.
Les nombreuses observations recueillies démontrent que ce circuit apporte une
amélioration très efficace et, assez souvent, la guérison des malades de toute espèce
qui ont été considérés parfois comme incurables.
Il est vraisemblable que ces circuits oscillants ouverts agissent sur l'organisme
suivant le même processus que mon radio-cellulo-oscillateur, en oscillant sous l'effet
d'induction des ondes innombrables de toutes fréquences qui sillonnent
constamment l'atmosphère.
En effet nous savons qu'il se produit constamment dans l'atmosphère des
décharges électriques (foudre, etc.), que les applications de l'électricité (éclairage à
arc, dynamos et moteurs industriels et de traction, magnétos, redresseurs) donnent
naissance à de multiples étincelles. Ces nombreux arcs engendrent dans
l'atmosphère des ondes très courtes.
A ces ondes s'ajoute toute la catégorie des ondes utilisées pour les
radiocommunications, à tel point qu'il est impossible à présent de trouver dans leur
gamme une place libre disponible.
Des circuits oscillants utilisés en thérapeutique, de toutes dimensions et de
toutes longueurs d'ondes, isolés de l'extérieur (
= 0,35 à 2 m.) trouvent toujours
dans l'atmosphère des ondes qui les font osciller sur leur fréquence propre. Le
champ électromagnétique ainsi créé filtre les ondes cosmiques, de même que la
lumière, les rayons ultraviolets, les rayons X et le radium, mais en provoquant un
effet moins brutal et plus durable, en raison de la constance et de la faible intensité
de ces rayonnements.
M. d'Arsonval a appliqué le premier avec succès en thérapeutique les courants
de haute fréquence il y a longtemps et bien avant les lampes triodes. Il s'est même
servi en 1890 du dipôle de Hertz pour descendre au-dessous de 2 m. de longueur
d'onde. Ces courants de haute fréquence avaient également pour effet de créer un
champ électromagnétique local, lequel filtre les ondes cosmiques.
(Extrait des Comptes rendus de l’Académie des Sciences, t. 188, p. 657, séance du
25 février 1929.
.....
Résumé des résultats obtenus
1° La présence d'un circuit oscillant Lakhovsky à spire unique, de 30 cm de
diamètre, capable de capter les on des naturelles cosmiques, de longueur d'onde
voisine de 2 mètres, exerce une action favorable sur le pouvoir germinatif des
semences.
2° On peut calculer sur une augmentation des germinations de 25 à 50 p. 100 en
plus des semences germées par rapport aux autres semences non exposées au circuit
oscillant Lakhovsky.
Les semences mises sous l'action du circuit, arrivent à là germination complète
de 1 à 3 jours plus tôt que celles des témoins.
On peut calculer sur une diminution du temps de germination qui peut aller
jusqu'à une réduction de moitié sur le temps exigé par les semences non exposées au
circuit oscillant Lakhovsky pour atteindre le même degré de germination
......
matière cérébrale, sur ondes courtes de 3 m au plus, on arrive à localiser dans le cerveau
50 pour 100 de la chaleur.
En utilisant les courants de haute fréquence circulant entre les deux armatures de
condensateur on peut obtenir un échauffement considérable régulièrement réparti à
l'intérieur de l'organe traité.
On pourrait donc arriver à la production de températures élevées dans les organes en
plaçant le sujet entre deux plaques de condensateur, qui mettent en jeu, en haute
fréquence, une énergie appropriée suffisante.
CHAPITRE IV
APPLICATION DES CIRCUITS OSCILLANTS OUVERTS
J'ai indiqué dans les chapitres précédents quelle est l'influence des ondes astrales sur
les êtres vivants, qui se comportent comme de véritables résonateurs, et comment j'ai pu
modifier cette influence au moyen du rayonnement d'un oscillateur auxiliaire local, tel
que mon radio-cellulo-oscillateur.
Dès le début de mes recherches sur l'oscillation cellulaire, j'ai pressenti que le champ
électromagnétique atmosphérique pouvait être modifié, non seulement grâce à un
générateur local susceptible de produire des interférences avec le champ astral, mais
encore plus simplement en disposant un circuit résonateur à l'entour du sujet.
Aussi, ai-je repris mon expérience fondamentale de la guérison du cancer des
géraniums au Laboratoire de la Clinique chirurgicale de la Salpêtrière, en substituant au
radio-cellulo-oscillateur un simple circuit oscillant entourant la plante à traiter pour
assurer la filtration du champ des ondes cosmiques.
Le 4 décembre 1924, je plaçai dans des pots séparés une série de géraniums inoculés
avec le Bacterium tumefaciens. Au bout d'un mois, lorsque les tumeurs se furent
développées, je pris au hasard l'une de ces plantes et l'entourai d'une spire circulaire en
cuivre nu de 25 mm2de section et d'un diamètre D = 30 cm; circuit ouvert dont les
extrémités étaient engagées dans un support d'ébonite (fig. 34). On sait qu'un tel
oscillateur, entièrement isolé dans l'air, vibre sensiblement en demi-onde sur une
longueur d'onde fondamentale définie par la longueur double de celle de la circonférence,
soit :
= 2 D = 1,885 m.(lungimea de unda este egala cu 2 ori pi, ori diametrul )
L'onde fondamentale de cet oscillateur est donc voisine de deux mètres.
Après une quinzaine de jours, tous les géraniums inoculés et non traités étaient
morts. Seul, le géranium entouré de son armature oscillante avait résisté au mal(fig.
35).
==========
LA MAGIE NATURELLE par J. Bersez
LES 72 VÉRITABLES PANTACLES DE SALOMON par J. Bersez
GERMES DE VIE DANS L'ASTRAL par E. Bosc
POUVOIRS ET VERTUS DES PIERRES PRÉCIEUSES par J. Bersez
DICTIONNAIRE PRATIQUE DES PRODUITS MAGIQUES par J. Bersez
RITUEL PANTAÇULAIRE par J. Bersez
***********************YOGA-ORIENTALISME*************************
LA BAGHAVAD GITA Traduction d'Emile Burnouf
LE NOM NATUREL DE DIEU OM ET LES MANTRAS par Dr. F. Lefebure
LES NEUFS UPANISHADS Trad. E. Marcault (e paraître)
THEORIE ET PRATIQUE DES POSES RENVERSÉES DU HATA-YOGA,
par Jacquet la Maya
(e paraître)
********************SYMBOLISME – INITIATION***********************
LES CLÉS TRADITIONNELLES ET SYNARCHIQUES DE
L'ARCHÉOMETRE par Yvet-Fred Boisset, préface de P. Encausse
Hello,
TELEMAN DAN wants to share the video "FMI : Le vol organisé" with you on Dailymotion.
Here is his/her personal message:
Vizionează acest video! E cool! da..da
Please click on the following link to watch the video: http://dai.ly/uE1nhd
To change your email notification settings, please click here: http://www.dailymotion.com/profile/notifications
Best regards,
--
The Dailymotion Team
Paradisul pazit .....parasit...pierdut....Un soi de Adam ratacitor......ce are ca avere ; chinul ....singura avere e goliciunea...simplitatea...naturaletzea....
Swami Sivananda Saraswati (September 8, 1887 – July 14, 1963) was a Hindu spiritual teacher and a proponent of Yoga and Vedanta. Sivananda was born Kuppuswami in Pattamadai, in the Tirunelveli district of Tamil Nadu. He studied medicine and served in Malaya as a physician for several years before taking up monasticism. He lived most of the later part of his life near Muni Ki Reti, Rishikesh.
He is the founder of The Divine Life Society (1936), Yoga-Vedanta Forest Academy (1948) and author of over 200 books on yoga, vedanta and a variety of other subjects. He established Sivananda Ashram, the location of the headquarters of The Divine Life Society (DLS), on the bank of the Ganges at Shivanandanagar, at a distance of 3 kilometres from Rishikesh.[1][2][3]
INTRODUCERE ÎN TANTRISMUL SECRET
MIRCEA ELIADE
TANTRISMUL a fost ultima descoperire făcută de ştiinţaoccidentală în materie de spiritualitate indiană. Dacă RELIGIAVEDICĂ, BRAHMANISMUL şi BUDISMUL sunt cunoscute şistudiate asiduu în Occident, de mai bine de un secol, studiulTANTRISMULUI este un „nou-născut”. Numai o parte din texteleTANTRICE au fost editate, foarte puţine au fost traduse, iaranaliza critică, istorică şi filosofică a doctrinelor şi procedeelorTANTRICE este abia la începuturile sale. În prezent, putemspune că nu există o lucrare de ansamblu asupraTANTRISMULUI, în timp ce găsim o mulţime de excelentemonografii asupra RELIGIEI VEDICE, BRAHMANISMULUI şiBUDISMULUI.Oare de ce ţine această întârziere sau, mai bine zis,această neglijenţă a indianismului occidental? În primul rând,considerăm că însăşi structura TANTRISMULUI - fenomen dificilde înţeles pentru un occidental care nu a pătruns încă suficientde bine celelalte mari sinteze, anterioare, ale spiritualităţiiindiene. TANTRISMUL este, prin urmare, ultima creaţie a Indiei.În el se concentrează, se întrepătrund şi se fecundează reciproctoate tradiţiile spirituale autentice ale Indiei, de la cele maivechi ritualuri VEDICE, până la cea mai recentă misticăVIŞNUITĂ.Dar această surprinzătoare concentrare de multiple tradiţiinu este sincretism. Este vorba aici, fără îndoială, de o nouăsinteză şi putem spune chiar că aceasta este cea maigrandioasă creaţie spirituală a INDIEI post-BUDISTE. Primiisavanţi occidentali, care au abordat textele TANTRICE secrete,nu şi-au dat seama, la prima vedere, de importanţa acesteimişcări spirituale. Pe de o parte, ei nu dispuneau încă de ocunoaştere precisă a doctrinelor, a tehnicilor şi, mai mult, nudispuneau de anumite tratate secrete TANTRICE; pe de altăparte, ei au judecat cam pripit şi superficial literaturaTANTRICĂ, cu prejudecăţile unui occidental al secolului al XIX-lea: s-au indignat în faţa a ceea ce ei numesc „harababură” şi„vorbăraie confuză” aparent prezentă în textele TANTRICE,considerându-le ca o adunătură plictisitoare de tehnici absurdeori puerile; apoi, ei au mai fost indignaţi în faţa mai multoraspecte, la prima vedere aberante, ale procedeelor TANTRICE,fiind în primul rând şocaţi de anumite practici sexuale stranii,
pe care le-au interpretat „AD LITERAM” şi pe care, dinignoranţă, le-au confundat cu vulgarele orgii care pot fi întâlniteuneori în INDIA şi peste tot în lumea arhaică. Nu foarte curând aînceput să se înţeleagă că aceste practici secrete nu sunt delocvulgare şi că nu pot fi „despărţite” de un foarte mare interesfilosofic. Timp de mai multe generaţii, datorită ignoranţei,OCCIDENTUL a considerat TANTRISMUL drept o luxuriantă şipericuloasă degenerescenţă a spiritualităţii indiene. Până decurând, doar a vorbi despre TANTRISM era considerat ca cevade prost gust. Cred că actualmente avem dreptul să neîmpotrivim acestei prejudecăţi care, pe scurt, reflectămentalitatea pozitivistă şi excesiv moralizantă a europeanuluimijlociu la sfârşitul secolului al XIX-lea. Fiind vorba de unfenomen spiritual oarecum străin de tradiţiile noastre şi, prinurmare, dificil de înţeles şi de asimilat, TANTRISMUL reprezintăo nobilă şi cutezătoare creaţie a spiritului indian; fără îndoială,acelaşi spirit autentic care ne-a dat UPANIŞADELE, BUDISMUL şiVEDANTA. Din punct de vedere al structurii, nu există nici oîntrerupere de la UPANIŞADE la TANTRISM. Datele problemei aurămas aceleaşi, ele rezumându-se în ambiguitatea „realului” şiîn iluzia dualismului. Ceea ce este schimbat sunt mijloacele derezolvare a acestei probleme clasice a gândirii indiene: ele nuconstau numai în cunoaşterea metafizică promulgată deUPANIŞADE şi de VEDANTA, ci fac să intervină şi tehnicileyoghine; altfel spus, instrumentele cele mai sigure pentrucucerirea realului.Termenul „TANTRISM” este, în sinea lui, destul de vag.Cuvântul TANTRA - literal „urzeală” - semnifică, printre altele,„teorie”, „doctrină”, „sistem”. Este dificil de precizat când acesttermen a luat, în sanscrită şi în limbile vernaculare indiene,sensul particular pe care îl posedă astăzi. De altminteri,TANTRISMUL BUDIST are un nume special, VAJRAYANA, iarTANTRISMUL HINDUIST era cunoscut în Evul Mediu mai mult subnumele de ŞAKTISM, ŞIVAISM şi SAHAJA. Ceea ce numim în modobişnuit TANTRISM nu se lasă prea uşor definit în câtevacuvinte, căci există o multitudine de şcoli şi de curenteTANTRICE, în perpetuă osmoză: totuşi la o analiză atentă apar,în primul rând, cele două mari tradiţii: TANTRISMUL BUDIST,VAJRAYANA şi TANTRISMUL HINDUIST. În ciuda faptului că existăatât de multe ramificaţii, secte şi şcoli, câteva principii comunestau la baza fiecăreia dintre nenumăratele forme de TANTRISM.Vom expune în continuare numai aceste principii fundamentale.
Din punct de vedere istoric, literatura TANTRICĂ BUDISTĂ,în speţă VAJRAYANA, începe să se afirme la începutul secoluluial VI-lea e.n., dar numai între secolele al VIII-lea şi al IX-leaINDIA întreagă, BUDISTĂ sau BRAHMANISTĂ, a căzut substăpânirea a ceea ce putem numi „moda TANTRICĂ”. Însăaceste probleme, legate de datele istorice, sunt departe de a fiîn întregime elucidate. Principiile şi metodele TANTRICE seîntâlnesc în cadrul câtorva şcoli BUDISTE încă înainte de secolulal VIII-lea, iar savanţi foarte distinşi cred că pot să fixezeînceputurile literaturii TANTRICE în secolul al II-lea e.n. Dupăcum se vede şi după cum se întâmplă mereu în INDIA, ceea cepare, la prima vedere, nou în TANTRISM este, în fapt, destul devechi. Practic, nu există aproape nimic în TANTRISM care să nuse găsească deja, într-o formă mai mult sau mai puţinelaborată, în RELIGIA VEDICĂ, în BRAHMANISM sau în BUDISM.De exemplu, secretul iniţierii şi al doctrinei revelate este VEDIC;ritualurile constituie o trăsătură distinctivă a BRAHMANISMULUI;meditaţiile şi contemplaţiile aparţin domeniului PANINDIAN alsistemului YOGA; iconografia şi panteonul sunt la fel de bineBUDISTE ca şi HINDUISTE; fiziologia ocultă este la bazadisciplinei HATHA-YOGA; mistica erotică nu este necunoscută întextele BRAHMANICE etc. Chiar şi când este vorba de unelement religios ce nu aparţine în mod cert religiei VEDICE şiBRAHMANISMULUI, cum ar fi prezenţa predominantă a MariiZeiţe sau ETERNUL FEMININ, acest element, clar nearian, esteautohton şi arhaic, el reprezentând aportul fundamental alspiritualităţii aborigene, anariene, la spiritualitatea HINDUSĂ.Astfel, în ochii unui neavizat, TANTRISMUL dă impresia unuiamestec de vechi tradiţii, când în realitate, el este o prefaceretotală a tuturor acestor elemente, fiind de fapt o sinteză făcutăîn vederea satisfacerii nevoilor religioase şi filosofice alehindusului din epoca modernă. Expresia „nevoi religioase şifilosofice” trebuie să fie înţeleasă în spirit indian, şi semnifică,înainte de toate, aspiraţia de a rezolva problema suferinţei şiignoranţei şi de a obţine, cu orice preţ, iluminarea supremă,care echivalează cu eliberarea, îndumnezeirea şi beatitudinea.Cît priveşte sintagma „epoca modernă”, noi o înţelegem însensul lui KALI-YUGA, „epoca întunecată”, ce a început deprecizează că doctrina lor a fost revelată de către Zeiţă, sauETERNUL FEMININ, special pentru folosul omului modern, omullui KALI-YUGA, adică a omului sceptic, inert şi decăzut. Dinacest punct de vedere, putem spune că, în ciuda faptului că
este atât de hulit, TANTRISMUL reprezintă doctrina şi tehnicilespirituale tradiţionale cele mai adaptate condiţiilor şi nevoiloracestei epoci crepusculare. Din acest motiv, în TANTRISM serecunosc elemente arhaice, HINDUSE, BUDISTE, a căror valoarespecific TANTRICĂ, le conferă o cu totul altă dimensiune.Pentru a simplifica expunerea noastră, vom aminti încontinuare principiile şi tehnicile TANTRICE, nu în ordineaimportanţei lor, nici în cea a revelării lor în cursul iniţierii, civom ţine cont, în primul rând, de câteva trăsături specifice, pecare vrem să le punem în mod special în valoare. Ca oricedoctrină veritabilă, TANTRISMUL este revelat în mod unic,printr-o iniţiere a discipolului de către maestru. Îmbelşugataliteratură TANTRICĂ nu cuprinde nici un comentariu cu privire laadevărurile secrete revelate direct de GURU. Adevăratadoctrină, care este secretă, se transmite mai ales prin viu grai,de la om la om; tradus literal, „din gură în gură” (VAKTRATVAKTRANTARAM) cum spune KULACHUDAMANI TANTRA.„Secretul trebuie să fie bine păzit de „pacu”, sau cu alte cuvintede „ignoranţi”, de neiniţiaţi, afirmă acelaşi text. TANTRICIItrebuie să facă mereu distincţia între sensul „exterior” (BAHYA)şi sensul „interior” (ADHYATMIKA) al unui text; primul sens esteliteral, al doilea este totdeauna ocult.Pentru un asemenea motiv, o parte considerabilă de texteTANTRICE, având legătură cu procedeele secrete, esteredactată într-un limbaj ascuns, SANDHYA BHASHA, un „limbajcrepuscular”, devenind, prin urmare, tocmai din această cauză,aproape ininteligibilă fără ajutorul unui iniţiat. Caracteristicaacestui „limbaj crepuscular” este multivalenţa semnificaţiilor.Se pune deci problema utilizării cheii exacte, pentru a puteadescifra sensul precis al procedeului propus. Căci, în acestlimbaj obscur cu dublu sens, o stare de conştiinţă este adeseoriexprimată printr-un termen erotic, iar terminologia fiziologicăeste bogată în valori cosmologice. Astfel, „lotusul”, simbolmetafizic prin excelenţă, este interpretat în limbajul secret, caBHOGA (uter, matrice). „Trăznetul” („Săgeata de fulger”),VAJRA, semnifică LINGA, dar şi CUNYA, vidul beatific metafizic.O venă descrie, la fel de bine, un „organ mistic”, o posturăyoghină sau o stare specială de conştiinţă. Prin urmare, texte,în aparenţă având un caracter pur speculativ, au în realitate osemnificaţie ocultă erotică şi invers. Iată, ca exemplu pentruprima categorie, un vers din DOHA-KOCA (după SHAHIDULLAH):„Imobilul înglobează gândirea de iluminarea în ciuda prafului care-l ornează. Vedem sămânţa lotusului firesc preţuită înpropriul corp.” Comentariul sanscrit explică acest vers în felulurmător: dacă în MAITHUNA, adică în uniunea sexualătransfiguratoare, fără sfârşit, CUKRA (sperma) rămâne fără a fiemisă, simultan gândul rămâne şi el imobil.Iată în continuare un al doilea exemplu. Un vers dinTANTRATATTVA ne asigură că, dacă: „Bând, bând, bând mereunoul, cădem la pământ, şi dacă ne ridicăm şi bem din nou -eliminăm riscul unei existenţe viitoare”, adică obţinemeliberarea supremă. Comentariul spune: „În timpul primuluistadiu al lui SATCAKRA SADHANA (tehnica yoghino-tantrică destăpânire a celor şase centri nervoşi numiţi CHAKRA), neofitul(SADHAKA) încă nu poate să-şi suspende suflul pentru un timpsuficient de lung, care suspendare singură i-ar permite săpractice concentrarea şi meditaţia (prevăzute) în cazul fiecăruiadintre aceşti (şase) centri. El nu poate, prin urmare, să reţinăKUNDALINI în SUSHUMNA (vena mistică yoghină) dincolo decapacitatea sa de a-şi reţine suflul (KUMBHAKA). De aceea, eleste obligat să revină pe pământ - adică în MULADHARACHAKRA (care se găseşte la baza coloanei vertebrale şi careeste centrul „elementului pământ”), după ce a băut ambroziacelestă. Neofitul trebuie, prin urmare, să practice acestexerciţiu de nenumărate ori, iar printr-o practică atentă şicontinuă, cauza unei noi existenţe (dorinţa) este definitivîndepărtată” (de aici rezultând eliberarea). Ne dăm seama,după aceste două exemple, de marea dificultate de a înţelegeperfect sensul ocult al unui text TANTRIC. În foarte multe cazurise remarcă faptul că s-au luat toate măsurile pentru a-i rătăcipe neiniţiaţi. Trebuie să adăugăm că natura însăşi a disciplineiTANTRICE obligă pe autorul unui text să întrebuinţezeSANDHYA-BASHA, „limbajul crepuscular”. Căci o iniţiere tantricăse îndeplineşte urmând diferite nivele bine conturate. Deasemenea, anumite şcoli TANTRICE nu practică decât foarte rarşi numai în situaţii excepţionale, procedeul uniunii amoroaseceremoniale - în timp ce în alte şcoli, cu precădere în SAHAJYA,iniţierea şi iluminarea este bazată pe MAITHUNA. Totuşi,lucrările acestor şcoli diferite sunt utilizabile pentru orice şcoalăTANTRICĂ. Căci adevărata revelare este aceeaşi, fiind obţinutăcu ajutorul unei MUDRA YOGHINE sau al unei NAYIKA; cu altecuvinte, ea poate să fie atinsă la fel de bine cu ajutorul uneifemei sau chiar direct cu ajutorul gândirii. Pentru ilustrare,semnalăm că este greşit să se interpreteze (în sens TANTRIC -n.t.) termenul DOMBI, care înseamnă „spălătoreasă”, prototipulunei femei frumoase, vitale şi foarte senzuale din castainferioară. Nu ne îndoim însă că în multe din orgiile TANTRICE încare toţi participanţii îşi controlează energia sexuală, femeile decastă inferioară, frumoase, vitale şi senzuale, joacă un roliluminator bine definit. Pe când în tratatul secret DOHAKOCA,DOMBI semnifică NAIRATMA, inexistenţa sinelui, sau chiarCUNYA, „vacuitatea”. Un text ca acesta: „O, DOMBI! tu eştitoată numai fericire!... Unii spun că eşti teribilă şi copleşitoare,dar mai ales înţelepţii te reţin la pieptul lor... O, DOMBI! nu estenimeni mai senzuală şi mai fermecătoare ca tine...” - poate fiinterpretat ca referindu-se la o experienţă amoroasă reală sauca la o experienţă spirituală extatică provocată de bruscarevelare a vacuităţii universale. Această ambiguitate cu privirela structura experienţei, o reîntâlnim în toate celelalte procedeeTANTRICE. Se constată, de asemenea, o permanentăîntrepătrundere a diferitelor nivele vibratile ale realului. Maiexact, TANTRICUL se sileşte să se ancoreze, la început, înconcretul imediat - şi să îl transfigureze mai târziu; cu altecuvinte, el urmăreşte să trezească energiile binefăcătoarecosmice adormite în toate obiectele şi fiinţele umane pregătitecare îl înconjoară. Din această cauză, iniţierea şi tehnicileTANTRICE acordă o maximă importanţă icoanelor, statuilor,obiectelor rituale (YANTRAS, MANDALAS, vase, flori, tămâieetc.). Dar aici este totdeauna vorba de transfigurarea acestorobiecte şi de revelarea inefabilă a veritabilei lor esenţe, careeste, inutil să o repetăm, o esenţă cosmologică divină.Pronunţarea corectă a sunetelor de rezonanţă sacre, MANTRASsau DHARANI - a căror semnificaţie ascunsă şi pronunţie suntrevelate de GURU în diferitele grade ale iniţierii - dobândeşte înTANTRISM un rol capital. Aceste formule de punere la unison,aceste sunete orale sau mentale, formate uneori dinonomatopee sau din silabe complet ininteligibile, devin un„vehicul” eficient în vederea concentrării. Un text canonic caSADHANAMALA nu ezită să exalte puterea cu adevăratnelimitată a acestor „sunete secrete de consonanţă”. „Existăoare ceva care să nu se poată face prin intermediul diferitelorMANTRAS, dacă acestea sunt emise şi aplicate conformregulilor?” MANTRA LOKANATHA, printre altele, poate anuladefinitiv cele mai mari păcate, iar MANTRA EKAJATA este atâtde puternică încât, în acelaşi moment când se pronunţă, omuleste la adăpost de orice pericol şi atinge înţelepciunea şi sfinţenia lui BUDDHA. Toate SIDDHIS-urile, puterileparanormale, indiferent de care natură ar fi ele - de la succes îndragoste până la realizarea accelerată a mântuirii - sunt cuuşurinţă obţinute prin asemenea sunete secrete MANTRAS.Eficacitatea nelimitată a MANTRAS-urilor este datorată laceea ce în realitate sunt MANTRAS-urile, sau cel puţin potdeveni printr-o emisie, permiţând fiinţei să intre în rezonanţă cufocare ascunse sau cu „obiectele” pe care le reprezintă. Astfelapare evident că fiecare forţă inteligentă cosmică şi fiecaregrad de sfinţenie posedă o BIJA-MANTRA, un „sunet subtil” careeste „sămânţa”, „suportul” sau, mai bine zis, fundamentul lor.Repetând cu consecvenţă, interiorizat conform regulilor,această BIJA-MANTRA, practicantul iniţiat îşi însuşeşte foarterepede esenţa sa ontologică şi astfel se contopeşte într-omanieră inefabilă, concretă şi imediată cu PUTEREA COSMICĂ,cu starea de sfinţenie etc... MACROCOSMOSUL întreg, cu toateplanurile şi modurile sale de existenţă, se manifestă într-unmare număr de MANTRAS; Universul este sonor, aşa cum este şicromatic, formal, substanţial etc... O MANTRA este un „simbol”al energiei subtile, secrete în sensul arhaic şi primitiv altermenului; cu alte cuvinte, ea este, în acelaşi timp şi„realitatea” simbolizată şi „semnul” simbolizant. Între MANTRA-YANA TANTRICĂ şi iconografie există o perfectă concordanţă:căci, fiecărei stări spirituale şi fiecărui grad de sfinţenie îicorespund o imagine, o culoare şi o literă specială. Meditândasupra culorii sau sunetului „subtil” (MANTRA) care îicorespunde, se penetrează prin rezonanţă lăuntrică într-oanume stare de manifestare supraumană, care se amplifică îniniţiat sau care, cu alte cuvinte, se asimilează cu o stareyoghină, cu O MARE PUTERE COSMICĂ etc...Macrocosmosul, aşa cum este revelat de concepţia secretăTANTRICĂ, este o vastă ţesătură de forţe şi energii subtilemisterioase, aceste forţe fiind aceleaşi cu cele care pot fi treziteşi amplificate în fiinţa şi în corpul uman, prin tehnicile fiziologieioculte. Conform cu aceasta KAULAJNANA-NIRNAYA ne învaţăcum trebuie să fie focalizate diferitele MANTRAS în CHAKRAS,„centrii” pe care fiziologia ocultă indiană îi situează în interiorulfiinţei şi corpului fizic uman. Uneori, MANTRAS-urile sunt precisfixate în unele părţi ale corpului. Pentru a nu da decât un singurexemplu, redăm, din micul tratat HASTAPUJAVIDHI, editat şitradus de L. FINOT, o meditaţie, graţie căreia degetele mâiniistângi sunt identificate cu cele cinci elemente subtile de bază şi cu cele cinci divinităţi şi, în acelaşi timp, ele sunt asociate cucele cinci silabe mistice şi cu anumite culori subtile, respectivalbă, galbenă, roşie, neagră şi verde, fiecare dintre acestea,spune textul, fiind apoi „impuse” pe unghii. Aceste silabereprezintă VAIROCANA, AMITABHA, AKSHOBHYA,RATNASAMBHAVA, AMOGASIDDHI, care sunt cei cinci DHYANA-BUDDHAS.O concepţie similară explică importanţa acordată înTANTRISM iconografiei. Imaginile devin „suporturi” necesare alemeditaţiei. O imagine trebuie să fie „vioaie”, adică energizată şidinamizată, în final ea fiind asimilată în fiinţă. Între iconografie,liturghie (orală sau mentală) şi meditaţia yoghină există orelaţie organică. Imaginea, ca şi sunetul de rezonanţă(MANTRA) nu sunt decât un „vehicul” în concentrarea yoghină.În TANTRISM, concentrarea semnifică operaţia prin care seconstruieşte o imagine mentală a divinităţii şi procesul dedinamizare a acestei imagini, sau altfel spus, „însufleţirea” sa,transformarea şi transfigurarea sa din simbol în experienţă. Nunumai imaginile divine pot fi interiorizate, ci şi realitatea sinelui,locurile de adoraţie etc. KAULAJNANA-NIRNAYA, mai ales, dărecomandări cu privire la realizarea adoraţiei dedicatesimbolului iconografic al lui SHIVA, LINGAM-ul: prima floare carei se oferă acestuia este AHIMSA, în sens propriu ea înseamnănon-violenţă; după aceea i se oferă revelarea şi stăpânireasinelui aspirantului, bunătatea, urmărirea idealului etc., pescurt, se aspiră la trezirea şi amplificarea anumitor virtuţiindispensabile concentrării şi practicii yoga. În acelaşi text serecomandă să interiorizăm locurile celebre de pelerinaj; a leinterioriza, înseamnă de fapt să le localizăm cât mai clar încorp, pentru ca să le punem în legătură cu diferite „vene” sau„nervi” ale fiziologiei oculte ce ne permite accesul la anumiteFOCARE ASCUNSE din Macrocosmos. Această interiorizare nu sevrea însă niciodată o abstractizare. Corpul uman nu îşi pierdeniciodată corporalitatea, dar, prin eficienta disciplină TANTRICĂ,corpul fizic se dilată la nesfârşit, se cosmicizează, iar o parte dinsubstanţa sa este transmutată în energie şi astfel setranssubstanţializează. Condiţia obişnuită limitată fizică şifiziologică a omului profan este gradat depăşită, chiar abolită;activităţile senzoriale ating grade de rafinament şi proporţiihalucinante, în urma nenumăratelor identificări ale organelor şiale funcţiilor fiziologice cu regiuni macrocosmice, cu aştri, cuPUTERI COSMICE etc. Dar, repetăm, corpul fizic joacă un rolpreponderent în TANTRISM şi aceasta este cauza întâietăţiiacordate fiziologiei şi experienţei carnale. Din acest punct devedere, TANTRISMUL poate fi considerat drept doctrina şitehnica prin excelenţă a omului decăzut al lui KALI-YUGA. Înepoca noastră, afirmă textele, ascetismul absolut şicontemplarea exclusiv metafizică nu mai sunt aproape deloccapabile să rezolve problema dificilă pusă de condiţia umană,care constă în descoperirea unor tehnici rapide şi eficiente ceurmăresc a aboli suferinţa şi iluzia, pentru a cuceri libertateaspirituală şi beatitudinea. Împotmolit în materie şi scepticism,omul modern, omul lui KALI-YUGA, trebuie să-şi înceapăascensiunea pornind chiar de la această materie, fără cavreodată să se îndepărteze de sursa sa vitală, care rămâneenergia sa creatoare sexuală pe care el trebuie să o controlezeperfect. Ascetismul indian vechi a redus corpul fizic la o enormăpiedică. TANTRISMUL nu numai că regăseşte si revalorificăcorpul fizic, dar îi amplifică posibilităţile spirituale latente şi îlconsideră ca pe o condiţie sine qua non a eliberării. „Fără uncorp fizic armonios şi plin de vitalitate”, spune HEVAJRATANTRA, „nu există beatitudine supremă.”. „Fără un corp fizicsănătos şi plin de vigoare, nu este nici perfecţiune, nicibeatitudine”, afirmă la rândul său, SRI-KALACHAKRA-TANTRA.Iar în DOHAKOSHA SARAHA se scrie: „Aici, în propriul tău corp,se găseşte GANGELE şi JUMNA, PITHAS-urile şi UPAPITHAS-urile.Nu am văzut nici un loc de pelerinaj şi nici un loc de beatitudinecomparabil cu corpul meu.”. Un alt text vorbeşte despreyoghinul KANNA, care „se bucură permanent în corpul său de ostare beatifică de non- dualitate.”Importanţa corpului fizic în TANTRISM este sporită de faptulcă nu numai constelaţiile zodiacale, astrele, locurile depelerinaj, templele, zeii, Marile Puteri Cosmice şi stările lorcorespondente de sfinţenie sunt cu precizie localizate în diverseorgane mistice - dar aceasta (importanţa) este totodată sporităşi de principiile metafizice care, de asemenea, au focareminiaturale (analogice) ce se află în corp. Astfel, în anumitetexte orientale secrete este menţionat că cele trei KAYA(corpuri) ale BUDISMULUI MAHAYANIC sunt localizate în cele treiplexuri (CHAKRAS). După BUDISMUL TANTRIC, PRAJNA,Înţelepciunea Supremă, manifestarea Zeiţei, sau ETERNULFEMININ, se găseşte adormită în regiunea lui MULADHARACHAKRA (care se află localizată în şi în afara corpului fizic, lanivelul zonei dintre anus şi sex), în timp ce UPAYA, adică tehnica, procedeul asimilat lui BUDDHA VAJRA-SATTVA, se aflălocalizat în regiunea creierului (SAHASRARA). Scopul esenţial aldisciplinei TANTRICE este să trezească Zeiţa (ETERNULFEMININ) PRAJNA şi să o facă să urce de-a lungul corpului (maiales prin centrul coloanei vertebrale), până ce atinge BUDDHA(SUPREMUL MASCULIN) VAJRA- SATTVA şi să se unească cu el(în SAHASRARA). În diversele forme ale TANTRISMULUI HINDUS,SHIVA (SUPREMUL MASCULIN), principiul Conştiinţei Pure sauSPIRITUL DIVIN, se află în SAHASRARA, lotusul subtil cu o mie depetale al regiunii cerebrale, iar SHAKTI, Zeiţa (ETERNULFEMININ), principiul forţei creatoare universale, se află înMULADHARA-CHAKRA, sub forma unui mic şarpe (KUNDALINI),încolăcit acolo de trei ori şi jumătate. La fel ca şi în TANTRISMULBUDIST, scopul tehnicii TANTRICE secrete hinduse, este de atrezi Zeiţa (ETERNUL FEMININ) şi de a o uni plenar cu SHIVA(SUPREMUL MASCULIN), atingând astfel starea de beatitudinedătătoare de deplină libertate.De altfel, de foarte multe ori, întâlnim, în aceeaşi măsură,un mare număr de alte localizări şi omologări (în Microcosmosulfiinţei umane) ale principiilor subtile, metafizice şi cosmologiceîn interiorul corpului uman. Astfel, în virtutea acestor omologărişi corespondenţe, partea dreaptă a corpului este masculină (+),iar partea stângă feminină (-), prin imitarea deloc întâmplătoarea lui SHIVA, sub forma sa androgină, bisexuată,ARDHANARICVARA. Pentru TANTRISMUL VISHNU- it, RADHA,păstoriţa legendară plină de farmec şi feminitate dinVRINDAVAN, amanta zeului KRISHNA, corespunde părţii stângi aomului, iar KRISHNA părţii sale drepte. Omul pe deplin armoniosşi perfect, prin analogie cu RADHA şi KRISHNA, este un completşi minunat androgin. Cu toate acestea, mai ales în KALI-YUGA,androginia umană, care echivalează cu transcenderea glorioasăa dualităţii (masculin-feminin; (+)-(-); Soare-Lună) cuperfecţiunea şi cu beatitudinea, nu poate fi obţinută uşor, plăcutşi repede numai prin tehnici meditative şi contemplative. Suntnecesare, pentru a o obţine, multiple, plenare şi profundeexperienţe concrete, de natură sexuală, cu fiinţe umane (pentrucare resimţim o intensă dragoste şi) care aparţin celor 12constelaţii zodiacale pe care le cunoaştem cu toţii. Asemeneatrăiri amoroase beatifice şi plenar transfiguratoare, în carefiecare dintre cei doi iubiţi îşi controlează în totalitate energiasexuală, sunt singurele capabile să trezească în mod plăcut şifoarte repede cele două principii polare adormite (la femeie
principiul MASCULIN este „adormit”, iar la bărbat principiulFEMININ este „adormit” sau, cu alte cuvinte, în stare potenţială)în corpul uman şi, prin urmare, să accelereze în mod euforicrealizarea unirii profunde şi dătătoare de PUTERE dintreKRISHNA şi RADHA; UPAYA şi PRAJNA; SHIVA şi SHAKTI; Soare şiLună; masculin şi feminin; (+) şi (-).Dată fiind importanţa metafizică a principiului feminin(SHAKTI) - reprezentând, în TANTRISMUL HINDUS, aspectul activşi creator al Naturii şi realităţii cosmice - este, sperăm acum,uşor de înţeles rolul esenţial jucat de femeile frumoase, vitale,rafinate şi senzuale în toată metodologia TANTRICĂ. În modsigur, chiar putem spune că TANTRISMUL este reîntoarcerea lareligia Mamei şi a ETERNULUI FEMININ, la religia arhaică ce adominat India pre-ariană a preistoriei, la fel cum a dominat şiaria afro-euroasiatică în totalitatea sa. Dar, de data aceasta,este vorba de ceva în plus faţă de o simplă devoţiune(cucernicie) către Mamă, către Marea Zeiţă sau ETERNULFEMININ al fertilităţii cosmice: este vorba aici de rezolvareaproblemei durerii existenţei şi de recucerirea rapidă a libertăţiişi beatitudinii spirituale. În TANTRA YOGA scopul comuniuniiamoroase profunde şi plenar transfiguratoare în care cei doiiubiţi îşi controlează perfect energia sexuală, este, aşa cumdorim să arătăm, integrarea principiilor polare ((+) şi (-)) aleomului, transformarea sa accelerată într-un minunat androgin.Dar este vorba, de asemenea, şi de un alt aspect: semnificaţiarevoluţionară a acestor practici TANTRICE, aici fiind vizate înspecial practicile BUDISMULUI târziu. Importanţa acordatăfemeii frumoase, vitale, senzuale, rafinate şi inteligente, unireaamoroasă şi sexuală ridicată la rang de instrument al eliberării,apologia orgiei în care toţi participanţii şi participantele îşistăpânesc şi îşi sublimează foarte bine energia sexuală - toateacestea constituie o evidentă manifestare revoluţionară ridicatăîmpotriva metafizicii dogmatice, a moralei osificate şi a religieivechi. Legile sociale, prejudecăţile şi principiile etice trebuie săfie complet abolite în asemenea situaţii excepţionale, pentru căsunt mai mult sau mai puţin iluzorii, parţiale şi limitatoarepentru fiinţa umană ce aspiră la LIBERTATEA DEPLINĂ. Într-olume EFEMERĂ, plină de APARENŢE şi lipsită de realitateontologică, unde totul este iluzoriu, TOT ceea ce este permiseste cu putinţă şi deci REALIZABIL - cu condiţia ca cel sau ceacare uzează din plin de aceste libertăţi depline să nu secomporte NICIODATĂ ca un sclav, ca o fiinţă DEPENDENTĂ până la „înlănţuirea” în PATIMĂ, ca un „ignorant” (PACU), ciSIMULTAN să realizeze continuu, profund şi DETAŞAT, lipsa derealitate funciară a oricărui aspect şi lucru profan.Sunt, din această perspectivă, aproape inutile riturile demodă veche, fie ele chiar şi VEDICE; inutilă este de asemenea,renunţarea ascetică în care potenţialele fiinţei, cum ar fi celsexual, nu sunt complet transmutate şi sublimate în energiespirituală, divină; inutile sunt rugăciunile rostite mecanic şilipsite de o trăire elevată şi profundă. Important este să seatingă starea beatifică de vacuitate, graţie căreia trecemdincolo de multitudinea de forme iluzorii cosmice pentru apătrunde extaziaţi în realitatea ultimă, divină, ascunsă înîntregime ochilor şi conştiinţei neiniţiaţilor şi neiluminaţilor. Prinurmare, datorită faptului că permanent trăim într-o lume ailuziilor şi a aparenţelor, trebuie să fim totdeauna capabili sărealizăm tot ceea ce este permis şi binefăcător. Nu întâmplător,un text TANTRIC secret de importanţa lui GUHYA-SAMAJATANTRA afirmă hotărât că: „nimeni nu reuşeşte şi nu va reuşi săobţină atât de repede şi într-un mod atât de plăcut perfecţiuneadivină prin realizarea unor tehnici dificile şi plictisitoare; căciperfecţiunea spirituală şi eliberarea supremă pot fi cu uşurinţăcucerite prin satisfacerea intensă, profundă şi PERFECTSTĂPÂNITĂ a tuturor dorinţelor”. Acelaşi text precizează însă căactul AMOROS-SEXUAL CU EJACULARE (DESCĂRCARE) nu esteniciodată ACCEPTAT sau permis şi că TANTRICUL adevărat nupoate şi nu trebuie să ucidă vreodată nu contează ce animal, căel nu trebuie să mintă, să fure, însă poate oricând iubeşte săcomită adulterul. Căci, aşa cum spune un BODHISATTVA,„conduita perfect controlată şi transfiguratoare chiar şi atuncicând noi permanent acţionăm în conformitate cu pasiunile şiataşamentele noastre (RAGACARYA) este din multe puncte devedere asemănătoare cu conduita sublimă a unui BODHISATTVA(BODHISATTVA CARYA) şi, tocmai de aceea, acest gen demanifestare este conduita cea mai bună (AGRACARYA) în cazulunei fiinţe umane care urmăreşte să evolueze spiritual”. Cu altecuvinte, toate contrariile efemere sunt la rândul lor iluzorii, daraceasta nu înseamnă niciodată că răul extrem ar putea coincidecu binele divin, extrem. Condiţia de BUDDHA nu poate -niciodată în limitele acestei mări de aparenţe - să coincidă cuextrema ignoranţă şi răutate (prezente în aspectul lor dinamic),toate acestea pentru simplul motiv că în cazul REALIZĂRIIDIVINE singur „vidul” beatific şi universal este tot ceea ce există
şi, în afara lui, restul care rămâne este atunci lipsit de realitateontologică.Este uşor de înţeles reacţia furibundă a mediilor ortodoxe înfaţa acestor tehnici foarte eficiente, care doar în aparenţă suntlipsite de orice valoare religioasă. Semnalăm, în legătură cuaceasta, un text TANTRIC, MAHA-CINA-KRAMAKARA, carepovesteşte cum înţeleptul VASISTHA, fiul lui BRAHMA, l-a rugatpe VISHNU să-l lămurească cu privire la unele învăţături ale luiBUDDHA, referitoare la adorarea Marii Puteri Cosmice TARA. Ela pătruns în „marea ţară CINA” şi a văzut o statuie a luiBUDDHA înconjurată de o mulţime de amanţi şi amante care, îndiferite jocuri amoroase, se abandonau extazului erotic.Surpriza înţeleptului s-a transformat imediat în şoc şiscandalizare: „Iată practici contrare VEDAS-urilor!” a strigat elrevoltat. O voce copleşitoare şi puternică, auzindu-se depretutindeni din înalt, a corectat imediat greşeala sa: „Dacă tuvrei cu adevărat, spunea vocea, să cucereşti divinele favoruriale lui TARA, atunci o poţi face mult mai repede prin intermediulacestor practici amoroase, prin care tu trebuie să urmăreşti sămă adori.” El s-a apropiat atunci plin de iubire de statuia luiBUDDHA şi a cules de pe buzele acesteia o lecţie neaşteptată:„Femeile frumoase şi puternice sunt pentru bărbaţii virili şicapabili să se stăpânească, precum zeiţele; femeile armonioaseşi pline de vitalitate sunt însăşi viaţa, femeile active şidrăgăstoase sunt parabola cea dătătoare de fericire în amor.Fiţi mereu în gând şi în faptă printre femei, dar stăpâniţi-văperfect şi nu vă lăsaţi niciodată subjugaţi de ele sau prinintermediul lor!”Totuşi, nu trebuie nici o clipă să pierdem din vedere faptulcă aici, ca şi în alte situaţii, nu este deloc vorba doar de o orgieordinară. MAITHUNA, sau comuniunea amoroasă perfectcontrolată şi profund transfiguratoare graţie intensităţii trăirilor,este un procedeu erotic complex ce vizează sublimareasuperioară a energiilor sexuale masculine şi feminine, în caretoţi participanţii sunt transsubstanţializaţi; datorită acestorrezonanţe excepţionale, actul amoros uman, organic, devine unmoment misterios şi beatific în care conştiinţele fuzionate aleiubiţilor angrenaţi ajung gradat să participe plenar la starea deconştiinţă cosmică, divină. Textele TANTRICE repetă adeseaacest aforism: „Prin aceleaşi acte şi trăiri amoroase frenetice,care uneori au făcut să cadă mulţi oameni, care nu se controlauCI ERAU CONTROLAŢI DE FORŢELE GIGANTICE DECLANŞATE, înInfern, timp de milioane de ani, yoghinul TANTRIC ce secontrolează perfect şi stăpâneşte permanent energiile infinitepe care le declanşează, obţine fericirea nepieritoare şieliberarea sa finală!” „Plăcerile perfect controlate şi cât maibine sublimate în energii divine date de simţuri, amor, desfătareşi jocuri de dragoste cu femei frumoase şi afectuoase, sunteliberare pentru cel ce ştie şi este capabil să se controleze, fiindpăcat mortal ce conduce la vlăguire şi decădere pentru ceineiniţiaţi care sunt sclavii simţurilor şi robiţi de patimi...Yoghinul liber şi detaşat de fructele acţiunilor sale gustă din plinplăcerile simţurilor mai ales pentru a le ajuta astfel pe fiinţeleumane ce au nevoie să fie impulsionate prin AMOR şi nu doarpentru simţurile sale. El traversează ACTIV, dar completdetaşat, toate păcerile şi bucuriile sublime ale amorului, făcând-o înainte de toate să fie cât mai fericită pe iubita sa şi, dinaceastă cauză, nici un rău sau vreun ataşament egoist nu îlmurdăreşte... Chiar plin de dragoste, el este şi rămâne mereupur, aşa cum sunt băieşii cei jucăuşi şi plini de candoare ce seaflă la râu. „Cel mai intens extaz amoros pe care mai mereuurmăreşte să-l trăiască empatic yoghinul, este acela de a o facesă fie cât mai fericită şi copleşită de extaz amoros pe fiinţaumană pe care o iubeşte.”În rezumat, TANTRISMUL veritabil trădează în structura saprofund enigmatică chiar paradoxul realităţii ultime şi cel alcondiţiei umane. El urmăreşte să se ancoreze în concretul celmai fiziologic, dar numai pentru a avea astfel o energie uriaşăce îl va ajuta gradat după aceea să transsubstanţializeze şi sătransmute în forme misterioase de energie acest concret,pentru a descoperi în cele din urmă în el (graţie sublimării),principiile intime, divine ale Vieţii Cosmice. El face adeseori apella prezenţe feminine, armonioase, frumoase, senzuale, vitale,rafinate şi inteligente care, în unele situaţii sunt materiale şiconcrete, iar în alte situaţii sunt pur arhetipale şi ideale, darnumai în scopul de a trezi, redescoperi şi amplifica identitateafunciară între principiul feminin şi cel masculin. „Tu, o, adoratăZeiţă (DEVI), fermecătoare precum o divină minune, îi spuneSHIVA lui SHAKTI sau Zeiţă în MAHANIRVANA- TANTRA, Tu, şinumai tu eşti veritabila şi uluitoarea mea formă ce se manifestăîn cicluri şi eoni! Nu există nici o diferenţă între Tine şi Mine.”.Doctrina ultimă şi cea mai secretă a TANTRISMULUI indicăadeseori tocmai această identitate deplină a contrariilor,această identitate perfectă între SHIVA şi SHAKTI, între KRISHNA şi RADHA, între BUDDHA şi ZEIŢĂ, între (+) şi (-), într-un cuvânt, identitatea dintre aspectul spiritual divin şinemanifestat al realităţii şi aspectul său manifestat. Eliberareafinală, beatitudinea nepieritoare, realizarea deplină şi efectivă aacestei unificări plenare a principiilor polare (masculin (+) şifeminin (-)) în propria fiinţă prin atingerea stării GLORIOASE deANDROGIN, acesta este ţelul ultim şi divin al TANTRISMULUI.Totuşi TANTRISMUL, contrar altor „filosofii” indiene, considerăpe baza unei experienţe milenare concrete, că omul egoist,sceptic, ignorant şi decăzut al lui KALI-YUGA nu poate fi cuuşurinţă salvat decât plecând tocmai de la propria sa condiţieexistenţială - care este, în primul rând, o condiţie fizică, carnală,atât timp cât el încă nu şi-a trezit şi nu şi-a amplificatcapacitatea de a atinge direct, prin revelarea interioară aSpiritului său divin şi etern, realitatea ultimă.Pentru acest motiv, identificarea deplină si profundă acontrariilor (masculinul (+) şi femininul (-)) este realizată înTANTRISM sub forma atingerii depline a stării ANDROGINALE,glorioase.Trezirea gradată şi ascensiunea controlată a lui KUNDALINI,care constituie practica cea mai secretă şi uneori (mai alespentru cei nepregătiţi) cea mai periculoasă a TANTRISMULUI, nuînseamnă nimic altceva decât unirea ETERNULUI FEMININ (-)sau a „zeiţei”, SHAKTI, cu SUPREMUL MASCULIN (+) sau „zeul”SHIVA în interiorul corpului uman. Această trezire gradată şiunire se obţin de-a lungul unei practici yoghine perseverente,din care nu lipsesc anumite procedee secrete foarte dificil deexpus. Primul rezultat resimţit (şi remarcat chiar şi de ceilalţicare sunt capabili să perceapă) al trezirii plenare şi alascensiunii lui KUNDALINI în interiorul microcosmosului fiinţeiumane, este permanenta lui beatitudine, eliberarea sa aproapecontinuă de durerea existenţei.Dar aceasta nu este decât o primă etapă. Trezirea gradatăşi ascensiunea lui KUNDALINI face uşor cu putinţă realizareaunor practici mult mai complexe, cu ajutorul cărora omulaboleşte durata temporală şi realizează nemurirea spiritualăACUM şi AICI, în lumea aceasta. Există foarte puţine texte clareşi explicite referitoare la astfel de practici şi ele sunt, mai multdecât altele, extrem de obscure, fiind codificate în limbajesecrete. Tot ceea ce în esenţă se poate deduce prin lecturarealor cu multă atenţie, în legătură cu trezirea gradată şiascensiunea controlată a lui KUNDALINI, ţine de unificarea armonioasă în interiorul fiinţei invizibile şi a corpului uman, atuturor curenţilor subtili de forţă (ce circulă prin NADIS) polari,aici fiind vorba atât de ritmurile cardiace, respiratorii sausanguine, cât şi de fenomenele fiziologice de asimilare şidezasimilare. Într-un anume moment superior al practicii,microcosmosul fiinţei umane împreună cu corpul devinecomplet unificat, ca un vas închis, care nu este altceva decât unsimbol al unui MACROCOSMOS, perfect asimilat înMICROCOSMOSUL fiinţei yoghinului şi senin. Cel care cuadevărat a atins această stare glorioasă (fie chiar şi prin tehniciamoroase în cazul unui cuplu unit şi iubitor, care îşi controleazăconstant potenţialul sexual şi îl transmută în energie) a depăşitde o manieră radicală şi aproape definitivă durerea existenţeiumane. El sau ea este un JIVAN-MUKTA, sau cu alte cuvinte, un„eliberat spiritual în viaţă”.Bibliografia esenţială indicată pentru a aprofunda aspecteleprezentate în acest text.* Toate operele şi traducerile (în engleză) ale lui A. Avalon(Sir John Woodroffe), unul dintre cei mai mari specialişti înTANTRISM.* M. Eliade, Yoga. Eseu asupra originilor misticii indiene.Paris, Paul Geuthner, 1936 (a doua ediţie este în pregătire).
Tehnici de Yoga, Gallimard, 1948.
