sâmbătă, 20 august 2011
Sarutul de piatra.
Iubirea constrictoare------aceasta este educatzia !-----familia, scoala, cultele religioase oficiale, ne invatza sa iubim posesiv,sa iubim prin constrangere, sa iubim prin amenintzare.
In rarele clipe de repaos ce ne sunt ingaduite de sclavagismul modern in care vietzuim,ne intalnim ;un barbat cu o femeie, nu pentru a redobandi Fericirea si LIBERTATEA impreuna, ci pentru a descarca unul catre altul necazurile ,frustrarile, esecurile din iluzorii iubiri trecute.
''Homo ludens''.....LUDIC... sa iubim prin joc.....JOCUL DRAGOSTEI (in sensul pozitiv al cuvantului ''ludic'').
Apoi jocul se transforma in ritual, si acesta duce la identificarea terrianului cu Zeul.
---------------------------------
Ne intalnim cateva minute pe zi,sau la o saptamana, poate o data intr-o luna,si atunci, in loc sa ne atragem prin ingenioase jocuri ale placerii ( placere in sens epicurian ),facem altceva,ne cautam defectele ca sa ne justificam propriile noastre imperfectziuni,ne gelozim,ne amenintzam....etc....apoi plangem,regretam,suferim.......emotziile se pietrifica iar la primul soc se sparg ,se pulverizeaza,devenind colb pe drumurile istoriei..........
joi, 18 august 2011
IUBIRE ?...TRADARE ?....CINE STIE ?
IUBIRE ?...TRADARE ?....CINE STIE ?
Cel mai apropiat prieten al meu este suparat.O intamplare curioasa si trista l-a adus in aceasta stare deplorabila.
O ....propozitzie, sau un singur cuvant,poate doar o virgula pusa gresit a facut sa se naruiasca o relatzie dintre doi oameni.
Dar se mai poate vorbi de ''relatzie'' intre un barbat si o femeie, in acest tulbure prezent in care vietzuim ?
Iubirea poate fi dobandita,si pastrata prin amenintzare si prin santaj ?. Iubirea poate fi stapanita ? !
Nu......nu,nu, aceasta nu e IUBIRE. !...E disperare !.
..........
Femeia care s-a straduit sa intre in viatza prietenului meu...a incercat sa-l faca gelos vorbindu-i , cu o voce schimbata, despre un fost iubit ,cu mult mai tanar de cat ea, ce i-a telefonat cu cateva ore inainte cerandu-i sa-i faca....o..felatzie...sau o incantatzie erotica.Probabil ca a amenintzat-o.....a santajat-o....fiindca ''mami'' a indeplinit ''la rece'' ritualul, racorindu-l pe ''baietzel'' si distrandu-i pe colegii de servici ,care ascultau cu incantare vocalizele.
Oare chiar asa s-au petrecut faptele ?....Nu stiu.
Ce fel de femeia este ......sotzie..amanta...prostituata ? Nu stiu.
Am imaginat multe scenarii...prea multe scenarii,din pacate.
Ce sfat sa-i dau prietenului meu ?.......Sunt anarhist,deci dispretzuiesc morala,chiar daca e prostituata ,si ea,femeia aceea, are dreptul a se indragosti de un barbat,(ar fi de folos pentru ea sa nu mai fie posesiva-----Interesant subiect !...cum e gelozia unei prostituate ?)...Sau poate ca e o femeie obisnuita ce cauta tandretze, pasiune, erotism,ceva ce nu a gasit in viatza ei cotidiana.
Poate...poate....
----Cum este gelozia unei femei obisnuite ?
Nu pot condamna o femeie ca vrea sa iubeasca si sa fie iubita.....sa faca sex...sa....fie ca o bacanta posedata de Zeul Dionysos.Am scris si cred cu tarie ca OMUL INCEPE A REDEVENI ZEU IN CLIPA IN CARE PASESTE PE CALEA LIBERTATZII ! [ cand incepe sa foloseasca darul CREATORULUI---Liberul Arbitru----]
Omul poate sa se ELIBEREZE identificandu-se cu Zeul (Dionysos-Zagreus.....Iisus...Krishna...etc..etc...) printr-un anume ritual ....Orice femeie care iubeste ...care iubeste cu adevarat.....devine Zeitza contopidu-se cu Venus (Afrodita) !...Si sa stie ce apetit pentru dragoste avea si are Afrodita.....se culca oricand, cu orcine ce-i starnea interesul...doar pentru a slavi IDEEA DE DRAGOSTE...DE IUBIRE...DE CONTOPIRE TOTALA.
Moralitatea n-are nici un sens in fata unei Zeitze ca Venus....Moralitatea a fost inventata pentru oameni ,ca o forma de incarcerare.
Dar ....o femeie care se culca cu un barbat pentru banii lui....doar pentru ca doreste sa se bucure de cateva obiecte..sau de o anume pozitzie sociala, n-are nimic in comun cu Afrodita ci cu ''egregorul banului''.
Azi si femeile si barbatzii se prostitueaza pentru Mamona, ''egregorul banului''----Un egregor muribund,lovit fatal de Iisus atunci cand a intrat cu biciul in Templu,sa-l purifice.
Ce este DRAGOSTEA?....''Daca iubire nu e , nimic nu e''---spunea un filosof. In civilizatzia noastra occidentala mai este DRAGOSTE ?....Nu.....nu,nu...iubirea aproape ca a disparut, inlocuita fiind de de dorintze meschine, mercantile.
Ne-am pulverizat emotzional. Suntem o adunatura de schizofrenici ce se ''joaca'' cu arme nucleare.
AM UITAT CE ESTE DRAGOSTEA ! Deci societatea noastra occidentala este condamnata la disparitzie.
SINGURI NE-AM CONDAMNAT . Semnul cel mai evident este ca AM UITAT CE ESTE DRAGOSTEA .
Stapanii dependentzi de sclavii lor, deci ''SCLAVI SCLAVILOR''....trebuie sa dispara. Si vor disparea in curand.
Fireste ca vor fi catziva supravietzuitori, fiindca undeva exista o ''Arca a lui Noe'', vorba lui M. Eliade din geniala nuvela ''Tinerete fara de tinereta'' ;
.....'' Ca de obicei după o dimineaţă consacrată lucrului, plecă să se
plimbe pe marginea lacului. La întoarcere, se opri la Cafe Albert. Îndată
ce-l zări, chelnerul comandă cafeaua şi sticla cu apă minerală. Îi aduse
ziarele, dar nu avu timp să le parcurgă. Un bărbat înalt, distins (parcă
ar fi coborât dintr-un tablou de Whistler, îşi spuse), încă destul de
tânăr, deşi stilul vetust al costumului îi adăuga cel puţin cinci, şase ani,
se opriîn dreptul lui şi-i ceru voie să se aşeze la masă.
- E curios că neîntâlnim tocmai astăzi, zi atât de importantă
pentru dumneavoastră, spuse. Eu sunt contele de Saint-Germain. Cel
puţin, aşa mi se spune, adăugă cu un zâmbet amar. Dar nu e curioasă aceastăîntâlnire, doar la câteva zile după descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă? Desigur că aţi aflat şi dumneavoastră...
- Doar ce-au scris ziarele, spuse.
Îl privi lung şi zâmbi. Apoi ridică mâna în sus:
- Dublă, şi fără zahăr, preciză. Toate întâlnirile de acest fel, începu
după ce chelnerul îi aduse cafeaua, toate întâlnirile între persoane
incredibile, ca noi, au un aer de pastişă. Consecinţă a literaturii
proaste, pseudoocultistă, adăugă. Dar trebuie să ne resemnăm: nu se
poate face nimicîmpotriva folclorului de mediocră calitate; legendele
careîncântă anumiţi contemporani sunt de un gust detestabil... Îmi
aduc aminte de o convorbire cu Mathila Ghyka, la Londra,în vara lui
1940. Era puţin timp după căderea Franţei. Acest admirabil savant,
scriitor şi filozof (în paranteză fie spus, eu preţuiesc mult nu numaiLe
Nombre d'or, ca toată lumea, ci şi romanul lui din tinereţe, La Pluie
d'etoiles), acest inegalabil Mathila Ghyka îmi spunea că al doilea război
mondial, care abiaîncepuse, este, de fapt, un război ocultîntre două
societăţi secrete, şi anumeîntre Templieri şi Cavalerii Teutoni... Dacă
un om de inteligenţa şi cultura lui Mathila Ghyka putea gândi astfel, nu
e de mirare că tradiţiile oculte sunt desconsiderate... Dar văd că nu
spuneţi nimic, adăugă zâmbind.
-Vă ascultam. Mă interesează...
- De altfel, nici nu e nevoie să vorbiţi prea mult. Am să vă rog
doar, la sfârşit, să-mi răspundeţi la oîntrebare... Nu pretind că ştiu cine
sunteţi, reluă după o pauză. Dar suntem câţiva care, din 1939, ştim că
existaţi. Faptul că aţi apărut deodată, şi independent de tradiţiile pe
care le cunoaştem neîndeamnă să credem, pe de o parte, că aveţi o
misiune specială, iar pe de altă parte, că dispuneţi de mijloace de
cunoaştere mult superioare celor care sunt la dispoziţia noastră... Nu e
nevoie să confirmaţi tot ce vă spun, adăugă. Am venit să văîntâlnesc
pentru că descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă
este primul semn dintr-un sindrom bine cunoscut. Vor urma, destul de
repede, şi alte descoperiri, şiîn acelaşi sens...
- Adică? îl întrerupse zâmbind.
Îl privi din nou lung, scrutător.
- Văd că mă puneţi laîncercare. Poate aveţi dreptate... Dar
semnificaţia descoperirilor este clară: manuscrisele de la Qumran
revelează doctrinele esenienilor, comunitate secretă despre care nu se
ştie aproape nimic precis. De asemenea, manuscrisele gnostice
descoperite de curândîn Egipt, şiîncă nestudiate, vor revela anumite
doctrine esoterice, ignorate timp de aproape optsprezece secole.
Curând vor urma alte asemenea descoperiri dând la iveală alte tradiţii
rămase secrete pânăîn zilele noastre. Sindromul la care făceam aluzia
aceasta este: revelarea în serie a doctrinelor secrete. Ceea ce înseamnă
apropierea Apocalipsului. Ciclul seîncheie. Asta se ştia mai demult,dar
după Hiroshima ştim felul în care se va încheia...
- Foarte adevărat, şopti absent.
-Întrebarea pe care voiam să v-o pun este aceasta: dispunând de
cunoştinţele care v-au fost transmise ştiţi ceva precis despre felul cum
va fi organizată... Arca?
- Arca? întrebă surprins. Vă gândiţi la o replică a corăbiei lui Noe?
Celalt îl privi din nou, lung, curios şi iritat totodată.
- Era numai o metaforă, reluă târziu. O metaforă devenită clişeu,
adăugă. O găsiţiîn toată maculatura aşa-zisă ocultistă... Mă refeream
la transmiterea tradiţiei. Ştiu că esenţialul nu se pierde niciodată. Dar
mă gândeam la celelalte, multe, care, deşi nu reprezintă esenţialul, mi
se par totuşi indispensabile unei existenţe cu adevărat umane;
bunăoară, tezaurul artistic occidental,în primul rând muzica şi poezia,
dar şi o parte din filozofia clasică, şi anumite ştiinţe...
- Cred că văînchipuiţi ce vor gândi despre ştiinţe acei câţiva
supravieţuitori ai cataclismului, îl întrerupse zâmbind. Probabil că omul
postistoric, cum am auzit că i se spune, omul postistoric va fi alergic la
ştiinţă cel puţin o sută, două de ani...
- E foarte probabil, continuă. Dar mă gândeam la matematică... În
sfârşit, cam asta voiam să vă în tre b .
Rămase mult timp pe gânduri, şovăind.
- În măsura în care am înţeles întrebarea dumneavoastră, vă pot
spune doar că...
- Mulţumesc, amînţeles! exclamă, neizbutind să-şi ascundă
bucuria.
Se înclină profund, îi strânse mâna emoţionat şi se îndreptă spre
uşă. Îl privea cum se depărtează grăbit, parcă ar fi fost aşteptat de
cineva, chiar acolo,în stradă
.....................
Nu pot trage decât o
singură concluzie: mărturisirile mele nu se adresează unui eventual
cititor dintr-un viitor apropiat, să spunem din anul 2000. Dar atunci,
cui?
Un răspuns provizoriu ar putea fi acesta:în urma războaielor
nucleare care vor avea loc, multe civilizaţii,începând cu cea
occidentală, vor fi distruse. Fărăîndoială, catastrofele vor dezlănţui un
val de pesimism necunoscut până atunci în istoria omenirii, o
descurajare generală. Chiar dacă nu toţi supravieţuitorii vor ceda
ispitei de a se sinucide, foarte puţini vor mai avea destulă vitalitate ca
să poată speraîn om şiîn posibilitatea unei umanităţi superioare
speciei homo sapiens.Descoperite şi descifrate atunci , mărturisirile
acestea ar putea contrabalansa deznădejdea şi voinţa universală de
extincţie. Prin simplul fapt că exemplifică posibilităţile mentale ale unei
umanităţi care va lua naştere într-un viitor îndepărtat, asemenea
documente demonstrează, pentru că o anticipează, realitatea omului
postistoric.
Această ipoteză presupune conservarea întregului material depus
astăziîn safe. Nu-mi dau seama cum va fi asigurată această
salvgardare. Dar, pe de altă parte, nu mă pot îndoi că aşa se va
întâmpla. Altminteri, experienţa mea n-ar avea sens."
Introduse paginile scrise într-un plic, îl sigilă şi plecă spre bancă.
Încuind uşa, auzi telefonul sunând, şi continuă să-l audă coborând
scarile. ''..........
Cel mai apropiat prieten al meu este suparat.O intamplare curioasa si trista l-a adus in aceasta stare deplorabila.
O ....propozitzie, sau un singur cuvant,poate doar o virgula pusa gresit a facut sa se naruiasca o relatzie dintre doi oameni.
Dar se mai poate vorbi de ''relatzie'' intre un barbat si o femeie, in acest tulbure prezent in care vietzuim ?
Iubirea poate fi dobandita,si pastrata prin amenintzare si prin santaj ?. Iubirea poate fi stapanita ? !
Nu......nu,nu, aceasta nu e IUBIRE. !...E disperare !.
..........
Femeia care s-a straduit sa intre in viatza prietenului meu...a incercat sa-l faca gelos vorbindu-i , cu o voce schimbata, despre un fost iubit ,cu mult mai tanar de cat ea, ce i-a telefonat cu cateva ore inainte cerandu-i sa-i faca....o..felatzie...sau o incantatzie erotica.Probabil ca a amenintzat-o.....a santajat-o....fiindca ''mami'' a indeplinit ''la rece'' ritualul, racorindu-l pe ''baietzel'' si distrandu-i pe colegii de servici ,care ascultau cu incantare vocalizele.
Oare chiar asa s-au petrecut faptele ?....Nu stiu.
Ce fel de femeia este ......sotzie..amanta...prostituata ? Nu stiu.
Am imaginat multe scenarii...prea multe scenarii,din pacate.
Ce sfat sa-i dau prietenului meu ?.......Sunt anarhist,deci dispretzuiesc morala,chiar daca e prostituata ,si ea,femeia aceea, are dreptul a se indragosti de un barbat,(ar fi de folos pentru ea sa nu mai fie posesiva-----Interesant subiect !...cum e gelozia unei prostituate ?)...Sau poate ca e o femeie obisnuita ce cauta tandretze, pasiune, erotism,ceva ce nu a gasit in viatza ei cotidiana.
Poate...poate....
----Cum este gelozia unei femei obisnuite ?
Nu pot condamna o femeie ca vrea sa iubeasca si sa fie iubita.....sa faca sex...sa....fie ca o bacanta posedata de Zeul Dionysos.Am scris si cred cu tarie ca OMUL INCEPE A REDEVENI ZEU IN CLIPA IN CARE PASESTE PE CALEA LIBERTATZII ! [ cand incepe sa foloseasca darul CREATORULUI---Liberul Arbitru----]
Omul poate sa se ELIBEREZE identificandu-se cu Zeul (Dionysos-Zagreus.....Iisus...Krishna...etc..etc...) printr-un anume ritual ....Orice femeie care iubeste ...care iubeste cu adevarat.....devine Zeitza contopidu-se cu Venus (Afrodita) !...Si sa stie ce apetit pentru dragoste avea si are Afrodita.....se culca oricand, cu orcine ce-i starnea interesul...doar pentru a slavi IDEEA DE DRAGOSTE...DE IUBIRE...DE CONTOPIRE TOTALA.
Moralitatea n-are nici un sens in fata unei Zeitze ca Venus....Moralitatea a fost inventata pentru oameni ,ca o forma de incarcerare.
Dar ....o femeie care se culca cu un barbat pentru banii lui....doar pentru ca doreste sa se bucure de cateva obiecte..sau de o anume pozitzie sociala, n-are nimic in comun cu Afrodita ci cu ''egregorul banului''.
Azi si femeile si barbatzii se prostitueaza pentru Mamona, ''egregorul banului''----Un egregor muribund,lovit fatal de Iisus atunci cand a intrat cu biciul in Templu,sa-l purifice.
Ce este DRAGOSTEA?....''Daca iubire nu e , nimic nu e''---spunea un filosof. In civilizatzia noastra occidentala mai este DRAGOSTE ?....Nu.....nu,nu...iubirea aproape ca a disparut, inlocuita fiind de de dorintze meschine, mercantile.
Ne-am pulverizat emotzional. Suntem o adunatura de schizofrenici ce se ''joaca'' cu arme nucleare.
AM UITAT CE ESTE DRAGOSTEA ! Deci societatea noastra occidentala este condamnata la disparitzie.
SINGURI NE-AM CONDAMNAT . Semnul cel mai evident este ca AM UITAT CE ESTE DRAGOSTEA .
Stapanii dependentzi de sclavii lor, deci ''SCLAVI SCLAVILOR''....trebuie sa dispara. Si vor disparea in curand.
Fireste ca vor fi catziva supravietzuitori, fiindca undeva exista o ''Arca a lui Noe'', vorba lui M. Eliade din geniala nuvela ''Tinerete fara de tinereta'' ;
.....'' Ca de obicei după o dimineaţă consacrată lucrului, plecă să se
plimbe pe marginea lacului. La întoarcere, se opri la Cafe Albert. Îndată
ce-l zări, chelnerul comandă cafeaua şi sticla cu apă minerală. Îi aduse
ziarele, dar nu avu timp să le parcurgă. Un bărbat înalt, distins (parcă
ar fi coborât dintr-un tablou de Whistler, îşi spuse), încă destul de
tânăr, deşi stilul vetust al costumului îi adăuga cel puţin cinci, şase ani,
se opriîn dreptul lui şi-i ceru voie să se aşeze la masă.
- E curios că neîntâlnim tocmai astăzi, zi atât de importantă
pentru dumneavoastră, spuse. Eu sunt contele de Saint-Germain. Cel
puţin, aşa mi se spune, adăugă cu un zâmbet amar. Dar nu e curioasă aceastăîntâlnire, doar la câteva zile după descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă? Desigur că aţi aflat şi dumneavoastră...
- Doar ce-au scris ziarele, spuse.
Îl privi lung şi zâmbi. Apoi ridică mâna în sus:
- Dublă, şi fără zahăr, preciză. Toate întâlnirile de acest fel, începu
după ce chelnerul îi aduse cafeaua, toate întâlnirile între persoane
incredibile, ca noi, au un aer de pastişă. Consecinţă a literaturii
proaste, pseudoocultistă, adăugă. Dar trebuie să ne resemnăm: nu se
poate face nimicîmpotriva folclorului de mediocră calitate; legendele
careîncântă anumiţi contemporani sunt de un gust detestabil... Îmi
aduc aminte de o convorbire cu Mathila Ghyka, la Londra,în vara lui
1940. Era puţin timp după căderea Franţei. Acest admirabil savant,
scriitor şi filozof (în paranteză fie spus, eu preţuiesc mult nu numaiLe
Nombre d'or, ca toată lumea, ci şi romanul lui din tinereţe, La Pluie
d'etoiles), acest inegalabil Mathila Ghyka îmi spunea că al doilea război
mondial, care abiaîncepuse, este, de fapt, un război ocultîntre două
societăţi secrete, şi anumeîntre Templieri şi Cavalerii Teutoni... Dacă
un om de inteligenţa şi cultura lui Mathila Ghyka putea gândi astfel, nu
e de mirare că tradiţiile oculte sunt desconsiderate... Dar văd că nu
spuneţi nimic, adăugă zâmbind.
-Vă ascultam. Mă interesează...
- De altfel, nici nu e nevoie să vorbiţi prea mult. Am să vă rog
doar, la sfârşit, să-mi răspundeţi la oîntrebare... Nu pretind că ştiu cine
sunteţi, reluă după o pauză. Dar suntem câţiva care, din 1939, ştim că
existaţi. Faptul că aţi apărut deodată, şi independent de tradiţiile pe
care le cunoaştem neîndeamnă să credem, pe de o parte, că aveţi o
misiune specială, iar pe de altă parte, că dispuneţi de mijloace de
cunoaştere mult superioare celor care sunt la dispoziţia noastră... Nu e
nevoie să confirmaţi tot ce vă spun, adăugă. Am venit să văîntâlnesc
pentru că descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă
este primul semn dintr-un sindrom bine cunoscut. Vor urma, destul de
repede, şi alte descoperiri, şiîn acelaşi sens...
- Adică? îl întrerupse zâmbind.
Îl privi din nou lung, scrutător.
- Văd că mă puneţi laîncercare. Poate aveţi dreptate... Dar
semnificaţia descoperirilor este clară: manuscrisele de la Qumran
revelează doctrinele esenienilor, comunitate secretă despre care nu se
ştie aproape nimic precis. De asemenea, manuscrisele gnostice
descoperite de curândîn Egipt, şiîncă nestudiate, vor revela anumite
doctrine esoterice, ignorate timp de aproape optsprezece secole.
Curând vor urma alte asemenea descoperiri dând la iveală alte tradiţii
rămase secrete pânăîn zilele noastre. Sindromul la care făceam aluzia
aceasta este: revelarea în serie a doctrinelor secrete. Ceea ce înseamnă
apropierea Apocalipsului. Ciclul seîncheie. Asta se ştia mai demult,dar
după Hiroshima ştim felul în care se va încheia...
- Foarte adevărat, şopti absent.
-Întrebarea pe care voiam să v-o pun este aceasta: dispunând de
cunoştinţele care v-au fost transmise ştiţi ceva precis despre felul cum
va fi organizată... Arca?
- Arca? întrebă surprins. Vă gândiţi la o replică a corăbiei lui Noe?
Celalt îl privi din nou, lung, curios şi iritat totodată.
- Era numai o metaforă, reluă târziu. O metaforă devenită clişeu,
adăugă. O găsiţiîn toată maculatura aşa-zisă ocultistă... Mă refeream
la transmiterea tradiţiei. Ştiu că esenţialul nu se pierde niciodată. Dar
mă gândeam la celelalte, multe, care, deşi nu reprezintă esenţialul, mi
se par totuşi indispensabile unei existenţe cu adevărat umane;
bunăoară, tezaurul artistic occidental,în primul rând muzica şi poezia,
dar şi o parte din filozofia clasică, şi anumite ştiinţe...
- Cred că văînchipuiţi ce vor gândi despre ştiinţe acei câţiva
supravieţuitori ai cataclismului, îl întrerupse zâmbind. Probabil că omul
postistoric, cum am auzit că i se spune, omul postistoric va fi alergic la
ştiinţă cel puţin o sută, două de ani...
- E foarte probabil, continuă. Dar mă gândeam la matematică... În
sfârşit, cam asta voiam să vă în tre b .
Rămase mult timp pe gânduri, şovăind.
- În măsura în care am înţeles întrebarea dumneavoastră, vă pot
spune doar că...
- Mulţumesc, amînţeles! exclamă, neizbutind să-şi ascundă
bucuria.
Se înclină profund, îi strânse mâna emoţionat şi se îndreptă spre
uşă. Îl privea cum se depărtează grăbit, parcă ar fi fost aşteptat de
cineva, chiar acolo,în stradă
.....................
Nu pot trage decât o
singură concluzie: mărturisirile mele nu se adresează unui eventual
cititor dintr-un viitor apropiat, să spunem din anul 2000. Dar atunci,
cui?
Un răspuns provizoriu ar putea fi acesta:în urma războaielor
nucleare care vor avea loc, multe civilizaţii,începând cu cea
occidentală, vor fi distruse. Fărăîndoială, catastrofele vor dezlănţui un
val de pesimism necunoscut până atunci în istoria omenirii, o
descurajare generală. Chiar dacă nu toţi supravieţuitorii vor ceda
ispitei de a se sinucide, foarte puţini vor mai avea destulă vitalitate ca
să poată speraîn om şiîn posibilitatea unei umanităţi superioare
speciei homo sapiens.Descoperite şi descifrate atunci , mărturisirile
acestea ar putea contrabalansa deznădejdea şi voinţa universală de
extincţie. Prin simplul fapt că exemplifică posibilităţile mentale ale unei
umanităţi care va lua naştere într-un viitor îndepărtat, asemenea
documente demonstrează, pentru că o anticipează, realitatea omului
postistoric.
Această ipoteză presupune conservarea întregului material depus
astăziîn safe. Nu-mi dau seama cum va fi asigurată această
salvgardare. Dar, pe de altă parte, nu mă pot îndoi că aşa se va
întâmpla. Altminteri, experienţa mea n-ar avea sens."
Introduse paginile scrise într-un plic, îl sigilă şi plecă spre bancă.
Încuind uşa, auzi telefonul sunând, şi continuă să-l audă coborând
scarile. ''..........